ŞI ACUM, CÂTEVA RÂNDURI

postat 16 mar. 2012, 06:19 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 16 mar. 2012, 06:19 ]

 

Masoneria de pe teritoriul României a continuat Lucrarea, menţinând, cum am mai spus, verticalitatea coloanelor. Fraţii care ne-au precedat au activat în vremuri de restrişte, cum a spus în colecţia sa de jurisprudenţe, Mackey.

          Am depus toate eforturile să reconstitui cât mai aproape, cu exactitate de adevăr, luând contact cu veteranii Pleşuvii, dintre care cei mai mulţi astăzi sunt la Orientul Etern. În viaţă mai sunt câţiva. La unison, informaţiile coincid, constituind fără variante, un singur CORPUS. Întâia ţinută în LIBERTATE a avut loc în ziua de Sf. Ştefan 1989, în Templul Memorial din str. Radu de la Afumaţi. Au fost cinci: Anton Dimitriu, Nicu Filip, Edmond Nicolau, Mircea Sion si Ion Udrea.

„A fost această ţinută istorică, de-a dreptul emoţionantă, ne-am strâns în ţinută deschisă, recunoscându-se fraţi. Deasupra era steaua înflăcărată, pe un altar improvizat, echerul şi compasul deschise la gradul 1, la loc vizibil aşa cum impune rânduiala.

          Ill\fr\ Mircea Sion, descendent direct din paharnicul Sion, povestindu-mi, a început să lăcrimeze, cuprins de emoţie.

-         Iartă-mă, mi-a spus.

-         Ce să vă iert? l-am întrebat uimit.

-         Un frate îşi stăpâneşte sentimentele.”

Am văzut, în emoţia fratelui cu ochii a căror privire mă privea, ca printr-o ceaţă, că Masoneria e mai mult decât o poartă, întâia către sufletul omenesc.

Ei, ctitorii îi numim, nu ştiu nici acum dacă au bănuit ieşirea în LIBERTATE în acea zi memorabilă de Sf. Ştefan, 1989. Ulterior am aflat că şorţurile, toate albe, fuseseră confecţionate de doamna Filip.

Un altul dintre fraţi, cu care am luat contactul, savantul Edmond Nicolau şi-a început evocarea aşa:

„Se auzea bătând mitraliera pe străzile Bucureştiului, când am deschis ţinuta”, l-am întrebat dacă au încheiat vreun document.

„Nu, mi-a răspuns. Eram atât de cuprinşi de emoţie, încât nimănui dintre noi nu i-a stat capul la asta. Era firesc, mi-a spus în continuare, n-am crezut să apuc ziua asta, după 45 de ani de ocupaţie sovietică, făcută cu mână românească.”

Şi tot aşa au urmat celelalte investigaţii, în care am căutat să aflu cât mai multe amănunte.

Iată, mai trăieşte doar ill\fr\ Nicu Filip şi Tanti Fana care, înainte de a ne despărţi, ne-a oferit câte o cafea.

Mi-am întărit convingerea că în realitate Lucrarea nu a fost intreruptă nici un segment de timp, că a continuat vie, în condiţiile impuse de ocupaţia comunistă.

Cât de greşită, contrară adevărului istoric este afirmaţia, făcută fără a cunoaşte lucrurile în desfăşurarea lor adevărată, „s-a reaprins lumina”. Lumina nu s-a reaprins, ea nu s-a stins niciodată.

Se bucură Masoneria Română de privilegiul de a fi ţinut verticalitatea coloanelor, cu toată oprimarea de-a lungul ocupaţiei naziste si ocupaţiei sovieto-comuniste.

Greul, obolul suferinţei s-a petrecut aici pe teritoriul nostru LEGITIM, pe care nu l-am părăsit niciodată, a activităţii noastre neîntrerupte prin care am susţinut Lucrarea. Fraţii s-au ajutat reciproc, spun mărturiile, dovada, în lagărele de muncă forţată, cu nimic mai prejos decât Auswitz, Belsen… Metodele au fost diferite, noi nu am cunoscut cuptoarele morţii, care depăşesc ca amploare şi modalitate a crimei orice imaginaţie umană.

Familiile s-au ajutat reciproc, în timp ce fraţii erau internaţi în lagăre. Undeva în nevăzut, în pretutindeni, a existat o rezistenţă. Fraţii, mulţi fraţi, sunt convins că nu au crezut că, ocupaţia comunistă va avea sfârşit în secolul care a apus. Dar iată, Dumnezeu a vrut ca oroarea să se prăbuşească în sine, ca trista utopie, cum a numit-o Vaclav Hawel, să aibă sfârşitul la care am asistat. Nu ştiu, deşi am căutat să mă documentez, dacă alte frăţii masonice din alte teritorii ocupate au avut o soartă ca a noastră.

Un argument hotărâtor, îl constituie, în continuitatea lucrării, hotărârea Suveranului Mare Comandor C. Belu, de a strămuta Supremul Consiliu al României la Paris, prin intermediul Dr. Leonida Vladimir.

Fratele Fred Cerchez şi mai apoi ill\ Suveran Mare Comandor Marcel Schapira, au ţinut baniera masoneriei româneşti cu demnitate înălţată în viforul istoriei, a vânturilor nu o dată contrarii.

Fraţii noştri, evrei, emigraţi în Israel, s-au simţit în continuare români. Loja a sărbătorit anul trecut 50 de ani de activitate continuă, lucrând în limba română.

Am luat parte la întâlnirea în cadrul vizitei Marilor Maeştri ai Marilor Loji din lume, în România. Am fost impresionat profund luând parte la discuţia frăţească, încărcată de emoţie a ill\ Mare Maestru Kalmanovici cu Primul nostru Mare Maestru ales Nicu Filip, care a rectitorit Masoneria Română, venind amândoi uniţi printr-o singură bătaie de inimă, pe care nimeni şi nimic nu ar fi putut să o clintească.

Erau amândoi şi timpul îşi pierduse valenţele curgerii.

Întreaga delegaţie făcea un lanţ nevăzut în jurul nostru, în jurul         ill\Nicu Filip, stâlp de rezistenţă al Ordinului pe teritoriul nostru Legitim, frate, care la Braşov va deschide lupta pentru înlăturarea corupţiei infiltrată în Ordin.

Dezvoltarea acestor lucruri, urmând a se face la mai multe decenii, mai târziu.Ele toate s-au strâns, s-au sistematizat şi aşteaptă trecute din memoria colectivă în arhive.

Nu se poate face o istorie a veacului valabilă, deşi unii dintre istoricii noştrii au încercat-o, fără a înregistra ce, cât şi cum a făcut LUCRAREA MASONICĂ, ca România să-şi ocupe locul pe care îl merită în lume.

Până a nu fi invadată de corupţie, până ce Marea Lojă să nu-şi piardă atributele şi să devină o oficină unde s-au tranzacţionat afaceri necurate, Masoneria Română a fost animată de spiritualitate, însetată de cunoaştere conştientizată de componentele organizatorice şi doctrinare care constituie trăinicia Ordinului în lume.

Până la venirea Supremelor Consilii care au constituit gradele înalte, aici, la modestul sediu, „La Curte”, cum i s-a spus dintotdeauna, s-a făcut un instructaj temeinic, fraţii adunându-se din trei în trei zile în ţinute prelungi,        descoperindu-li-se în dinamica ritualurilor – mă refer la cele trei grade, adevărurile adânci, eterne pe care le conţin.

          Aici au conferenţiat Edmond Nicolau, Nicu Filip, Mircea Sion, aceasta în mod susţinut; au fost invitaţi, în ţinute albe, diferite personalităţi din varii domenii, care i-au luminat pe fraţi.

