Editoriale





Editoriale






“ACTUALITATI SI PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE ALE MASONERIEI ROMANE PANA IN 2030 “

Pentru  informatii,  carti documente, arhive studiu, contactati Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris-Bucuresti. Presedinte dr. VIOREL DANACU 33°Contact: cuvant_masonic@yahoo.com

Conferinta Masonica Publica cu tema :
“ACTUALITATI SI PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE ALE MASONERIEI ROMANE

PANA IN 2030 “

CRAIOVA 14 iulie 2012

Masoneria romana si‐a mentinut verticalitatea continuu, Lumina Masonica nefiind stinsa niciodata, chiar si atunci cand au fost regimuri totalitariste, extremiste s.a.m.d.

Plecand de la acest ADEVAR avem o mare datorie si o obligatie totodata fata de inaintasii nostrii masoni, ca noi, fratii din Lojile de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, sa stergem praful uitarii de pe documentele si arhivele masonice existente in diverse locuri, la Academia Romana, Arhivele Statului, Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii, la diferite familii de masoni cu traditie, pentru a RECONSTITUI in acest mod ceea ce se cheama “ISTORIA MASONERIEI ROMANE” care a existat pe melegurile noastre romanesti din cele mai vechi timpuri.

Trebuie sa se stie ca Dunarea a fost, este si va fi un izvor de cultura masonica nesecat, care a dat o CIVILIZATIE DANUBIANA prin convietuirea pasnica a mai multor etnii (situatie unica in regiune) astfel ca se poate vorbi de un exemplu de interculturalitate, de un TEMPLU IDEAL AL UMANITATII, cu Ritualuri INITIATICE dintre cele mai variate si vechi, avand cunostinte dintre cele mai profunde ale civilizatiei danubiene.

Pentru materializarea acestor acţiuni, a fost necesara transformarea Marii Loji Naţionale A României într‐un spaţiu de cercetare a nevoilor societăţii româneşti şi de identificare a căilor şi mijloacelor necesare progresului şi modernizării; astfel, la 24 ianuarie 2012, Conventul a decis recunoasterea publica a Lojilor de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, în care am lucrat de 10 ani, reunind, ca membrii sau vizitatori, pe fraţii care sunt preocupaţi de dezvoltarea gândirii masonice şi de problemele cu care se confruntă societatea contemporană, devenind astfel coloana de susţinere istorică, socială şi în cea mai mare parte metafizică a structurilor, ce am început a dezvolta împreună cu ilustrul frate Nicu Filip, Primul Mare Maestru al Masoneriei Romane si cel care m‐a investit cu toate prerogativele masonice, Mare Maestru .

Lojile de Ritualistică Comparata si Cercetare Masonica constituie dovada maturităţii gândirii masonice prin adâncirea izvoarelor şi convergenţa lor într‐o entitate doctrinară constitutional ‐ filozofic masonică .

Masoneria constituită pe teritoriul României a găsit un fond fertil, arhaic, precreştin, de unde si caracterul profund religios, înclinaţia spre meditaţie şi tradiţionalism a poporului roman. Lojile de Cercetări Masonice propun punerea în discuţie şi demararea editarii unei Enciclopedii Masonice Universale, de concepţie originala. Lucrarea implică profesionalitate şi o continuă supraveghere de ansamblu, termene fixate de colectivul redacţional, devenind astfel, in viitorul indepartat, o tema generala pentru promovarea traditiei si doctrinei metafizice in Romania, printr‐un indemn real la meditatie privind sacralitatea Universului, a omului si a lumii.

Masonii care alcătuiesc MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI ‐ Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice proclamă cu tărie credinţa Întru Marele Arhitect al Universului , în puterea şi voinţa Sa revelată, în nemurirea sufletului, în Constituţie şieste profund TRADITIONALA, RITUALICA SI SPIRITUALA .

Cele trei Mari Lumini ale Masoneriei Universale: Cartea Legii Sacre (Biblia, Torah, Coranul sau Zend Avesta, după caz) deschisă, Echerul şi Compasul, sunt în deplină cinstire, aşezate la vedere, pe tot timpul lucrărilor ce se desfăşoară în Lojile de sub Obedienţa MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI‐ Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice .

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI ‐ Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, are suveranitate masonică deplină pe întreg teritoriul României, asupra Lojilor de sub Obedienţa sa. Se autoguvernează, având putere absolută asupra lucrării celor trei grade: Ucenic, Calfă, Maestru, nu‐şi împarte autoritatea cu nici o altă putere masonică sau laică asupra celor trei grade amintite şi autorizează funcţionarea în teritoriul pe care îl guvernează a Riturilor de perfecţiune, universal acceptate.

