Masoneria in tranzitie

postat 21 ian. 2012, 02:21 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 21 ian. 2012, 02:22 ]
dr. Viorel Dănacu 
Maele Maestru al MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice
 
Masoneria în generalitatea ei este un complex iniţiatic al oamenilor liberi, care să acceadă prin cunoaştere la izvoarele Marii Creaţii, toate Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului.

Masonul are obligaţia de a-şi păstra cu discreţie şi onoare apartenenţa sa la Ordinul Francmasonic. Practic, nu trebuie să divulge nimic din ce înseamnă lucrarea masonică.

În timpuri nu foarte îndepărtate, vorbind cu o distinsă doamnă despre soţul ei, îmi zice: „Vai, eu nu am ştiut despre soţul meu că este mason. Şi nici copii. Am aflat acum câţiva ani. Îmi spunea că merge la nişte întâlniri, dar nu mi-a povestit nimic, niciodată şi nici ei sau copii nu l-am întrebat vreodată ce se petrece acolo.”

Sigur, rigurozitatea din ordin, prin regulile care au menţinut confreria mii de ani, indică conştiinţa fiecăruia în respectul cuvântului dat la început.

Numai că păstrarea acestor secrete a menţinut nealterată lucrarea masonică, puterea ordinului şi respectul ei în lume. Francmasoneria a trecut în timp prin diferite etape, care i-au permis atingerea sau nu. Uneori acestea au fost nevoite, alteori din necunoaştre şi neadaptare, alteori din reavoinţă. Însă întotdeauna ce a fost curat, sănătos şi natural a rămas şi a continuat astfel ca ea să existe şi astăzi.

Prezenţa Francmasoneriei în România, ceva mai intensă acuma, chiar explozivă, a însemnat un indiciu în primul rând al libertăţii.

Libertatea câştigată după 1989 trebuie menţinută, cultivată şi consolidată în permanenţă, astfel încât omul să-şi continue prin perfecţionare propriile facultăţi intelectuale, cercetând şi ascultând la lumina Adevărului.

Ţara noastră a oferit astfel un complex de evenimente şi momente, uneori faste iar alte ori nefaste pentru români. Însă fiecare ne-am menţinut prin conştiinţă, prin credinţă şi iubire de oameni.

Această perioadă, numită de tranziţie, acomodare, toleranţă, şi-a pus amprenta asupra fiecărei asocieri de oameni liberi.

Astfel că şi masoneria a suferit unele urcuşuri şi unele coborâşuri, datorate lipsei de cunoaştere, informare, prin care manipularea şi dezinformarea au fost la mare rang.

„Divide-i şi împrăştie-i” a fost o metodă extremistă care nu a cultivat decât ura, minciuna, reaua credinţă, lucrurile împotriva cărora Francmasonii declară că lucrează, pentru a le elimina.

Existenţa unor răuvoitori sau necunoscători, pe mâinile cărora masoneria a apucat după 1989, a făcut ca în masonerie să se producă un declin. Practic nu s-a bucurat de o aşezare de la egal la egal, de la om liber la om liber, de la mason la mason decât declarativ, iar lucrativ, practic foarte puţin.

Lipsa experienţei, deviaţiile imediat apărute sau practic spus: „nu vezi pragul de jos până nu te loveşti de cel de sus”, au fost tot aşa de naturale ca şi societatea în care trăim. De aceea decantarea, sedimentarea, aşezarea lucrării masonice regulare, tradiţionale şi spirituale a început abia după 16 ani, după o perioadă de tranziţie, pe care o considerăm încheiată.

Toate cele petrecute în această perioadă rămân repere de neuitat în istoria Masoneriei Române şi nu trebuie să se mai repete. Trebuie să fie consemnate şi luate drept pildă pentru generaţiile viitoare, ca pe o perioadă a unui copil nou născut, care cu foarte puţinul sprijin primit, nu ştia în ce direcţie şi spre ce ţel merge.

Am identificat în fiecare zi masoni dornici de a continua lucrarea pe care abia acum au descoperit-o. Este nevoie de o deschidere către toţii Fraţii şi de un dialog cu ei, cu Fraţii români şi străini, care să ne sprijine în cercetarea adevăratelor mistere ale Francmasoneriei.

De curând am fost la Viena şi Paris, unde am participat la întruniri masonice cu totul speciale, prin importanţa şi nivelul mult superior de abordare şi interpretare a unor teorii, documente şi dovezi ale Francmasoneriei din Balcani, din Europa şi din lume.

Este atât de necesară eliminarea timpului pierdut cu micimea discuţiilor sterile, fără noimă, care nu aduc nimic avantajos spre sublima perfecţionare a omului.

Conexiunile pe care le avem cu iniţiaţi şi uneori cu neiniţiaţi, privind cercetarea, studierea istoriei Francmasoneriei române şi a lumii, indică nivelul superior spre care trebuie să tindem.

Cunoaşterea aduce multă lumină, iar lucrarea se aşează pe făgaşul ei normal, natural, tradiţional, regular şi spiritual.

Noua etapă a reconstrucţiei, a regenerării masoneriei române, rămâne pe seama celor conştienţi, care au conexiuni puternice cu lumea exterioară şi care s-au angajat prin jurămintele lor să continue lucrarea pentru generaţiile viitoare, lucrare pe care să se sprijine şi cu ajutorul căreia să se dezvolte România.