          Se găsesc şi acum în uriaşul pod al templului, caprele şi scândurile, cu care se constituia, în potcoavă, masa. Nu exista taxă de participare, ci fiecare venea cu ce putea. Un frate aducea două pâini, un altul 300 de grame de parizer, Mamiţa, neobosita Doamna Filip şi Tanti Fana punând ce se putea la cuptoare. Fraţii cei mai tineri se întreceau în „a-i servi”, înconjurându-i cu dragoste pe pleşuvi. În acele timpuri devenite azi, astăzi legendă, fr\Boroş a arătat adunării copia sentinţei prin care tribunalul militar îl condamnase, prin sentinţă judecătorească la închisoare pentru masonerie.

A ramas ca o cifră cu rezonanţă astronomică, cei 20 de dolari pe care i-a dăruit el, venit de la Stokholm, masoneriei de pe teritoriu. Faptul s-a înscris în anale. Eram acum o Mare Lojă, cu prima recunoaştere, aceea a Italiei (la eforturile fraţilor Nicu Filip şi Arnold Hermman) realizată în ţinuta - prima ţinută regulară – organizată sub o constituţie teistă, după ce mai bine de 100 de ani, lucrarea se desfăşurase conform susţinerilor lui Desmons. În 1877 pastorul Frédéric Desmons (1832 – 1909), va propune Supremului Consiliu al Marelui Orient al Franţei suprimarea articolului 1 din Constituţie care consacra “existenţa lui Dumnezeu şi nemurirea sufletului – principiul neregular – i-am spune azi, sub care Masoneria Română îşi va ţine lucrarea mulţi ani mai târziu.

Marele Maestru, Întâiul ales, Nicu Filip, va propune şi va obţine prin vot suprimarea acestui text, masoneria română pe teritoriul nostru devenind teistă, aşa cum a fost din începuturile ei.

Apariţia acestei cărţi monumentale în limba română constituie un eveniment în istoria culturii româneşti.

Apare ca prioritar, efortul nostru îndreptat pentru ridicarea satului românesc, căruia i se alătură efortul de susţinere a micilor meseriaşi tradiţionali.

Am facut primii paşi. Iniţiativa noastră este plină de făgăduieli.

Marea Lojă Naţională a României continuă cu o activitate masonică, incepută la Iaşi, la începutul secolului al XVII-lea, sub domnia lui                 Nicolae Mavrocordat, continuată până astăzi.

Istoricii noştri au adâncit cercetarea. Punerea la dispozitie a documentelor,  un contact susţinut cu fascinanta masonerie germanica, cu vestitul Freimaurer Muzeum urmând a se face în timp. Cu un contact pe care ni-l dorim permanent, cu puternica, evoluata Masonerie Americană şi în special cu Marea Lojă a Californiei, de a cărei bunăvoinţă spirituală şi de prestigiu ne-am bucurat din plin.

Pentru prima oară în istoria Masoneriei Americane, contactul s-a făcut direct, prin ajutorul frăţesc al Marii Loji a Californiei. Astfel, din iniţiativa Ill\fr\Nicu Filip, după atâţia ani, s-a regularizat la “Lebăda” Masoneria Română, care intra, prin acest act istoric, în circuitul recunoaşterilor planetare. La “Lebăda” este înscăunat Primul Mare Maestru ales sub auspiciile Marelui Maestru al Italiei Giuliano Di Bernardo. Ia parte la ceremonie ill\fr\, împuternicitul American pentru S-E Europei, Arnold Hermann. Ca element suplimentar, fr\Arnold e născut in Bucureşti. Mai târziu, într-o ceremonie impresionantă, făclia luminii este trecută, de ill\frate Di Bernardo – Mare Maestru al Italiei, la Pallazzo Giustiniani, în mâinile Marelui Maestru Nicu Filip, în prezenţa şi cu girul împuterniciţilor speciali, H. Doug Lemmons, Arnold Herman.

Mutaţiile spirituale sunt extraordinare. Au apărut criterii noi de apreciere. Ştiinţa a lărgit în mod deosebit capitolul cunoaşterii, se anunţă o nouă eră.

Să fie oare răsărit, la orizont, zorii epocii de aur, în timp ce trecem cu greu, încet, încet, pe nesimţite, deşi prezentul se arată încărcat de nori negri, apăsători.

Poporul român este înzestrat cu calităţi deosebite dar şi defecte pe care trebuie să le cunoaştem acum, spre a le înlătura pe cât posibil. România a născut întotdeauna oameni de valoare. În veacul XX, ce abia s-a încheiat, am dat lumii pe cel mai complet muzician al veacului – Geoge Enescu, l-am dat pe Brâncuşi, care a deschis un nou orizont în sculptură, l-am dat pe Eugen Ionesco, reformatorul teatrului universal, pe Mircea Eliade, pe Cioran.

Este de reţinut că în esenţă aveam de-a face cu un material uman de calitate. Iată, pleacă la olimpiada de matematică doi băieţi şi o fetiţă, şi vin încununaţi cu aur, argint şi bronz, la o întrecere unde s-au confruntat minţile cele mai strălucite ale tineretului din domeniu, în plan planetar.

Lucrarea o continuăm conştienţi că fraţii, toţi fraţii, de sub Obedienţa mea trebuie să ne unim puterile pentru a scoate ţara la lumină, să-şi recapete locul pe care îl merită în lume.

Acesta este jurământul nostru, actul patriotic născut prin faptă, prin credinţă în Dumnezeu, prin aspiraţie şi mijloacele specifice pe care Ordinul ni-l pune la dispoziţie.  

Dintotdeauna, masonii de pe teritoriul României, au fost solidari cu ţara. Aceasta, îndreptăţeşte să explicăm de ce prima Constituţie în libertate, prima Constituţie a unei Masonerii Regulare, a unei masonerii care pune primatul credinţei în Dumnezeu a fost ales să se desfăşoare într-un Convent convocat la Alba Iulia.

Într-un Convent în care delegaţi de pe toate întinderile ţării să fie prezenţi, convergenţi la oraşul simbol al unităţii tuturor românilor, care este şi va fi        Alba Iulia.

Proiectul de Constituţie prezentat Conventului, a fost înfăţişat adunării împreună cu un alt proiect redactat în taină, contrar uzanţelor masonice care implică adevărul şi încrederea. Cele două proiecte au fost prezentate integral Conventului, care punând la vot a acceptat proiectul fratelui Voiculescu, înlăturând proiectul cel de-al doilea ca neconcludent, neîndeplinind aspiraţiile Masoneriei Române în acel moment.

Constituţia de la Alba Iulia a fost prezentată de fratele Voiculescu, pusă la vot, articol cu articol, şi întrunind unanimitatea a fost votată şi promulgată prin Decret de către Marele Maestru.

Conventul Ordinar, alege ca Mare Maestru, pe regretatul frate          Dohotaru Adrian. Marele Maestru Nicu Filip avea dreptul la încă un mandat, în conformitate cu prevederile constituţionale. A renunţat însă de a-şi reînoi propunerea de candidatură, trecând din proprie iniţiativă ciocanul fr\Arnold Hermann, care va dirija lucrările.

Mandatul Marelui Maestru Adrian Dohotaru va dura puţin, 5-6 săptămâni, el fiind victima unui accident.

Anii de după eliberare au fost înceţoşaţi de sărăcia care a proliferat, de ignorarea şi promovarea păturii ţărăneşti, care mai mult decât pentru sine a lucrat pentru bănci.

Avem astăzi o Lojă ţărănească, care lucrează pentru ridicarea materială, socială a satului românesc. Suntem pe cale de a înfiinţa noi triunghiuri tărăneşti, în alte puncte ale ţării, la Putna, Teleorman, Maramureş.

Masoneria îşi propune să depună eforturile  ca ţăranul roman, devenind agricultor, acesta să ducă la închegarea unor microferme, cu randament sporit, cu mijloace mecanice de lucru, cu un sprijin sporit şi competent al organelor statale.