Programul National Masonic Satesc , pe care l‐am initiat si lansat cu ani in urma la Tismana, unde am consacrat prima Lojă ţărănească, constituita acum 10 ani la HOBITA ‐satul unde s‐a nascut Constantin Brancusi si care lucrează pentru ridicarea materiala si sociala a satului românesc, constructia  Monumentului Eroilor satului Hobita din Primul si al Doilea Razboi Mondial, cu fratii, constructia Troitei Masonice, in stil gorjean si asezarea ei in cimitirul satului, langa mormantul parintilor lui Brancusi, ca semn crestin al existentei lui Constantin Brancusi alaturi de parintii sai, sunt doar cateva fapte modeste ale noastre .

Masoneria îşi propune să depună toate eforturile ca ţăranul roman, devenind agricultor, sa poata accede la închegarea unor microferme cu randament sporit, cu mijloace mecanice de lucru, cu un sprijin sporit şi competent al organelor statale. Am mai spus‐o,ţăranul roman nu trebuie căutat în balade, în muzee de artă folclorică sau in literatură.

Ţăranul roman dintotdeauna a constituit clasa cea mai năpăstuită ‐ a dat cu sapa, a tras cu coasa, jumătate din an a hibernat, asteptand primavara. Masoneriei îi revine rolul să‐l facă pe ţăran contemporan epocii sale, conştient că este o forţă care poate realiza enorm pentru ca ţării, întregii naţiuni să‐i meargă bine, restabilind astfel un echilibru între sat şi oraş .

Avem un cler care şi‐a dat din plin obolul de suferinţă şi moarte în închisorile şi lagărele de muncă forţată, a căror amintire încă cutremură de groază, dar care acum s‐a estompat şi continuă să se estompeze, devenind istorie, subiect de discuţie în mari adunări filozoficeşti.

Noi românii suntem – naţiunea în majoritatea ei – creştini ortodocşi. N‐ am oprimat celelalte culte nicicând. Nu am dărâmat bisericile sub ocrotire papală cu tunul cum a făcut‐o, la ordinul habsburgic, generalul Bem. Este de dorit să avem Preoţi Masoni, pe care îi chemăm să ne cunoască, să stie ca idealurile şi eforturile noastre sunt pentru unire şi respectul celorlalte religii. Preoţii din ţara noastră trebuie să cunoască că spre a deveni mason trebuie să crezi nestrămutat în Dumnezeu, trebuie să‐ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, trebuie să cunoască că noi vorbim lumii prin fapte, că binele îl facem în taină, aşa cum propăvăduiesc sfintele noastre scripturi. Preoţii noştri, respectaţii noştri Preoţi, trebuie să cunoască faptul că Masoneria repudiază din plin sectele care ne‐au năpădit credinţa şi ţara. Papa Ioan Paul spuse: „Biserica ar trebui să‐şi deschidă ferestrele atât ca să vadă afară, dar mai ales pentru a permite aerului curat să intre înăuntru”.

Poate numai în fosta Rusie credinţa a fost atât de oprimată cât a fost la noi; să nu uităm că efortul comunismului a fost ca poporul român să devină ateu. In lumina acestor realităţi istorice trebuie reexaminată spiritualitatea atât în context contemporan cât şi în perspectiva unor deveniri ale căror începuturi se întrevăd prin ceaţa, prin care corabia statală înaintează uşor, cu grijă să nu se sfărâme de stânci.

S‐a aşezat asupra lumii o ceaţă prin care se întrevede o confruntare gravă cum n‐a mai cunoscut încă omenirea, când adversarul nu mai este o ţeavă de tun ci este o nălucă, când mâini teroriste agită arma atomica, agită războiul chimic, când agită viruşi ucigători la care nu cunoaşte nimeni antidotul. La ceasul acesta al istoriei Masoneria de pe teritoriul Romaniei cheamă fraţii să stea strânşi umăr la umăr, unul lângă altul, spre a duce în continuare aportul nostru pozitiv, ca, încă o dată o spun, să ne ocupăm locul pe care îl merităm în lume .

Chemarea noastră s‐a adresat şi se adresează tineretului, se adresează studenţilor din toate domeniile de cercetare şi suntem bucuroşi că am avut audienţă. Întâia lojă de studenţi, Loja „Mihai Eminescu”, a luat cu entuziasm fiinţă. A doua Lojă, “Nichita Stănescu”, este în curs de constituire. Avem un tineret pe toate planurile extrem de dotat, se anunţă la orizont o generaţie având ca pistă de decolare pe Eugen Ionesco (de rădăcină din Slatina) acesta roman care a aşezat ca şi O’Neill teatrul contemporan pe coordonate noi, în deplin acord cu gândirea lumii.

