Cuvantarea de la Templul Masonic Nicu Filip, Or.•. Bucuresti, 13 Martie

postat 31 oct. 2011, 13:50 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 31 oct. 2011, 13:50 ]

Bucuresti, 13.03.6010

Timpurile sunt mai grele ca oricand, chiar daca razboaiele ce–au fost pe aici au fost si mai grele, bunicii si strabunicii nostri jertfindu–si viata pentru pamant, libertate impotriva cotropitorilor, astazi singuri ne–o facem cu mana noastra, in cunostiinta de cauza si in deplina libertate.
Nici masoneria nu a stat degeaba, a construit oameni de cracter, a constituit institutii fraterne intre popoare, alteori a fost condamnata aspru de multi, chiar interzisa cu desavarsire, astfel ca astazi este din nou ca o oglinda a prezentei societati – care are bunele si neajunsurile ei.
Dupa 20 de ani de democratie, libertate a oamenilor, fratilor, confreria noastra a parcurs un drum deloc usor, cu multe obstacole, multe stangacii, alteori alterari provocate insasi din interior, conducand la pierderea prestigiului fratiei noastre.
In concluzie, dupa 45 de ani de interzicere a bisericii, de comunism, unde ateismul a cuprins generatii intregi de oameni, am inceput constructia Piramidei masonice, cu oameni bine intentionati, dar fara credinta in Dumnezeu, in Marele Arhitect al Universului. Nevoile, neajunsurile, promovarile, ocuparea locurilor de munca, etc., au cuprins confreria   care i–au intins aceste prioritati ca fiind in sarcina masoneriei sa le rezolve. Astfel ca masoneria a devenit un loc, trup, componenta materiala, fizica.
Numai ca, prin trup, noi oamenii suntem muritori. Viata este unirea si legatura mintii cu sufletul si cu trupul. Sufletul este in trup, iar in suflet este mintea si in minte cuvantul. Prin minte si cuvant suntem nemuritori. Tacand, mintea naste cuvantul de multumire lui Dumnezeu, lucrand astfel mantuirea.
Dupa cum Dumnezeu ne–a dat vederea ca sa cunoastem cele ce se vad, ce e alb si ce e negru, asa ne–a dat si Judecata ca sa deosebim cele folositoare sufletului. Caci Dumnezeu nu poate fi vazut ci numai inteles cu mintea. Pentru ca precum trupul nu poate fiinta fara suflet, asa toate cele ce se vad si sunt nu pot fiinta fara Dumnezeu.
Calea cunostiintei lui Dumnezeu este bunatatea. Masonii trebuie sa se arate oamenilor neincetat prin purtarea cea buna si prin fapte. Caci si bolnavii afla si cunosc pe doctorii binefacatori si izbavitori nu din vorbe, ci din fapte.
Fratii care nu se indreapta, nu pot fi indreptati, sunt neoameni, caci aceasta se afla numai la neoameni, iar de unii ca acestia trebuie sa fugim, ei traind laolalta cu pacatul, nu vor fi niciodata printre nemuritori.
Astazi, ce–am construit noi in 8 ani de zile, o masonerie spirituala, morala, cu frati credincioasi intr–o lucrare masonica ritualica, traditia, morala spirituala si independenta – este precum Sufletul trupului.
Sa nu lasam sufletul coborandu–se in trup, indata sa se intunece de intristare, ambitii dureri – pentru a–l pierde. Acestea sunt ca niste tumori ale trupului.
Ochiul priveste cele vazute, iar mintea intelege cele nevazute. Caci mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclia care lumineaza sufletul, iar cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu si–a luminat inima sa si vede pe Dumnezeu prin mintea sa. Mintea se arata in suflet, indumnezeindu–l.
Si pentru ca orgoliile unor frati sunt uneori nejustificabile – drept vicii pe care francmasoneria le incatuseaza in lanturi, trebuie stiut ca Mania si pe cei cuminti ii pierde. Cand mania intra in suflet, Soarele sa nu apuna peste mania voastra, nici sa dati loc diavolului – astfel sa nu urasti pe fratele tau intru inima ta, pentru ca Domnul porunceste in Evanghelii sa lasam darul inaintea altarului si sa ne impacam cu fratele nostru.
Cel ce se manie pe fratele sau vinovat va fi judecat, de aceea sa nu talmacim in minte ganduri viclene asupra fratelui ci sa le taiem radacina si scanteia pentru ca pe urma sa nu alunecam in turbarea maniei fara temei. Trebuie sa stim ca nu ne este iertat sa ne starnim mania nici pentru pricini drepte, nici pentru nedrepte. Caci duhul maniei intunecandu –ne mintea, nu se va mai afla intru noi nici lumina, care ne ajuta sa deosebim lucrurile, nici taria sfatului drept, nici carma dreptatii. Cum molia roade haina si cariul lemnul, asa intristarea mananca sufletul omului.
Dragii mei frati, daca Domnul nu ar zidi casa, in zadar s–ar trudi ziditorii. Ioan zice : «  Fara de Mine nu puteti face nimic ».
 Inchei prin a va fi spus toate acestea nu ca simple siruri de cuvinte, unele mai frumoase ca celelalte si a crede ca prin aceasta voi spune mai multe, ci din contra, ceea ce vreau sa zic este ca Marea Loja Nationala a Romaniei, este o forta si ca impreuna cu toate care le avem bune sau mai putin bune, prin intelepciune, cu ratiune, blandete si multa rabdare si ingaduinta, vom ajunge la curatia inimii si la dobandirea dragostei. Apostolul zice : « D–as da trupul meu sa fie ars, iar dragoste nu am, de nici un folos nu –mi este ». Astfel ca « dragostea nu pizmuieste, nu se  manie, nu se ingamfa, nu se intarata, nu gandeste raul ».
Noi toti francmasonii trebuie sa cugetam la puterea Sa nemasurata si la ochiul Sau neadormit, care vede cele ascunse ale inimilor si de care nu se poate ascunde nimic, si sa –L admiram cu inimile cuprinse de frica si sa I ne inchinam Lui. Iar cand ne gandim ca toate picaturile ploii, tot nisipul marii si toate stelele cerului sunt numarate de El, ramanem uimiti de maretia firii si de atotstiinta Ziditorului.
Iata dragii mei frati ca acestea sunt adevaruri, de mii de ani si generatii dupa generatii le–au cunoscut si putini le–au marturisit si practicat. Trebuie sa stim cu totii ca nu a inceput masoneria cu noi si nu se va sfarsi cu noi.