Am mai spus-o, ţăranul roman nu trebuie căutat în balade, în muzee de artă folclorică, nici în literatură.

Ţăranul român, dintotdeauna a constituit clasa cea mai năpăstuită. A dat cu sapa, a tras cu coasa, jumătate din an pus să hiberneze. Masoneriei îi revine rolul să-l facă pe ţăran contemporan epocii, conştient că este o forţă care poate realiza enorm pentru ca ţării, întregii naţiuni să-i meargă bine, restabilind astfel un echilibru între sat şi oraş.

Avem un cler care şi-a dat din plin obolul de suferinţă şi moarte în închisorile şi lagărele de muncă forţată, a căror amintire încă cutremură de groază, dar care acum s-a estompat şi continuă să se estompeze, devenind istorie, subiect de discuţie în mari adunări filozoficeşti.

Noi românii suntem – naţiunea în majoritatea ei – creştini ortodoxi. N-am oprimat celelalte culte, nicicând. Nu am dărâmat bisericile sub ocrotire papală cu tunul cum a făcut-o la ordinul habsburgic, generalul Bem.

Este de dorit să avem Preoţi Masoni, pe care îi chemăm să ne cunoască, să cunoască idealurile şi eforturile noastre pentru unire şi respectul celorlalte religii. Preoţii din ţara noastră trebuie să cunoască, că spre a deveni mason trebuie să crezi nestrămutat în Dumnezeu, trebuie să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, trebuie să cunoască că noi vorbim lumii prin fapte, că binele îl facem în taină, aşa cum propăvăduiesc sfintele noastre scripturi. Preoţii noştri, respectaţii noştri Preoţi trebuie să cunoască faptul că Masoneria repudiază din plin sectele care ne-au năpădit credinţa şi ţara.

Papa Ioan Paul spuse: „Biserica ar trebui să-şi deschidă ferestrele atât ca să vadă afară, dar mai ales pentru a permite aerului curat să intre înăuntru.”

Să nu uităm, că poate numai în fosta Rusie, credinţa a fost atât de oprimată cât a fost la noi. Să nu uităm că efortul comunismului, a fost, ca poporul român să devină ateu. La lumina acestor realităţi istorice trebuie reexaminată spiritualitatea atât în areal contemporan, cât şi în perspectiva unor deveniri ale căror începuturi se întrevăd prin ceaţa, prin care corabia statală înaintează uşor, cu grijă să nu se sfărâme de stânci. S-a aşezat asupra lumii o ceaţă, prin care se întrevede o confruntare gravă cum n-a mai cunoscut, cred, încă omenirea, când adversarul nu mai este o ţeavă de tun, ci este o nălucă, când mâini teroriste agită arma atomică, agită războiul chimic, când agită viruşi ucigători la care nu cunoaşte nimeni antidotul. La ceasul acesta al istoriei, Masoneria de pe teritoriu cheamă fraţii să stea strânşi umăr la umăr, unul lângă altul, spre a duce în continuare aportul nostru pozitiv, ca, încă o dată o spun, să ne ocupăm locul pe care îl merităm în lume.

Scriu aceste rânduri, la apariţia în premieră, la noi, a cărţii lui Mackey pentru ca cititorul, frate avizat, să vadă că nu e decât, aşa cum suntem toţi, decât o verigă în salba generaţiilor, care împlinind destinul omenirii împlinesc propriul lor destin.

Chemarea nostră s-a adresat şi se adresează tineretului, se adresează studenţilor din toate domeniile de cercetare şi suntem bucuroşi că am avut audienţă. Întâia lojă de studenţi, Loja Mihai Eminescu a luat cu entuziasm fiinţă.  A doua lojă, Nichita Stănescu este în curs de constituire.

Mulţi au bătut la porţi, mulţi au stăruit, dar nu au fost primiţi la iniţiere decât puţini, pentru statutul lor moral. Dacă s-a prezentat venind cu un automobil de lux, cu o carte de vizită impresionantă, de pildă fiul unui ministru sau unui potentat financiar, cu statut moral incert, atât el cât şi tânărul fiu, noi am rămas în adăstare.

Avem un tineret pe toate planurile extrem de dotat, se anunţă la orizont o generaţie având ca pistă de decolare pe Eugen Ionesco, de rădăcină din Slatina, acesta care a aşezat ca şi O’Neill teatrul contemporan pe coordonate noi în deplin acord cu gândirea lumii.

Masoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat, lucrând pe teritoriul Patriei noastre, trebuie să reprezinte coloana de susţinere morală, materială şi socială a naţiunii române.

Masoneria prin lucrarea sa hotărăşte garanţia drepturilor cetăţeneşti şi respectul naţiunii noastre în lume.

Masoneria Română - deopotrivă martir şi erou - a menţinut verticalitatea Coloanelor în cadrul criminalei acţiuni naziste, cât şi a ocupaţiei sovietice a ţării. Cei 45 de ani de ocupaţie, au fost o grea încercare pentru fraţii din teritoriu, care şi-au dat tributul lor sub forma supremei jertfe.

Odată cu regularizarea Masoneriei Române, operă integrală a         ill\Nicu Filip, aceasta ne-a investit cu un nou orizont, dar şi obligaţii morale masonice civice atât pe plan naţional cât şi transfrontalier.

Ordinul Masonic Român contemporan este în esenţa sa, continuatorul tradiţiilor şi lucrării masonice în spaţiul carpato – dunăreano – pontic din ultimii 180 de ani. Deşi rupt după căderea României în interiorul lagărului comunist, printre supravieţuitorii „obsedantului  deceniu” al dictaturii staliniste şi apoi al sfertului de secol de recluziune naţională ordonată de Nicolae Ceauşescu, s-au aflat luminile care să continue lucrarea tradiţională a Masoneriei. Acest lucru trebuie spus cu hotărâre. Ill\Fr\ Nicu Filip este simbolul, cheia pentru înţelegerea stării de fapt din cadrul Ordinului Masoneriei Române de astăzi.

Dacă la începuturile sale, s-a constituit ca element de coeziune a generaţiei lagărelor comuniste, Marea Lojă a evoluat în societatea românească spre o mai mare cuprindere a generaţiei formate între 1950 – 1970, cei numiţi tehnicienii socialismului, cei care au făcut prima reformă, eşuată în timp, a comunismului stalinist. Această generaţie de stânga, fără a avea nici un fel de tangenţă cu elementele cheie ale sacrului (fie religios sau masonic) a privit continuarea lanţului masonic ca pe o curiozitate şi apoi ca pe un element lipsă în viaţa lor spirituală, care trebuie cunoscut şi însuşit.

Pe toată perioada ultimilor ani, am participat la ţinutele masonice din respectatele Loji masonice, de pe teritoriul întregii ţări. Am luat pulsul în fiecare Lojă, de la fiecare Orient, fraţii au supus discuţiilor libere o serie întreagă de nemulţumiri, de întâmplări, de neajunsuri, de sugestii, de idei constructive în continuarea esenţei masonice de pe teritoriul României.

Ascultând, cu alţi respectabili fraţi, din Atotputernica Lojă Athenaeum al cărei Venerabil am fost pe o perioadă de două mandate – întrebându-ne unii pe alţii ce se întâmplă, constatând pe măsură ce timpul trecea că acest murmur al fraţilor se înteţea, au început, cum firesc este să se întâmple, să apară gândurile. Lumina ce naşte din Adevăr, din dragostea unuia faţă de celălalt, din ajutorul fratern reciproc, din respectul unuia faţă de celălalt, din respectul cuvântului dat, din taina cea dintâi dobândită în timpul jurământului la Orient, în faţa celor trei Mari Lumini ale Francmasoneriei, Cartea Legii Sacre, Compasul şi Echerul, din sufletul care cuprinde prin spirit legătura cu Dumnezeu, din toleranţa faţă de aproapele tău, din, din, din...; într-un cuvânt Lumina rămâne Lumină pentru cel ce o are în el, am crezut de cuviinţă, obligaţi fiind de respectul faţă de jurămintele făcute faţă de armata ţării noastre România, faţă de instituţia Ministerului de Interne, din care fac parte, că trebuie să fie luate măsuri urgente şi eficiente.