Acum, când Răul şi‐a întins în mod alarmant aripile peste lume, când ignoranţa şi reaua voinţă iau forme din ce în ce mai subtile, chemarea spre o nouă expresie a Lucrării noastre Masonice care să ocroteasca şi să respecte Adevărul, să curme avântul cu care securea corupţiei ciunteşte zeci de suflete, ne indeamna să ne unim prin tradiţionalul lanţ al fraternităţii, închipuind din trupurile şi minţile noastre acel zid unic pe care doar iubirea îl poate întări.

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI ‐ Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice continua, din dorinţa de Adevăr şi Dreptate, condamnarea oricăror acte de corupţie, extremism sau terorism, acest flagel distrugător care loveşte omenirea şi viaţa alimentată de corupţie, sângele care irigă şi constituie puterea actului terrorist, care se cer anulate. Am fi onoraţi să înţelegeţi că noi continuăm Lucrarea începută în 5880, regularizată în 5993, Lucrare re‐aşezată pe eternele principii ale masoneriei universale, focalizându‐ şi preţuirea pe neclintitele elemente de tradiţie masonică .

De aceea nădăjduind într‐o bună şi fraternă înţelegere a intenţiilor noastre, vă asigurăm încă o dată de întreaga noastră preţuire şi deplina disponibilitate la conlucrare.

Europa nu constituie ca Statele Unite ale Americii o naţiune, Europa este o constelaţie de culturi, de tradiţii, de orgolii, careia Masoneria Continentului caută să‐i dea un numitor comun. În acest sens MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI ‐ Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice încorporează lucrării, găsirea modalităţii corecte ca cele cinci principii fundamentale:
‐ Credinţa în existenţa Marelui Arhitect al Universului, ţinutele rituale ţinându‐ se ÎntruGloria Sa ;
‐ Prezenţa celor Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei: Biblia, Echerul şi Compasul ;

 

‐ Interzicerea dicuţiilor cu subiect politic sau religios în cadrul ţinutelor rituale ;
‐ Neadmiterea femeilor în cadrul ţinutelor ritual ;
să fie puse în acord cu noile realităţi politice, sociale, cu noile alianţe într‐un cuvânt cu miezul problemelor noi de existenţă ce s‐au conturat.

S‐a văzut cât de greu, cu câte flexiuni, Constituţia Europeană nu şi‐a putut căpăta acordulţărilor componente. Se încearcă aceasta prin masoneria continentului ? Se pare că da; până în prezent nouă Mari Loji din ţari europene şi‐au dat acordul ‐ viitorul insa ne va aduce răspunsul, se pare că pentru prima dată în istorie masoneria nu este gândită prin dogmatica ei, ci prin modul vertiginos cum se desfăşoară evenimentele într‐o lume atât de contradictorie, de agitată, în care pupila timpului deschisă “văzând” clar, e imediat reacoperită de ceţuri.

Romania, “Gradina Maicii Domnului” cum a spus Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II cand a vizitat Tara noastra cu ani in urma, este adanc infipta in radacinile ei culturale, initiatice, traditionale si spirituale, lucru confirmat de mari cercetatori, de documentele existente, documente gasite in diferitele vestigii arheologice gratie arheologilor romani si starini, incepand de la Dunarea de Jos la Cucuteni, la Curtea de Arges, Placutele de la Tartaria, Sarmisegetuza, la Prima Scoala Romaneasca din Scheii Brasovului .

Masoneria este o cale initiatica in care cel care o parcurge, se slefuieste, se desavarseste printr‐o crestere pe verticala, spiritual, moral si intelectual, astfel ca Lumina care naste din Adevar este cea care ofera statutul de om liber, initiat, care cauta aceasta Lumina si Adevar continuu pana la sfarsitul veacurilor. Un discipol nu primeste initierea cu adevarat de la parintii lui spirituali decat atunci cand este considerat de acestia a fi gata. Pentru realizarea aceasta trebuie sa fie apt sa perceapa frumusetea (sufletului si inimii) si pentru a persevera trebuie sa fie puternic cu el insusi cand trebuie sa sufere dupa ce va fi certat. Initierea este o stare de miscare, dar nu opusa directiei acelor ceasornicului, ci prin progresie spre centru reprezentata printr‐ un punct ca imagine a Unitatii Primordiale si a Pricipiului Primordial, centrul fiind astfel punctul de plecare dar si de sosire. Progresia spre centru se face printr‐o ierarhie initiatica, cu o succesiune de trepte/etape ale cunoasterii pe calea Micilor Mistere si ulterior a Marilor Mistere, corespunzatoare eliberarii finale sau identitatii supreme aflate in afara starilor umane.