Niciodata nu va fi un singur francmason.
Niciodata nu va fi o singura loja.
Niciodata nu va fi o singura Obedeienta.
Dar intotdeauna va fi o familie a Marelui Arhitect al Univesului.

Lumina sa ne cuprinda mintea si sufletele pentru ca trupul, templul – Marele nostru Templu Ideal al Umanitatii sa fie luminat cu o viata virtuoasa.
Doresc a accepta fiecare din voi un compromis – acela pentru ca MLNaR sa continue lucrarea masonica inceputa acum 8 ani, la strigatul de disperare al unuia care 7 ani a facut puscarie si i  -au zdrobit degetele de la maini cu calcaiul cizmei, in Zarca Aiudului, este vorba de Nicu Filip, Primul Mare Maestru Ales. Sa fim uniti, dragostea frateasca sa ne invaluiasca si intelepciunea, puterea si frumusetea sa dainuie.
Refuz orice act josnic al vreunui frate, care  – daca continua sa se preteze, sa se dedea la astfel de procedee inumane, nefraterne, precum Brutus, SE VA AUTOEXCLUDE.       
Avem nevoie de o Constitutie si de un Regulament General care sa fie amendate foarte serios, pentru aceasta am facut apel la toti fratii, nu am vazut antrenati decat cativa, cred in continuare in munca in echipa, cu cat vor fi mai multe minti implicate, cu cat vor fi mai multe puncte de vedere, cu atat cred ca vom selectiona varianta cea mai buna, cel mai mult acceptata si cea mai benefica. Personal, cred ca urmeaza o perioada extrem de importanta pentru echipa noastra, a Marii Loji Nationale a Romaniei, care se afla in faza de asezare a celei mai grele componente a Piramidei, respectiv varful ei. Ar fi pacat, exact ca tiganul la mal, ne innecam ?
Anul acesta, spre toamna, se dasavarseste si ceea ce inseamna Constituirea Supremului Consiliu Roman al Ritului Scotian Antic si Acceptat si intronizarea Atotputernicului Suveran Mare Comandor, Fr. Daniel Roman.
Prin urmare, trupul, corpul Piramidei este aproape de final – ramanand ulterior sa –i dam tot sufletul, toata frumusetea si toata stralucirea.
Eu, Viorel Danacu, voi lucra apoi pana la sfarsitul vietii astfel :
1. Consolidarea unei masonerii romanesti, pentru romani, pe intelesul romanilor, unde credinta ortodoxa va reprezenta fundamentul Templului ;
2. Voi acorda o atentie sporita tineretului, prin constituirea unei Organizatii fraterne internationale, la Bucuresti, care sa introduca pe tineri intr –o institutie initiatica, dandu–le oportunitatea ca inca aflandu–se in etapa unei varste fragede, sa se deprinda cu metodele cunoasterii personale pentru a ajunge in final la imbunatatirea calitatii lor umane.

Aceste doua obiective – asemenea a 2 aripi puternice intinse peste tara noastra, vor propulsa un singur piept care va inainta spre inaltimi, spre desavarsire.
Inchei prin a va spune nu ca nu voi mai candida la demnitatea de Mare Maestru, ci ca eu voi fi in continuare un Mare Maestru, a carui misiune nu s–a incheiat nici pentru Marea Loja Nationala a Romaniei, nici pentru Romania.
Impreuna vom hotara in viitor ce trebuie facut, ce este bine de facut, cum este cel mai bine si mai bine, nefiind cuprinsi de ambitii, orgolii si pofte.
Pentru noi toti, satul romanesc trebuie sa devina o prioritate, masoneria la sate, construirea de temple masonice in satele romanesti – este lucrul cel mai rapid de facut.
Vad ca toti au vrut functii, le–au avut, acum multi vor acelasi lucru, au spus sa acordam atentie, greutate celor cu functii, dar oare nu este mai corect sa vedem ce poate face fiecare frate ca si proiect pentru dezvoltarea Marii Loji – si nu aceasta bataie oarba pe functii. Pentru ca vine Conventul, trebuie sa dovedim un alt nivel de a privi lucrurile, de a le intelege, de a ne manifesta, aceasta pentru ca am ajuns de la ucenici la maestri si nu inseamna putin lucru in viata initiatica. Este un test, pe care daca–l trecem  si sa–l luam cu nota 10, atunci inseamna ca am inteles corect, ceva, din masonerie.
De aceea trebuie sa ne pregatim foarte bine la trup, suflet, minte si cuvant si sa dam tot ce avem noi mai bun si mai folositor confreriei.
Convingerea mea este ca Marea Loja Nationala a Romaniei are o maturitate si o putere extraordinara, dovedind un puternic caracter national, traditional, spiritual si moral.

Cu aleasa consideratie si o tripla acolada fraterna,

Dr. Viorel Danacu,

Mare Maestru ad Vitam