Numai că, nimeni altul, decât cel care cunoştea realitatea, continuator al tradiţiei Masoneriei pe teritoriul ţării noastre, Ill\Fr\ Nicu Filip, Primul Mare Maestru ales al Masoneriei Române şi Mare Inspector General al Supremului Consiliu al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat de Grad 330 şi ultim pentru România, membru al Marii Loji Americano – Canadieine, a constatat că s-a produs o deviere de la acest drum, generată de formarea de Loji bazate pe camaraderii, financiare şi politice, exact elemente care distrug esenţa mesajului masonic român pe teritoriul.

În acest sens, Ill\Fr\ Nicu Filip, cel care a plătit tribut greu cu ani de temniţă, cel care a regularizat Masoneria de pe teritoriul României, a hotărât împreună cu noi toţi, că atunci când apar probleme, acestea trebuie rezolvate prompt.

Astfel, împreună cu alţi fraţi cărora nici numele nu trebuie spus, pentru că ulterior au trădat negociind aceleaşi demnităţi, compromoţându-se cu degradata conducere, cu toată puterea finţei noastre, Ill\Fr\ Nicu Filip a transmis în 7 martie 2002 o primă scrisoare Marelui Maestru de atunci al Marii Loji Naţionale din România – Gheorghe Comănescu şi totodată multiplicând această scrisoare  a fost transmisă tuturor Lojilor de sub Obedienţa Marii Loji Naţionale din România şi tuturor garanţilor de amiciţie de la Marile Loji cu care aveam relaţii fraterne.

Prin această scrisoare se transmitea rezultatul nenumăratelor consultări pe care le-am făcut prin ţară, iar concluziile sunt concluziile fraţilor şi astăzi, şi ele îi reprezintă pe majoritatea covârşitoare a fraţilor mai puţin acei care încă s-au complăcut în vremelnica lipsă de verticalitate condusă şi acoperită de conducerea Marii Loji.

Astfel, în această scrisoare s-a cerut pentru prima dată în istoria Francmasoneriei Române, demiterea Marelui Maestru Gheorghe Comănescu şi al Marelui Consiliu.

Gestiunea rămasă în suspensie şi nejustificată, încălcarea bazei de încredere prin aceea că s-au convocat lojile să studieze şi să înainteze propuneri pentru amendarea Constituţiei, propuneri care nu au fost luate în discuţie de Convent, deplasarea delegaţilor care s-a făcut cu sacrificii mari, ca să asistăm doar la parada primirii darurilor care au fost făcute Marei Loji de către invitaţii străini, daruri care nu au fost inventariate şi expuse la privire-sunt tot atâtea motive care au susţinut această cerere. Situaţia în care s-a ajuns, punerea în discuţie a existenţei corupţiei, insinuată în Ordin, slăbind astfel credibilitatea Marei Loji.

Acest fapt se repercutează asupra Ordinului şi asupra ţării, atâta vreme cât masonii sunt ochii ce văd înainte, ai lumii, jurând ca lucrarea să fie pusă în slujba Patriei.

Acest flagel reprezintă întâiul duşman al naţiunii noastre şi Ordinul nostru a fost din totdeauna solidar cu Patria noastră. Faptele lui Comănescu se încadrează dincolo de deontologia masonică-de codul moral.

Constituanta elementară în masonerie este Loja. Ea se încarcă cu sacralitate. Marea Lojă condusă de Comănescu a făcut din Masoneria Română –o feudă. Feuda pe care a stors-o financiar, de la care a primit totul fără a-i da în schimb nimic. Lojile de pe teritoriul ţării erau apăsate de o supraveghere de tip mafiot. S-a spus asta în public. S-a confirmat prin fapte.

În locul unui climat de dragoste frăţească, de stimă, pornind din acea lumină izvorând din Adevăr, s-a instituit suspiciunea, teama, culminând cu ameninţarea distrugerii şi a asasinatului, dacă voi da curs acestor rânduri.

Este inacceptabil ca un frate fiind primit în birou-i faraonic şi adresându-i cuvântul “Mare Maestru”, să continuie neîntrerupt a juca pe calculator pocherul care–i dezmierda intelectul.

Gheorghe Comănescu, a dat întâia lovitura de ciocan în piatra brută. De-a lungul mandatelor, acolo a rămas şi el şi piatra.

Au bătut la porţi valori, elevate din varii domenii ale vieţii. Ei aduc o gură de aer curat. Schimbarea pe care a cerut-o, a lui şi a Marelui Consiliu se impunea pentru menţinerea Unităţii, Adevărului nostru căruia unii i-am închinat viaţa şi speranţele noastre. Pentru mine va deveni ceea ce era: un profan.

Sfidarea entuziasmelor noastre, a eforturilor pe care le-am închinat ţării, să-i dea de gândit. Orice încercare de a trece puterea, altor fraţi, fără consimţământul şi hotărârea Conventului, va fi nulă şi neavenită.

Marele Maestru se iubeşte numai pe el şi prezintă carenţe de educaţie. Pentru vindecarea rănilor este necesar ca, iubirea frăţească, respectul dinre noi, încrederea şi cinstea, care au fost uzurpate în mod inacceptabil, să fie restabilite.

Este corect şi în folosul Masoneriei Române să se suspende indemnizaţia Marelui Maestru ca fiind nemasonică şi lipsite de bază morală şi legală. Fraţii mei şi Atotputernice Loji, ziua de mâine, consideraţia noastră în lume, stă în mâinile voastre!

Cutumele, landmarkurile, rânduielile noastre au fost create ca Ordinul să fie regula, ca fraţii să se simtă una cu el -şi nu - spre a tăia accesul spre împlinire şi progres. Legile sunt făcute încă de la Platon, să aducă armonie în societate.

Ca atare Conventul Extraordinar - în starea de necesitate în care ne-am aflat - era îndreptăţit să ia act, să pună în discuţie şi să hotărască asupra problemelor care s-au dezbătut.

Este de reţinut că, orice Maestru Venerabil de pe teritoriu ţării, cu o anumită vechime care implică experienţă, este investit cu dreptul de a-şi depune candidatura, de a prezenta programul de măsuri imediate şi de perspectivă în timp.

În ceea ce priveşte Marii Ofiţeri şi Marii Demnitari ai Lojii, fiecare provincie trebuie să fie prezentă şi reprezentată în Marele Consiliu. Astfel, Clujul şi Alba Iulia, Timişoara şi Craiova, Aradul şi Suceava, Constanţa şi Iaşiul - enumerarea nu este limitativă - trebuie să fie reprezentate, fiind parte în hotărârile ce se iau pentru a înlătura haosul, pentru a eradica corupţia şi a reda Marii Loji Naţionale A României prestigiul.

Realităţile sociale, istorice şi în special plasma spirituală impuneau ţinerea unui Convent Extraordinar convocat la Orientul Braşov, aflat în mijlocul ţării, pentru ca toate Lojile să poată avea acces.

Conventul Extraordinar a fost convocat fără taxă de participare sau alte grele fiscalităţi cum au fost impuse până acum.

Conventul Extraordinar a fost convocat în stare de necesitate în zilele de 13-14 aprilie 6002, la Braşov.