Astfel ca initiatul se straduieste sa atinga Sinele transcendent, atinge stadiul Omului Universal adevarat si total, devenind un veritabil centru de iradiere spirituala pentru lumea sensibila. In consecinta, initiatul poate parcurge integral sau partial drumul initiatic. Se poate spune ca initierea este ceva ce ti se ofera de altcineva si incepe in fiecare zi, cu fiecare rasarit de Soare.

Este periculos ca un initiat sa creada ca se poate initia singur, prin propriul efort, citind pot atinge prin diferite mijloace, spre intelepciune sau cunoasterea superioara; sigur ca initierea inseamna ceva activ, spre deosebire de predispozitia mistica – iluminarea care este pasiva si nu‐l califica pe cel care o primeste. Initierea este un transfer de la potential – initiabil adica cel care are calitati deosebite, care este intr‐o conlucrare cu maestrul, spre actiune, o asezare pe drumul initiatic, o provocare, o succesiune de impulsuri, creatii, totul care sa conduca spre realizare, desavarsirea constructiei, actiunea, cautarea este o parte din dinamica initierii, omului initiat ii apartine initiativa, care reprezinta punctul de plecare din mijlocul cercului dar si punctul de sosire pentru intrega sa desavarsire, implinire, realizare; de aceea realizarea initierii este de natura interioara, care este opusa iesirii din sine, care ar insemna extazul .

 

Apoi, intre initierile in Micile Mistere, care sunt de ordin moral, social etc. si care sunt repetitii mascate la indemana oricui si initierea ezoterica, cea cu adevarat, initierea are ca scop sa faca posibila trecerea in stari superioare, ori intre religie si ezoterism, initierea incepe acolo unde scopurile religiei se termina, pentru ca daca religia face posibila comunicarea, legarea de starile superioare (exemplu, cea a ingerilor), initierea face posibila patrunderea in aceste stari superioare, altfel spus atingerea unei stari angelice, astfel ca initierea adevarata este doar cea care se produce intr‐o organizatie traditionala.

Cheia este triunghiul reprezentat prin cele trei laturi, numite “organizatie initiatica traditionala”. De accea cunoasterea este pre‐umana, deci non‐umana, si provine din interior, din unitatea centrala si principiala care lumineaza din interior, iar tot ce este in exterior si la suprafata, se pierde in tenebre. Practicarea de ritualuri diferite poate tulbura, de aceea initierea este calea unei singure traditii in devenirea perpetuu a transmisiunii al carei inceput este non uman , initierea inseamna o serie de conditii, predispozitii, trairi, de potential al initiatului, care se slefuieste regular, fiind doar inceputul unei cai, in chip unic, individual, interior, intr‐o organizatie regular traditionala, pana la desavarsire . Ori acest lucru pentru noi romanii nu poate fi decat o masonerie romaneasca, care sa fie in perfecta armonie cu traditiile noastre romanesti, cu cultura noastra, cu istoria noastra, genotipul nostru, nu putem mima sau preface, cu transcederea in alte traditii care nu ne apartin, asadar noi fratii din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI ‐ Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice promovam o MASONERIE ROMANEASCA , O MASONERIE PENTRU ROMANI SI O MASONERIE PE INTELESUL ROMANILOR .

Constructiei Marelui Arhitect, marelui Creator, a tot si toate, a Tatalui, a Fiului si Sfantului Duh. Aceste cateva ganduri deocamdata vi le supun investigatiei fratiilor voastre pentru a ne da seama cu totii, ca noi, fratii din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI – Loja de Ritualistica Comparata si Cercetare Masonica avem posibilitatea deschiderii unui nou orizont initiatic si anume acela al unei MASONERII SPIRITUALE .

Reintoarcerea la izvoare nu inseamna regresie, ci cunoasterea adevarului primordial, a Luminii, a iubirii de aproape, a cunoasterii intreg Universului, a

Masoneria a cunoscut mai multe etape: mitica, legendara, operativa si speculativa, aceasta ultima etapa, cea speculativa, nu mai poate fi vazuta cu aceleasi dioptrii ca acum zeci si sute de ani, s‐au produs mutatii fantastice in relatia om ‐ sacru, in genomul uman etc., masoneria este, daca vreti, in momentul actual, ca si cum ai calari un cal de lemn! Asadar azi, intr‐o societate lipsita de moralitate, constiinta, iubirea de pamant, de copii, de familie au disparut, proprietatea nu mai este sfanta asa cum bunicii si strabunicii nostrii o iubeau si o aparau, chiar cu pretul vietii; singura care poate reda iubirea de pamant, constiinta, moralitatea, iubirea de aproape, intre noi, generatiile de azi si cele viitoare, este MASONERIA SPIRITUALA, impreuna cu Sfanta Biserica, care si‐a adus un aport fundamental in toate momentele grele prin care tara si oamenii ei au trecut de‐a lungul timpului, construind o MASONERIE SPIRITUALA , O ELITA SPIRITUALA , O EUROPA SPIRITUALA.

