Sarbatoarea Solstitiala a Sf. Ioan de vara, 26 iunie 6010

postat 31 oct. 2011, 13:48 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 31 oct. 2011, 13:48 ]

Sf. Ioan de vara, Solstitiul de vara, Sanzienile, sarbatoarea astrala la populatia carpato-danubiano-ponta, a romanilor,

Moment inaltator al vietii terestre in an, este solstitiul de vara, in care lumina este la apogeu, in care miscarea de revolutie a pamantutui si paralel cu miscarea de rotatie, dau ziua cea mai lunga cand soarele atinge punctual cel mai inalt, cand zenitul pare foarte indepartat, cand razele solare lumineaza marea parte a Terrei, iar pe eclipsa celesta astrul zilei atinge cota maxima de inaltime.
Ziua aceasta a solstitiului de vara este cantata de poeti si laudata de muzicieni in diferite ipostaze ale ei. Nu poti sa nu amintesti de George Cosbuc, cu cele doua poezii celebre ale lui:  “0 fasie nesfarsita” sau “Sub paltini aici e racoare”, inchinate anotimpului vara, cunoscute cu titlul de “Vara” in volumul Fire de tort.
21 iunie, este  ziua cea mai lunga a solstitiului, dar si noaptea cea mai scurta, tot din timpul solstitiului de vara sunt elemente astrale de mare bucurie, o feerie magica a noptii, asa cum o numeste Ion Heliade Radulescu. Noaptea aceea a solstitiului este o “noapte ‘nalta, ’nalta, cu cerul plin de stele”, ce ne duce cu gandul la bolta “Templului celest”.
Este timpul Sanzienelor si al Dragaicelor, un timp magic, timp mirific al implinirii unui ritual de initiere dar si de desavarsire, de maturitate a pasilor terestrii pe care ii face omul in aceasta viata.
24 iunie este Sfantul loan de Vara cand crestinii sarbatoresc nasterea Sfantului loan Botezatorul, proorocul ce leaga Vechiul Testament de noul Testament, prooroc vestit de Isaia in capitolul XL si descris in cele patru evanghelii ale Noului Testament.
Este cel mai mare dintre profeti, este antemergatorul Hristic-este acel “Vox clamandi in deserto”, adica glasul ce striga in pustie conform Marcu 1-3 Si profetit de lsaia XL-3. Ales ca patron al masoneriei cu mare cinste si venerare, fratiile si confretiile il sarbatoresc.
Azi, Marea Loja Nationala a Romaniei, nu poate trece cu vederea cinstirea acestui sfant. Ziua aceasta a solstitiului de vara este ziua cea mai lunga ,cu noptile de Sanziene pline de farmec cu reprezinta o trilogie fantastica a unui crestinism cosmic, o liturghie sub bolta cerului, sub bolta bisericii. Acestea nu fac decat din noi, o unitate de neam, de gandire, de cuget si simtire romaneasca.
Aceasta unitate are filonul aici in spatiu Danubiano-Carpato-Pontic — axele spatiale in care ne nastem si murim, si pe care avem obligatia a le pastra. Noi, carpato-dunarenii de astazi incercam sa ducem traditia aceasta sacra, traditie ce o veneram in templul nevazut al sufletului dar si in cel palpabil vazut in casa si in curtea noastra,  in familiei, aceasta celula de baza a Natiei Romane.
Timpul este cunoscut la noi dupa orologiile naturale si astrale. Cele naturale le arata pe cele astrale, de pilda: Sanzienele, aceste flori infloresc in timpul solstitiului, sau fructe ca ciresele de vara, ce se coc in aceasta perioada.
Acum, este timpul cand lumina este puternica si stralucitoare — Lumina ca reprezentare complexa a Puterii Divine, ca mijloc de comunicare intre om si Dumnezeu, care exista sub multe forme de expresie palpabila: candela, lumanare, rug (rugul e focul sacru at jertfei).
Noi suntem fii ai luminii. Sfantul loan de Vara a fost numit Luminator, tot sub denumirea de Sfantul loan de Vara, in Moldova si Bucovina acest titlu este atribuit Sfantului loan de la Suceava, a carei zi este 2 iunie, inceputul verii, cand ziua intra in crestere.
A inceput vara, incepe vremea culegerii buruienilor de leac si a florilor de leac. Florile de sanziene erau culese pentru pusul in lavite. Multe din florile sau buruienile de leac, erau duse la Templu, stropite si numai asa erau mai bune pentru uzul leacurilor.
Noaptea sanzienelor este noaptea plina de farmec, de vraja Aburatorului, acest Eros carpatin, asa cum arata Ion Heliade Radulescu. Sarbatoarea aceasta, asa cum am aratat mai sus se mai numeste si a Dragaicii.
Dragaica este un personaj mitic agrar. Despre aceasta sarbatoare, a dragaicii, ne-a vorbit Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei. Nu a fost o sarbatoare numai a Moldovei, ci si a Valahiei, asa cum a aratat Maria del Chiaro, secretarul principelui Constantin Bancoveanu.
Sanzienele, aceasta sarbatoare a Sfantului loan de Vara, desemneaza in limba romana, o realitate mitologica care are trei aspecte:
1. Sanzienele, personaje mitologice feminine din categoria lelelor, cu origini in sarbatoarea precrestina a Solstitiului de vara,cu caracter plural sau definit particular:Sanziana sau Ileana Cosanzeana.
2. Sanziene, o specie de flori de vara Galium verum — cu proprietati divinatorii atribuit in aceasta zi solstitiala.
3. Sanziene, aceasta sarbatoare a Sfantului Ion Botezator,cu tente precrestine, cu atributii magice legate de magia premaritala. Acum se culeg florile si se pun la ferestre pentru a feri casa de agresiunea duhurilor rele.
Aceasta sarbatoare este o asociere a luminii solare, a soarelui asociat cu sanzienele-flori. Aceasta asociere a rezultat un principiu matricial feminin.
Pentru stramosii Daco-romanilor Soarele, era un principiu feminin, iar luna un principiu masculin: (Crai Nou). Acum se aprind ruguri de foc (apud Ivan Evseev — Dictionar de magie, demonologie pg. 419.)
Sanzieniele arata antropomorfizarea florilor, inzestrarea lor cu puteri magice. Aceasta proiectare a ierburilor in uman, arata rolul natural al florilor si ierburilor de leac.
Fiind o sarbatoare a luminii, a bucuriei ei, nu putem sa nu afirmam ca omul in Dumnezeu este fiu al Luminii. Inca de Ia creatie lumina, a fost despartita de intuneric si a fost numita zi. Desi era lumina, i s-a daruit si un laminator pe bolta ei, adica Soarele (Facere, cap.l).
Aceasta Lumina este o radiatie, un complex de radiatii electro-magnetice perceptibile cu ajutorul ochiului, cu aspect dublu corpuscular si ondulatoriu, cu efecte caloric-chimice, fotoelectrice si foto-luminiscente. Este lumina care exercita o presiune peste Terra, care o reflecta  si  o resoarbe.
Termenul lumina este egal cu acel al cunoasterii absolute, indiferent de domeniu. Are inteles si valoare religloasa cu gest ritual, care semnifica prezenta sacrului in cotidian.
In inteles material avem rugul, focul — flacara vie — ce reprezinta legatura omului cu Dumnezeu.
Rugul de Sanziene este asemeni focului din jertfelnicul vetero testamentar: focul si lumina este unul din canalele de comunicare a omului cu Dumnezeu, a celui creat cu Creatorul sau. La aprinderea focului participa in special barbatii, caci lor li s-a dat sacerdotiul.
Fiind in preajma Rusaliilor, cu putin timp inainte sau in urma, focul de Sanziene este sub semnul Limbilor de foc harice al Marelui Spirit; Duhul Sfant cobora peste apostoli la Cincizecime.
Revenind la Solstitiul de Vara, reprezinta simbolul Portilor Astrale, descendent pentru ca anunta descresterea zilei, spre deosebire de solstitiul de iarna care este ascendant si care anunta cresterea zilei. Cele doua solstitii, de vara si de iarna, prefigureaza cele doua sarbatori a Sfantului loan Botezatorul: 24 iunie si 7 ianuarie.
Asa cum am aratat mai sus prin Sfantul loan de vara se mai intelege si sarbatoarea Sfantului loan de Ia Suceava sau Sfantului loan Evanghelistului. Proorocul si Evanghelistului sunt patroni ai masoneriei: loan Botezatorul se naste la solstitiul de vara.
Solstitiului de vara este ultima parte a anului Masonic, an care incepe odata cu echinoctiul de toamna. ln cinstea acestei sarbatori solstitionare se organizeaza fasturi si banchete, adica agape fraterne in care fastul si curtoazia sunt acasa. Toate acestea sunt facute sub semnul lntelepciunii — Sophia – care este mama a bunei credinte – Fides, a iubirii aproapelui — Caritas si
a Sperantei — Spes.
De aceea aceasta sarbatoare este sub inaltul patronajul al Marelui Spirit Divin, care ne integreaza in universalitate.
Acest Spirit in limbi de foc, este simbolul nemuririi si prin el trebuie sa ne nastem. Aceasta este adevarul sacrosanct. Dumnezeu, Marele Creator, cand l-a creat pe om a suflat duh — spirit de viata — ce nu poate pieri din noi. Dupa moartea omului el se intoarce Ia Cel ce I-a daruit omului (Eclesiast XII —7).
In Spirit este Duhul cunoasterii, al intelepciunii, al tariei, conform, Isaia XI — 2.
Gandim cu aceasta ocazie a sarbatorii de Solstitiului de vara la frumusete, forta si intelepciunea Luminii, ce ne duce la Marea Putere Nevazuta, MareIui Arhitect al Universului, la Dumnezeu care este Alfa si Omega, armonia deplina, iubirea deplina si judecata suprema.
Din El luam flacara vie a natiei, a iubirii de neam, de limba, de lege, de traditie. O traditie care aici in spatiul carpato- pontic-danubian e vie, e plina de har si adevar, si vine din adanc, prin datini, prin Iumina – lumina dulce a Linei Lumini, ce lumineaza totul si tenebrele nu o vor cuprinde niciodata. (Ioan I-V).

Viorel DANACU,
Mare Maestru Ad Vitam si Maestru Venerabil al

Respectabilei Loji Athenaeum