În urma scrisorilor trimise de către Primul Mare Maestru, fratele Nicu Filip, către fr\Gheorghe Comănescu şi membrii Marelui Consiliu, Venerabilii tuturor Lojilor de sub obedienţa Marei Loji Naţionale din România, în care erau prezentate explicit motivele necesitatea unui astfel de Convent, nu a existat nici un dialog; Venerabilii nici nu au adus la cunoştinţă aceste scrisori fraţilor din Loji, fosta conducere ignorând permanent toate acestea de la începutul acţiunii, a fixat în aceleaşi date un Convent Extraordinar la Bucureşti, aducînd la cunoştinţă o ordine de zi care nu punea în discuţie problemele ce-i frământau pe fraţi.

Conventul Extraordinar de la Orientul Braşov a fost sabotat de conducerea Marii Loji, noi am fost ameninţaţi cu dristrugere şi moarte. Participarea Lojilor a fost împiedicată printr-o circulară scrisă - adevărată crimă împotriva libertăţii, a dreptului de opinie – marea masă de fraţi a fost împiedicată să ia cunoştinţă de convocarea şi participarea la Conventul Extraordinar de la Braşov.

Când apare gangrena, nu alegi culoarea bisturiului, ci dacă vrei să salvezi trupul, o tai.

Conventul Extraordinar a avut loc la Orientul Braşov, la Casa Armatei (Cercul Militar Braşov), str. Lungă nr.1A, impunându-se unele precizări. Conventul a fost justificat de ceea ce se cerea prin acest Convent, ordinea de zi fiind precisă şi fără echivoc, adică amendamente la Constituţie, demiterea din demnitatea de Mare Maestru a lui Gheorghe Comănescu şi a membrilor Marelui Consiliu şi alegerea unei noi conduceri. Faptul pentru care s-a cerut demiterea frăţiei sale a fost şi este fără precedent şi anume, corupţia care erodează însăşi temeliile statului de drept, odată cu structurile morale ale masoneriei de pe teritoriu.

Ni s-au ascultat telefoanele, în mod ilegal. Necinstit. A încercat, printr-o construcţie care nu-i face cinste, să rupă unitatea Marii Loji Naţionale din România. Această inginerie a sa şi a membrilor Marelui Consiliu este antimasonică, de rea credinţă, total neloială.

Lucrarea noastră face efortul de a cimenta masoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat de pe teritoriul României într-un monolit.

Corupţia a fost instituţionalizată de conducerea actuală a Marii Loji Naţionale din România, pe care a transformat-o într-un paravan pentru realizarea unor beneficii nepermise. Astfel, nu e de mirare că ofiţeri ai fostei Securităţi comuniste au fost cooptaţi de loji, atât ei, cât şi o serie de oameni necinstiţi.

Fără îndoială că în cadrul Marelui Consiliu există şi fraţi care nu au conştiinţa pătată. Nu este lipsit de importanţă faptul că în cadrul Grand Lodge de France a fost demis în 2002, atât Marele Maestru, cât şi Marele Secretar.

S-a dispus fraţilor să nu se prezinte la Conventul de la Braşov.

Ameninţarea celor ce au înţeles nevoia de ordine în ţară este nemasonică, neprincipială şi a fost făcută în scopul de a-i intimida pe participanţii la Conventul Extraordinar de la Braşov. De altfel, ameninţarea precizată în scris se încadrează în politica de teroare mafiotă, aşa cum au recepţionat-o atâţia fraţi din ţară.

Nu noi am respins dialogul, pe care l-am oferit, ci acea conducere a Marii Loji Naţionale din România, care ne-a răspuns printr-o inginerie, nemorală, necinstită.

Sosise ceasul ca grâul să se separe de neghină, cine a dorit să ajute corupţia a fost prezent la Conventul convocat la Bucureşti.

Cine a avut conştiinţă masonică, cine a dorit la vremuri noi, fraţi noi, cine a dorit restituirea tradiţiei şi a valorilor care stau la baza Ordinului, a fost prezent la Conventul Extraordinar convocat la Braşov.

Masoneria Română trebuie să redevină coloana de susţinere morală a întregii naţiuni. A fost creatoare de civilizaţie, prin cultură şi morală.

Conventul Extraordinar convocat la Orientul Braşov a fost o manifestare Masonică Regulară determinată de STAREA DE NECESITATE, care face să se aducă în Masoneria Românească o gură de aer curat.

La încheierea lucrărilor, a avut loc o conferinţă de presă, unde s-au făcut publice numele Marelui Maestru şi ale noilor demnitari aleşi, precum şi documentele publice ce s-au adoptat.

După Conferinţa de presă, noua conducere a Marii Loji Naţionale a României a oferit reprezentanţilor Mass-media locală o masă, la care au participat un număr de peste 100 de copii de la Centrul de îngrijire a copiilor minori Braşov.

Noul Mare Maestru al M.L.N.R. a fost ales prin vot deschis, pe faţă, în persoana mea.

Toate măsurile iniţiate de Conventul extraordinar de la Braşov, vizează promovarea intereselor naţionale ale României, susţinerea integrării Euro – Atlantice, asigurarea bunăstării pentru Poporul Român, consolidarea statului de drept, căutarea progresului permanent al României, susţinerea reformelor iniţiate de Preşedintele României şi de Guvern.

În felul acesta, Ordinul Masonic Român sprijină, ca întotdeauna în ultimele secole, realizarea obiectivelor naţionale ale Poporului Român: modernizarea politică şi economică, asigurarea unităţii şi independenţei naţionale, progresul social şi edificarea statului de drept.

Modificările aduse Constituţiei M.L.N.R. şi noul program de guvernare, izvorâte din discuţiile purtate la Braşov, vizează, ca priorităţi directe şi imediate, eliminarea corupţiei din cadrul Ordinului, transformarea M.L.N.R. într-un cadru de discuţii şi cercetări îndreptate spre edificarea binelui României şi al Umanităţii precum şi spre onorarea nevoilor de Adevăr ale fraţilor şi sprijinirea prin toate mijloacele a integrării României în NATO şi în UE.

Conventul a decis, de asemenea, transmiterea de mesaje către toate Marile Loji din ţările NATO şi Uniunii Europene şi a Marilor Loji din U.S.A. prin care se solicită sprijinul tuturor membrilor Ordinului pentru susţinerea candidaturii României în cadrul procesului de integrare Euro – Atlantică. Tot în acest scop, au fost adresate mesaje şi amabasadelor din România ale acestor ţări.

Printre modificările aduse Constituţiei se numără şi unele legate de promovarea comunicării interne între membrii Ordinului. Acestea au devenit necesare întrucât, în ultimii ani, M.L.N.R. s-a extins foarte mult, multe persoane onorabile alăturându-se lojilor. Din această cauză s-au operat modificări de natură să garanteze permeabilitatea structurilor de conducere ale M.L.N.R., libertatea candidaturilor tuturor masonilor îndreptăţiţi la orice funcţie şi reprezentarea în Marele Consiliu a fraţilor din diferite Oriente de pe întreg teritoriul României.

Poziţia corectă şi verticalitatea fraţilor reuniţi în Conventul Extraordinar de la Braşov, a dovedit că adevăratul spirit masonic, respectul pentru ideea de             - OM LIBER - şi tăria credinţei întru dreptatea Lucrării noastre au biruit, înlăturând întunericul instalat de atâta vreme, în locul LUMINII SACRE cu care a fost dăruit Orientul M.L.N.R. la instalarea din ianuarie 1994.

După cum se cunoaşte, Ordinul Masonic se bucură de o reală şi impresionantă tradiţie în România. În firul vremii, fraţii din cadrul Ordinului, au participat direct la toate evenimentele care au marcat constituirea statului naţional unitar român. Şi nu de puţine ori, Masonii Români şi-au dat tributul lor, sub forma supremei jertfe, în situaţii în care s-a decis soarta tării.