Insa trebuie stiut ca aceasta necesita un timp indelungat pentru ca astazi suntem intr‐o criza globala, o criza profunda si o criza pe termen lung, constructia unui model de mason nou care sa beneficieze din plin atat de hrana spirituala cat si de hrana metabolica, nutritionala in echilibru si in armonie (nu poti vorbi, gandi, trai fara sa mananci ‐ de aceea satul romanesc, taranul roman asa cum am spus in Programul Masonic National Satesc trebuie integrat nu numai la si prin munca ci si spiritual, intelectual, initiatic, deoarece depozitarul patrimoniului traditional, cultural si moral, a fost este si va fi taranul cu carte din satul romanesc).

Societatile initiatice lipsesc cu desavarsire in lumea Occidentala pentru ca nu pot sa mai revendice o filiatie autentica cu Traditia, in afara de Companionaj care are legatura cu meseriile, prin asa zisele Calfe Calatoare si de Masonerie unde aceste legaturi au disparut complet, aparand deviatii enorme de la cunoasterea formelor initiatice, astfel ca Masoneria este considerate azi speculativa iar Companionajul operativ, iar schimbarea de la operativ la speculativ este considerat ca un progres intelectual.

Acest lucru este fals, acest asa‐zis progres este in realitate un regres, un regres spiritual, prin scufundarea in materie a umanitatii, de exemplu a civilizatiei Occidentale moderne, cu un spirit antitraditional si antireligios, spre deosebire de civilizatia Orientala care conserva traditiile primordiale, fiind adepta a contemplatiei si cunoasterii, a spiritului traditional, a tot ceea ce inseamna constructie, realizare, zidire concreta si reala, astfel ca aceasta initiere speculativa de azi este in consecinta o initiere virtuala,as putea spune utopica . Opozitia dintre Occident si Orient este in permanenta un razboi vizibil care produce diferentieri majore si generatoare de conflicte la tot pasul, peste tot in lume, manifestate prin haos, coruptie, in toate domeniile de activitate: social, politic, economic, cultural, stiintific, invatamant etc.

Pentru a accepta si digera acest Adevar, greu de “inghitit”, trebuie sa ne reamintim sensul cuvintelor Sfantului Ioan Botezatorul cand zice: “Cel care vine dupa mine este inaintea mea, pentru ca inainte de mine era“ ( IOAN ,1,15).

Asezarea la o masa ovala (si nu cu colturi) a masoneriei nationale si universale este un deziderat pentru generatiile viitoare de masoni pentru o Pax Masonica Nationala si Universala Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului, a Marelui Creator, Constructor, a lui Dumnezeu.

Pentru aceasta fratilor din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI ‐ Lojile de Ritualistica Comparata si Cercetare Masonica le revine un rol extraordinar si anume sub “umbrela” unei Mari Loji Nationale, fratii de etnii diferite, religii diferite, culturi diferite, sa aibe libertatea sa practice masoneria, in formele spirituale proprii, ale unor ritualuri comparative , in Loji de Sfantul Ioan , in Loji de Sfantul Andrei in Loji de Sfantul Constantin, de Rit Scotian Rectificat, Egiptean, Elen, Ecuatorial, Memphis Misraim, York s.a.m.d.; deci o Masonerie Spirituala, singura care va asigura puntile de legatura spre o Pax Masonica Nationala si Universala, eliminand astfel acest individualism, egoism masonic speculativ care se transforma practic intr‐ un sport antimasonic national, inuman .

Coruptia, banii, averile sunt azi maxime ale multora care au intrat in masonerie, dar masoneria nu a intrat in ei, lucru care a produs un declin, o scadere a prestigiului si totodata a increderii tinerilor in masoneria speculativa, insusi termenul, cuvantul “masonic” nu mai are rezonanta initiatica azi .

Declar cu incredere ca toti cei care simt romaneste, traiesc, gandesc romaneste, vor fi initiatii de maine, pentru ca impreuna sa facem o MASONERIE ROMANEASCA, O MASONERIE PENTRU ROMANI, O MASONERIE PE INTELESUL ROMANILOR, O MASONERIE SPIRITUALA, eliminand confuzia, reaua credinta ca masoneria este o societate obscura care face rau oamenilor sau ca vrea sa conduca Guvernele lumii s. a. m. d.

NU, masoneria incepe in fiecare zi, cu fiecare rasarit de Soare, nu exista mason mai mare si mason mai mic, un initiat niciodata nu poate exclude un alt initiat, principiile de LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE au fost si raman la baza tuturor ritualurior initiatice, fiind coloana vertebrala de sustinere a Ordinii si nu a Haosului intre oameni, laolalta cu Credinta Crestina marturisita de Sfinta noastra Biserica .

Perspectivele dezvoltarii Masoneriei din Romania pana in 2030, pe langa cele cateva mesaje transmise anterior, pot fi enuntate in urmatoarea succesiune de masuri si opinii care pot fi un subiect de discutie a celor mai multi dintre fratii masoni , factori de decizie s.a.m.d. , astfel :

1) Regenerarea spiritualitatii romanesti si europene, prin crestinism in formele traditionale, spiritul traditional fiind acelasi peste tot, cunoasterea si aprofundarea principiilor metafizice fiind acelasi, la fel cum si principiile Masoneriei sunt Universale;

2) Vizita Suveranului Pontif , Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II‐lea in Romania din 7 ‐ 9 mai 1999, dupa aproape 1000 de ani intr‐o tara predominant ortodoxa a adus o gura de aer curat, prin mesajul zis si anume :

“Doresc sa manifest vie si cordiala recunostinta in primul rand Beatitudinii Sale, Patriarhul Teoctist, Sfantului Sinod, Clerului si credinciosilor Bisericii Ortodoxe din Romania care mi‐au deschis bratele si inima! Domnul sa binecuvinteze aceasta straveche si ilustra Biserica in desfasurarea misiunii sale pastorale; sa conduca toti credinciosii si sa ofere lumii o noua si bucuroasa marturie de comuniune deplina intre ei si de fidelitate curajoasa fata de Evanghelie!
(....) Prin Pozitia geografica si prin lunga ei istorie, prin cultura si traditie, Romania este o casa unde Orientul si Occidentul se regasesc in dialog original. Aici si Biserica respira deosebit de evident prin cei doi plamani ai sai.
(.....) Isus va face sa visati o Romanie noua, un pamant pe care Orientul si Occidentul sa se poata intalni in fraternitate.

Aceasta Romanie este incredintata mainilor voastre. Construiti‐o impreuna, cu indrazneala . Domnul v‐o incredinteaza, Voi incredintati‐va Lui , stiind ca “ De n‐ar zidi Domnul casa, in zadar s‐ar osteni cei ce o zidesc “ (PS. 126/127,1 ). Domnul sa binecuvinteze Romania , sa binecuvinteze Poporul sau , binecuvinteaza Europa !

Bisericile din Romania impreuna cu crestinatatea europeana intreaga in drumul lor comun spre unitate pot forma , de asemenea “sufletul “ pe care il cauta cu ardoare Europa zilelor noastre “ .
3) Regenerarea unei autoritati spirituale care sa fie constituita dintr‐o elita pastratoare a constiintei, a traditiei, deoarece intreg complexul traditional devine din ce in ce mai inaccesibil, deoarece cei care sunt capabili sa o inteleaga sunt in minoritate azi.

Asteptam sa vina o zi, nu foarte indepartata, in care se va stabili acordul definitiv despre principiile fundamentale ale Masoneriei si despre aspectele esentiale ale doctrinei traditionale. Toate sucursalele Masoneriei universale vor reveni atunci la adevarata ortodoxie, dintre care unele s‐au indepartat putin si toate se vor uni in final pentru a lucra in realizarea Marii Opere ce este indeplinirea integrala a Progresului in toate domeniile activitatii umane.

Insa, sunt obligat sa spun ca masoneria speculativa este ca o cale fara iesire. Se vorbeste si iar se vorbeste si nimic nu se face pentru zidirea interioara, in opinia mea se pierde timpul. Se spune ca masoneria este elitista, toti crezand ca dupa ce intri in masonerie, gasesti toate elitele sociale, culturale, politice, financiare, etc.

Trebuie sa stiti ca in masonerie cuvantul “elite” nu se refera la viata profana pe care noi o delimitam de viata initiatica, in masonerie, elita vine de la verbul “a alege”, adica se refera la alesi.

Asadar, trebuie sa stiti ca nu orice piatra, indiferent de natura ei, este apta a fi taiata, slefuita, prelucrata, pentru a‐i reda forma cubica, forma utila la constructia Templului interior, neconstruit de mana de om.

Sa nu uitati vechea afirmatie a scolii pitagorice care zice: “Nimeni nu poate intra aici, daca nu este geometru”. De aceea este strict necesar ca aspirantul sa fie dotat dintr‐un inceput cu calitatile necesare pentru a fi acceptat in scoala initiatica care se cheama Masonerie!

Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti va concepe cursuri propedeutice, adica pregatitoare pentru toti cei care aspira la initiere. Dupa absolvirea cursurilor care vor constitui adevarate filtre pentru intrarea in Arta Regala, in Arta Reala, respecatnd astfel zicala biblica: “...multi chemati, putini alesi”; acesti putini alesi in crezuzetul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti vor constitui viitoarele lumini ale lojilor romanesti si din Masoneria Universala.

Este, ca si in arta sau oricare alt domeniu, un mare adevar: nu toti au talent pentru a dezvolta cu succes, muzica, sculptura, etc.

Trebuie sa va reamintesc ca sunt de acord sa aiba acces la initiere, respectiv la misterele minore cat mai multi, dar masoneria nu reprezinta calea larga despre care scriu Evangheliile, ci pe cea ingusta, cea a initierii reale si nu a celei virtuale, cea a misterelor minore la care ar putea ajunge doar cei alesi.

Masoneria nu face altceva decat sa readuca pe om prin intermediul lucrarii individuale, personale, efectuate in baza simbolurilor constructiei fizice, materiale, in stadiul primordial, adica in stadiul pur.

Acestea sunt misterele minore, ale vechilor scoli initiatice, simbolizate de punctul de intersectie intre bratul orizontal si cel vertical al crucii.

catre varsare apele ii sunt murdare si pline de aluviuni. In schimb catre izvoare, apele sunt pure si cristaline. Masonería nu face decat sa aduca pe om catre izvoarele sale, unde malul tuturor impuritatilor spirituale si materiale nu mai exista. Omul traieste in conditii excelente, aproape perfecte si se poate comunica direct cu Creatorul, ca si biblicul Adam.Este ceea ce Guenón explica prin simbolismul crucii, mai precis prin explicarea simbolica a celor doua brate perpendiculare ale acesteia.

La fel ca scolile antice initiatice si masoneria cauta sa aduca pe om in stadiul sau primordial de puritate spirituala, ceea ce misterele minore antice urmareau de asemenea sa realizeze. Aici s‐ar putea face comparatie cu un rau:

Misterele majore, sau bratul vertical al crucii, nu constituie masoneria ci se ocupa mai mult de chestiuni esoterice. In masonerie se constituie traditia biblica, crestina.

Intre discipolii lui Iisus nu toti erau pregatiti ca sa inteleaga in mod direct invatatura lui atunci, Marele Initiat, Maestrul Iisus, le vorbea in parabole, in pilde, care pentru noi nu sunt altceva decat instrumente ritualistice de constructie operativa a masoneriei de azi.

Masoneria are radacini in epoca dinaintea creatiei omului, adica atunci cand Dumnezeu a creat Universul, numai ca noi astazi o cunoastem ca fiind produsul activitatilor constructive ale vechilor calugari benedicteni din Franta, Spania secolelor 8 si 9, era actuala.

Trebuie sa stiti, ca masoneria de azi reprezinta o ingemanare intre traditia ebraica veche, cuvintele sfinte si cele de trecere, toate fiind de origine ebraica, in schimb Templul masonic cu intregul lui simbolism sunt de origine crestina si reprezinta uniunea intre om care este micro‐universul cu macrouniversul.

Va dau un exemplu : studiind denumirile in greaca, a celor patru puncte cardinale:Orient = Anatolè; Occident= Dysmé; Septentrion= Arctos; Miazazi= Mesembria si luand initialele cuvintelor, doua cate doua, Anatole‐Dysme (A‐D) si Arctos‐Mesembria (A‐M), obtinem cele doua brate ale crucii plane A‐D si A‐ M, asadar ADAM , numele primului om creat de Dumnezeu, element inglobat in macrouniversul pe care Templul de asemenea il reprezinta, forma spatiala a acestuia fiind data de celelalte doua brate ale crucii: profunzimea si inaltimea sau Nadir si Zenit, in al carui punct de intersectie se gaseste plasat altarul.

Am sa ma opresc aici, concluzionandu‐va urmatoarele : calea larga de care v‐am vorbit este pentru Fratii care au intrat in masonerie, dar masoneria nu a intrat in ei.

Un alt mesaj pe care doresc sa‐l trasmit tuturor francmasonilor din Romania, este urmatorul: un urias avantaj pe care il avem noi, francmasonii romani, este acela ca lucram intr‐un mediu in general foarte spiritual, cel al credintei in Dumnezeu, al religiei ortodoxe, ceea ce este extrem de important.

 

Un rol deosebit in unitatea si continuitatea neamului daco‐romanesc l‐a avut Biserica Ortodoxa. Apostolul Andrei, primul nostru evanghelizator al geto‐ dacilor, arata ca noi suntem de drept si de fapt continuitorii dacilor, s.a.m.d.