În perioada imediat următoare a fost trimisă o serie de scrisori fraţilor din străinătate, lui Giuliano di Bernardo, lui J. Ch. Foellner, lui C. Ray. Whitaker, Mare Maestru al Californiei, Marii Loji a Scoţiei, explicându-le situaţia actuală.

În acest sens, s-a decis înfiinţarea Tribunalului Masonic Anticorupţie care va avea ca obiect de activitate identificarea şi cercetarea membrilor Ordinului care au fost acuzaţi în viaţa profană de corupţie sau care au încercat să se folosească de calitatea lor de masoni, pentru a obţine avantaje personale de orice natură.

Pentru materializarea acţiunii de a transforma M.L.N.R. într-un spaţiu de cercetare a nevoilor societăţii româneşti şi de identificare a căilor şi mijloacelor necesare progresului şi modernizării, Conventul a decis înfiinţarea Lojii de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, în care lucrează de 10 ani    ill\Nicu Filip care îi va reuni, ca membrii sau vizitatori, pe fraţii care sunt preocupaţi de dezvoltarea gândirii masonice şi de problemele cu care se confruntă societatea contemporană, devenind astfel coloana de susţinere istorică, socială şi în cea mai mare parte metafizică a structurilor, ce am început a dezvolta împreună cu ilustrul frate Nicu Filip.

Loja de Cercetare constituie dovada maturităţii gândirii masonice prin adâncira izvoarelor şi convergenţa lor într-o entitate doctrinară constituţional filozofic masonică.

Masoneria constituită pe teritoriul României a găsit un fond fertil, arhaic, precreştin; de unde caracterul profund religios înclinaţia spre meditaţie şi tradiţionalism a poporului român.

Masoneria Română, s-a constituit în principatul Moldovei în Transilvania şi în Muntenia în primele decade ale secolului al 17-lea.

Fireşte există pete albe. Parte din documentele noastre găsindu-se împrăştiate în diferite Arhive Europene, de unde necesitatea a le depista şi cerceta aceste Arhive.

Loja de Cercetări propune punerea în discuţie şi demararea unei Enciclopedii Masonice Universale, de concepţie originală.

Lucrarea implică profesionalitate şi o continuă supraveghere de ansamblu, termene fixate de colectivul redacţional.

Ca punct de plecare va fi trimisă o adresă către toate Marile Loji de la care am primit recunoaştere, rugând fiecare Mare Lojă să binevoiască ca pe un număr de pagini să-şi constituie în limba Engleză, propria sa istorie de la origini până lîn zilele noastre.

S-a început lucrarea la Enciclopedie Masonică. O lucrare complexă la care au participat mulţi fraţi din Obedienţă.

Marea Lojă Naţională A României a convocat o conferinţa de presă pe care a organizat-o la 30 aprilie 2002, la Hotel Hilton. Scopul acestui eveniment a fost prezentarea deciziilor care au fost luate cu ocazia Conventului extraordinar al Marii Loji Naţionale A României.

Pe data de 18.05.6002 (a 13-a zi după Paşti) la Cimitirul Belu Catolic, parcela X2-J-4 Bucureşti, a avut loc ceremonia de comemorare a Atotputernicului Frate ALEXANDRU ILIE SEVER FRENŢIU, trecut la Orientul Etern la data de 13 noiembrie 1997.

Convinşi că dintotdeauna Masoneria şi-a împletit Lucrarea cu marile idealuri ale naţiunii, duminică 1 septembrie 2002 Marele Consiliu al Marii Loji Naţionale a României, a rememorat, printr-o suită de expuneri, atmosfera de înaltă emulaţie fraternă ce domina Masoneria Română a anului 1880.

Actiunile masonilor in slujba tarii constituie expresia unei activităţi ce a onorat în cel mai înalt grad rosturile către care era orientată Marea Lojă Naţională a României, desavarsita la 8 septembrie 1880 de ilustrul Mare Maestru Constantin M. Moroiu .

 Acordând întreaga recunoştinţă şi admiraţie fraţilor ce au condus destinele, am decretat, la cererea Marelui Consiliu, în ţinuta ceremonială din 1 septembrie 2002, ZIUA DE 8 SEPTEMBRIE, CA SUPREMĂ SĂRBĂTOARE pentru întreaga Obedienţă a Marii Loji Naţionale a României, continuatoare a idealurilor şi modelului Lucrării de aleasă ţinută începută la 8 septembrie 1880 şi menţinută neîntrerupt până astăzi.

Decretul este întărit prin document semnat de Primul Mare Maestru Ales al Masoneriei Române, în calitate de păstrător şi continuator al acestei tradiţii sacre, în virtutea puterilor ce i-au fost conferite în momentul în care a regularizat Masoneria Română de după 1989.

Totodată prin Decretul Marelui Maestru al Marii Loji Naţionale a României au fost conferite Brevetele pentru cea mai înalta distincţie: „Marea Cruce Masonică a României”, acordată Primului Mare Maestru Nicu Filip, precum şi Post-Mortem, Marilor Maeştrii Adrian Dohotaru şi Sever Frenţiu, încorporaţi în eternitate.

Acum, când Răul şi-a întins în mod alarmant aripile peste lume, când ignoranţa şi reaua voinţă lasă locul unor forme din ce în ce mai subtile, hotărârea de nezdruncinat a mea, dă glas chemării spre o nouă expresie a Lucrării noastre Masonice, cerându-vă să ocrotiţi şi să respectaţi Adevărul, să curmaţi avântul cu care securea corupţiei ciunteşte zeci de suflete, să vă uniţi prin tradiţionalul lanţ al fraternităţii, închipuind din trupurile şi minţile voastre acel zid unic pe care doar iubirea îl poate întări.

Pe data de 31 octombrie a fost trimisă o scrisoare tuturor Marilor Loji în care au fost menţionate următoarele: alături de toate naţiunile lumii suntem şi noi românii, martorii multiplelor evenimente care continuă să otrăvească pacea omenirii.

Convinşi că, dincolo de strădania personală de perfictibilitate, împlinirea noastră nu va fi întreagă, decât, armonizându-ne în grandioasa Lucrare a Masoneriei Universale, vă asigurăm, iubiţi şi respectaţi fraţi, de întreaga noastră disponibilitate, de alesul sentiment de iubire fraternă pe care-l nutrim faţă de voi şi toţi fraţii români.

Vrem să vă asigurăm că Marea Lojă Naţională a României continuă din dorinţa de Adevăr şi Dreptate, condamnarea oricăror acte de corupţie, extremism, sau terorism, acest flagel distrugător care loveşte omenirea şi viaţa alimentată de corupţie, – sângele care irigă şi constituie puterea actului terorist - care se cer anulate. Am fi onoraţi să înţelegeţi că noi continuăm Lucrarea începută în 1880, regularizată în 1993, Lucrare re-aşezată pe eternele principii ale masoneriei universale, focalizându-şi preţuirea pe neclintitele elemente de tradiţie masonică.

De aceea nădăjduind într-o bună şi fraternă înţelegere a intenţiilor noastre, vă asigurăm încă o dată de întreaga noastră preţuire şi deplina disponibilitate la conlucrare.

În data de 22 noiembrie, am convocat la Templul Memorial Istoric din Bucureşti, Str. Radu de la Afumaţi, fraţii din Obedienţă, omagiind în mod deosebit primirea României în Alianţa Nord-Atlantică.

Se impune, cu valoare axiomatică, stârpirea terorismului, oriunde ar putea scoate capul în lume. Pentru aceasta, cu toată demnitatea, Marea Lojă Naţională A României a deschis prin lucrarea sa lupta împotriva corupţiei, a deschis lupta împotriva banilor murdari care irigă terorismul.

Masonii din Marea Lojă Naţională A României, prin consecvenţă şi iubire de patrie, sunt bucuroşi că-şi pot aduce contribuţia lor alături de toate structurile Europene şi Americane.

Pe data de 12 decembrie, Marea Lojă Naţională a României a sărbătorit la sediul său din Bucureşti, str. Radu de la Afumaţi, nr. 12, Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În ziua de 24 Ianuarie 2003, la Casa Vernescu, Calea Victoriei 113, Bucureşti, la ora 1200, Marea Lojă Naţională a României a sărbătorit jubileul de 10 ani de activitate masonică depusă în cinstea Ordinului, spre binele Patriei în prezenţa fratelui Nicu Filip şi a delegaţilor fraţilor din teritoriu.

          Poporul român este profund tradiţional, astfel încât însăşi valorile Cristianice au fost influenţate de fondul precreştin, Haşdeu remarcând primul acest lucru. Zamolxis constituie pentru noi o prezenţă, Blaga aducându-l în viaţa noastră ca o realitate certă. Masoneria Română speculativă constituie prima Lojă la Iaşi. Se cunoaşte Marele Maestru şi Oficierii care au constituit Loja. Anton Maria del Chiaro, fostul secretar florentin al lui Constantin Brâncoveanu, consemnează la 1734 în drum spre Iaşi Loja din Galaţi. Marele Nicolae Iorga, în istoria literaturii române vechi, ne dă mai multe şi interesante informaţii precum şi cartea pe care a scris-o în răgazul său la Iaşi, “Viaggi in Valahia”.

          Studii mai recente aduc la lumină încercarea “EXAPORITULUI” de a introduce principii masonice în guvernarea Moldovei. Întâlneşte o puternică rezistenţă din partea boierilor mari stăpânitori de pământuri şi prin intervenţia acestora la Înalta Poartă, Domnitorul este mutat în Ţara Românească.

          De reţinut privilegiul pe care îl are Masoneria Română de a fi pornit Revoluţia, Marea Revoluţie din 1794. Horea, edificator de case şi biserici, a fost mason, astfel va fi primit într-o Lojă din Viena. Cei doi istorici de prestigiu Radu Comănescu şi Emilian Dobrescu ne-au redat rezumatul cuvântării pe care a ţinut-o într-o lojă vieneză, în care mai târziu va fi iniţiat Mozart, în Loja Binefacerea, la Orientul Viena.

          Ne oprim asupra constatării lui Alfred Enstein care va spune că pentru Mozart muzica şi religia constituie sfere concentrice, Masoneria prin valorile ei iniţiatice fiind mai vastă, mai cuprinzătoare. Pentru Mozart, deşi a fost catolic, masoneria a constituit faţă de religie o sferă mai cuprinzătoare, având aceleaşi cercuri concentrice, dragostea pentru om.

          Revenim asupra acelui 24 Ianuarie 2003 al cărui jubileu l-am sărbătorit la “Casa Vernescu” nu de mult, şi care marchează alegerea lui Alexandru Ioan Cuza de către fraţi, realizându-se astfel Unirea, Unirea mult visată a celor două Principate.

Marele Cuza nu şi-a dorit Domnia. A fost propus Vasile Alecsandri, care a renunţat şi apoi a fost propus Adunării Mihail Kogălniceanu,  care a renunţat, ca în cele din urmă să fie ales fostul pârcălab de Galaţi, devenind prin Reformele în Cheie Masonică marele Domnitor Alexandru Ioan. Din treaptă în treaptă în desfăşurarea timpului, masonii au fost prezenţi la toate evenimentele care au marcat Unirea şi mai târziu Marea Unire, când Transilvania – Ţara de Peste Pădure – constituind prin sanctuarele de la Sarmisegetuza însăşi inima României, se va alipi României. Vocile care au răsunat cu ani în urmă pe Câmpia Libertăţii în tumult la Alba Iulia vor consfinţi pe veci Marea Unire.

          Recunoaşterea de către marile puteri datorându-se în cele din urmă geniului lui Ion Brătianu, care prin intrarea în Ordin a delegaţiei române în frunte cu Alexandru Vaida Voievod îl vor convinge pe Clemenceau de legitimitatea acestei recunoaşteri. Acelaşi aport major însemnat îl va avea Regina Maria, descendentă a două case imperiale, care îl va convinge pe “Tigru”, până atunci neînduplecat, dar Regina Maria era fiica Marelui Maestru al Angliei şi într-un grad de foarte apropiată prietenie cu Regele Împărat al Angliei, George al V-lea , Fost Mare Mastru al Marei Loji a Angliei până la urcarea sa pe tron. Astfel, în culisele istoriei atât de întortocheate, masonii au fost întotdeauna prezenţi, aducându-şi aportul lor la consolidarea drepturilor legitime ale ţării, cu care au avut întotdeauna o identitate de destin.

          Evenimentele recente din Golf demonstrează până la evidenţă ce poate însemna forţele răului coalizate.

          Saddam Hussein este doar unul din factorii exponenţi, iar operaţia care se desfăşoară tinde în primul rând la eliberarea Irakului, la instituirea unui guvern provizoriu, care să garanteze deopotrivă viaţa şi libertatea tuturor cetăţenilor acestei ţări. Tinde la instituirea valorilor democratice, iar puţurile de petrol să revină în patrimoniul legitim al cetăţenilor Irakului.

          Masoneria Română, în speţă Marea Lojă Naţională A României, a avut demnitatea şi curajul să ia poziţie împotriva corupţiei practicată în Ordin, corupţia fiind elementul cheie care a făcut ca terorismul să aibă puterea pe care am văzut-o în lume.

          America este un Stat Masonic şi Masoneria adevărată nu poate să tolereze atentatul la libertate, la demnitatea umană şi înrobirea unei naţiuni. Operaţiunile din Golf tind să ducă la eradicarea terorismului, care loveşte deliberat în civilizaţia întregii lumi.

          Noi, Masonii, nu discutăm politică în Loji, dar când valorile supreme ale umanităţii sunt ameninţate şi lovite pieziş, jurământul nostru ne obligă de a cântări just şi a lua o poziţie în concordanţă absolută cu interesele superioare ale României.

          Marea Lojă Naţională a României a fost şi va rămâne aşa cum a jurat, credincioasă Masoneriei Americane. Fraţii din Obedienţă nu pot uita că numai ajutorul Marii Loji a Californiei şi a Supremului Consiliu Jurisdicţia Sud, Masoneria Română continuând eforturile înaintaşilor noştri de la Constantin Moroiu şi până la fraţii de sub obedienţa mea au legitimat Masoneria Română prin regularizare după cum am mai spus-o după mai bine de 125 de ani.

          La întâlnirea Marilor Maeştri din America de Nord de la Minneapolis, Minessota din 16-18 februarie 2003, situaţia actuală a Masoneriei Române a fost luată în discuţie şi consemnată în câteva rânduri, rezumativ.

          Masoneria Americană cuprinde principiile etern valabile, pe plan planetar. Asta justifică aceste câteva rânduri ce am crezut necesar să însoţească opoziţia lucrării “The History of Freemasonry”, capodopera clasică a lui Albert Mackey.

 

Lojiile de sub Obedienţa Marii Loji Naţionale A României duc în continuare lucrarea conform principiilor general universal acceptate, masonic, conform constituţiei care le guvernează, ca activitatea lor să fie coerentă, în acelaşi timp tradiţională, ancorată în problemele acute ale vieţii, zilelor în care trăim.

Unul din obiectivele capitale îl constituie apărarea Patriei.

Trăim o vreme tulbure, forţe politice, economice şi militare s-au restructurat, astfel că Europa a devenit o încrucişare de interese, unele mărturisite, cele mai multe nu. Când am zis apărarea Patriei, m-am gândit la atacurile care se dau, unele pe faţă, altele pieziş unităţii noastre naţionale.

Este un domeniu vast care a început cu Martiriul lui Horea  şi a culminat cu Marea Unire din 1918.

Reamintim că Nicola Urs – HOREA – a fost mason, astfel a putut pătrunde până la împărat.

Într-o lojă Vieneză, prin care a trecut în baza dreptului de vizită, găsim în Planşa ţinutei rezumatul cuvintelor pe care le-a rostit.

Istoria contemporană ne arată că Francmasoneria de pe teritoriul Franţei a avut un rol determinant în Revoluţia lui Horea.

Istoricii mai vechi s-au ferit să dea dramei coloratura masonică, unii fiind foşti legionari, alţii comunişti, extremişti, adversari dintotdeauna ai Ordinului. 

Horea a coborât în cuvânt, din cuvânt în legendă, constituind şi astăzi o prezenţă în Ţara Moţilor – Tirolul României – numită cândva de fr :. marele poet Octavian Goga.

Centrul de cercetări şi studii masonice întreprinde în arhivele masonice ale Europei cercetări în acest sens.

Românii sunt un popor credincios,“Grădina Maicii Domnului” a numit inspirat Papa Ioan Paul al II lea teritoriul României.

Fraţii din Obedienţă au construit din temeli trei biserici, două ortodoxe şi una greco-catolică, aceasta din urmă ridicată din lemn.

Lemnarii au coborât în Codru şi Margine, lucrând nu pe bani sau alte foloase materiale. Mâncarea, în bună parte au venit cu ea în desagi, încălecaţi pe caii lor iuţi, pietroşi, de munte.

Pentru dormit au ridicat o magazie, alături o lojă „o Loggia” unde erau planurile şi unde seara după lucru discutau, drept aşternut având saricile lor miţoase pe care ei şi străbunii lor au dormit de mii de ani.

Un frate, Venerabilul Lojii Steaua Edinburgului de la Or :. Bacău a luat o iniţiativă unică în ţara noastră până acum.

La Piatra-Neamţ există o sinagogă veche, de mai bine de 600 de ani. E clădită din lemn, o specie de pin din străvechii codri ai Bucovinei. Lemn cu răşina roşiatică care alungă putrezirea. Este vorba de un stradivarius sacru care se cere revigorat. Am luat iniţiativa şi demersul meu a fost luat în considerare de Primul Ministru al ţării, care a ordonat deschiderea creditului, programând lucrarea în anul 2004.

Gândul acestui frate venerabil, un gând masonic, a dorit să demonstreze că majoritatea zdrobitoare a acestei ţări îi preţuieşte pe evrei, îi respectă aşa cum se cade între cetăţenii unei ţări civilizate când valorile democratice s-au instalat.

Vorbind despre evrei fr :. spune: “Ei nu sunt o minoritate, ei sunt o constituantă a naţiunii române”.

Cu acest prilej, referindu-se la faptele pe care vi le prezint, la trenul morţii, la Pogromul de la Iaşi, generaţia lui, un bărbat tânăr şi a unor fraţi, iluştrii fraţi onorabili îşi cer iertare pentru toate aceste orori de care nu am ştiut nimic şi de care am luat cunoştinţă mai întâi printr-un articol semnat de regretatul Z. Ornea a cărui probitate istorică este intrată în patrimoniul de aur al moralei româneşti.

Ideile de Libertate, Egalitate şi Fraternitate au mustit încet, ele nu vesteau altceva decât distrugerea temeliilor lumii feudale devenită anacronică şi într-un fel contra firii şi demnităţii umane.

Încă de la începutul domniei lui Ludovic al XVII lea, în cadrul Masoneriei de pe teritoriul Franţei, alături de nobilimea ce se bucura din plin de vechile privilegii, au pătruns fraţi, mulţi fraţi care au împins lucrarea pentru ca noile idealuri să dea lumii un impact.

Astfel Alecu Ruso va spune „că ţara a trăit mai multe evenimente decât cinci veacuri anterioare” (Al. Ruso, Opere Complete, 1942, pag. 107) şi întradevăr nimic n-a zguduit mai mult viaţa popoarelor decât Revoluţia Franceză, iar pe noi ecoul profund pe care l-a avut în toate cele trei Principateromâneşti: Muntenia, Moldova şi Transilvania.

În cadrul Centrului de Studii şi Cercetări Masonice ne-am propus să traducem în limba română volumul „La Rėvolution Française et les Roumains, impact, images, interprėtations” – Iaşi, Universitatea „A. I. Cuza”, 1989 – preţios froligiu de studii publicat cu ocazia aniversării bicentenarului Revoluţiei Franceze, sub conducerea marelui istoric Al. Zub. Astfel marele istoric va spune despre Franţa că: „A lansat cea mai teribilă provocare lumii” care este Revoluţia Franceză.

Europa nu constituie ca Statele Unite ale Americii o naţiune, Europa este o constelaţie de culturi, de tradiţii, de orgolii, pe care masoneria Continentului caută să le dea un numitor comun.

În acest sens Marea Lojă Naţională A României încorporează lucrării, găsirea modalităţii corecte ca cele cinci principii fundamentale:

-         Credinţa în existenţa Marelui Arhitect al Universului, ţinutele rituale ţinându-se în numele său;

-         Prezenţa celor Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei: Biblia, Echerul şi Compasul;

-         Interzicerea dicuţiilor cu subiect politic sau religios în cadrul ţinutelor rituale;

-         Neadmiterea femeilor în cadrul ţinutelor rituale;

-         Respectarea Landmarkurilor;

să fie puse în acord cu noile realităţi politice, sociale, cu noile alianţe, într-un cuvânt cu miezul problmelor noi de existenţă ce s-au conturat.

S-a văzut cât de greu, cu câte flexiuni Constituţia Europeană nu şi-a putut căpăta acordul ţărilor componente.

Se încearcă aceasta prin masoneria continentului?

Se pare că da; până în prezent nouă Mari Loji din ţari europene şi-au dat acordul.

Viitorul ne va aduce răspunsul, se pare că pentru prima dată în istorie, masoneria nu este gândită prin dogmatica ei, ci prin modul vertiginos cum se desfăşoară evenimentele într-o lume atât de contradictorie, de agitată, în care pupila timpului deschisă, “văzând” clar, e imediat reacoperită de ceţuri.

Nimic nun e împiedică să sperăm într-un accord complet, între a fi obedienţi Masoneriei Americane, să putem adduce un plus de Orizont, un plus de înţelegere, de UNITATE, în noua reaşezare a lumii.

De altfel istoria tinde să păstreze încă în tăcere idea de Confederaţie Europeană, o spun izvoarele fără posibilitate de tăgadă.

Noua şcoală istorică care şi-aduce contribuţia pe teritoriul României ne spune cum magnaţii unguri, care au înfiinţat frăţii la Buda, Pesta, Cosice sub conducerea Contelui Palffi, au înfiinţat o Confederaţie “extrem de periculoasă” atât pentru speramţele de libertate ale românilor cât şi pentru germani - Dogaru Mircea în “Necunoscuţii Horea, Cloşca şi Crişan”, Editura Clycon & Fortuna, Bucureşti 2003, colecţia „Amintiri”.

Acest fapt explică încă odată setae de putere a Casei de Habsburg şi încercarea masoneriei vieneze de a se apropia de apariţia lui Horea, a lui Cloşca şi Crişan, dând fapt nemulţumirilor şi crimelor comise de o nobilime minoritară împotriva unor oameni care cereau decât dreptul la viaţă, la libertate, căci faptele mă fac a crede că încă nu puteau să vizeze la “Egalitate şi Frăţietate”.

Să nu se uite că soţul Mariei Tereza, mare duce de Lorena, a fost mason iniţiat la Haga de o serie de fraţi avându-l în frunte pe Desogulier.

 

Viorel Danacu 33 ,

MARE MAESTRU ,

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

 

BUCURESTI 07.03.2012