Intrebati‐i pe cei care locuiesc prin alte tari, cu populatie de alte religii, ce simt ei si daca exista o diferenta spirituala intre ei si noi.

Dragii mei, daca in alte religii Dumnezeu se studiaza, in ortodoxism, Dumnezeu se simte, ceea ce este exact ce isi doreste si ce trebuie sa practice masoneria de la noi, sa simtim Divinitatea din noi, SPIRITUALITATEA, nimic altceva! In ortodoxism Dumnezeu se simte si de acest fel de simtiri avem nevoie noi, ca masoni contructori. Pentru ca daca ajungem sa il simtim pe Dumnezeu in noi, suntem capabili sa il si intelegem pe M:.A:.A:.U:.. De aceea afirmam ca masoneria din lumea ortodoxa trebuie sa fie o masonerie mult mai operativa decat cea din lumea altor religii, deci mult mai folositoare omului constient de necesitatile sale spirituale. Cred ca usor, usor, lumea rationala occidentala se va intoarce cu fata catre lumina spiritualitatii orientale.

Sa ne amintim aici doar de principiile monadei, al unicitatii, al contopirii cu Dumnezeu, al numarului 10 (10: 1+0=1). Apoi, sa nu se uite, in afara de cel de mai sus, ca suntem urmasii unei culturi multimilenare, de aproape 7000 de ani, a tracilor si getodacilor, vezi Placutele de la Tartaria, vezi Ganditorul de la Hamangia, vezi Statuetele Feminine din lut de la Muzeul Dunarea de Jos, din Calarasi, vechi de peste 7000 de ani, 4 statuete, una o femeie in gestatie la 3 luni, a doua in 6 luni, a treia in 9 luni si a patra dupa eliberare. Acest lucru este extraordinar si daca il aducem si pe Zamolxe, pe Mesterul Manole, dragii mei frati sunt puternic convins ca numai cunoscand toate aceste in primul rand noi, francmasonii din Romania si apoi toti cei de peste hotare, vom promova o masonerie de traditie, o masonerie SPIRITUALA, atentie insa, constructiva, esoterica, contribuind astfel cu succes la imbunatatirea relatiilor sociale in Romania.

In acesta si rezida adevaratul secret masonic, in modul cum unul, cunoscandu‐ se pe el insusi prin intermediul metodelor gnostice (litera G din centrul stelei inflacarate) incearca sa se autoperfectioneze. Metoda de crestere interioara este unica si personala si nu se poate transmite sau primi din afara. Este tipica individului insusi, fiind aceasta legata de tot ceea ce il defineste pe el si numai pe el ca persoana.

Masoneria de traditie, constructiva sau operativa se refera la masonería ca instrument de modelare a omului prin eforturile pe care el insusi trebuie sa le depuna, utilizand simboluri luate din activitatea fizica a constructorilor. Cum omul ca micro‐univers apartine marelui univers, este de la sine inteles ca tot ce este legat de persoana umana, atat spiritual cat si material, trebuie sa fie in stricta armonie cu legile macro‐universului. In acest sens simbolismul Templului este graitor. Cine se dedica in cunoasterea legilor universului, intelege si ce se petrece cu el insusi. Expresia V:.I:.T:.R:.I:.O:.L:. (cu care candidatul ia contact chiar din primul moment – in camera de reflectie) este esentiala pentru intreaga cariera masonica. Fara a ne face o introspectie (vizita interioara) nu ne putem cunoaste si nu putem construi nimic in noi insine, caci nu cunoastem materialul (calitatea piatrei simbolice) din care suntem alcatuiti.

Va rog din tot sufletul meu, pe toti francmasonii romani, sa nu se piarda pe drumul masoneriei speculative, foarte mult raspandite in Europa, dar care nu este pentru ortodocsi.

Intre vechii masoni au existat si inca mai exista preoti, filosofi adanci de‐ ai nostri, toti buni romani. Este bine ca pe acestia sa ii cautam, sa ii consultam, sa ii ascultam, pentru a face primii pasi in formarea unei baze de date, pentru frumoasa zidire spirituala ce suntem dispusi sa o implinim, toti cei din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI ‐ Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice .

Este absolut necesar ca sa cunoastem pe toti cei care apartin sau au apartinut unei sfere de viata spirituala puternica, domeniu de care are nevoie masoneria in Romania.

Legenda Mesterului Manole este emblematica pentru francmasoneria romaneasca. Indraznesc sa afirm ca ar trebui analizate legendele noastre si din punct de vedere masonic. De asemenea o sursa importanta de mister masonic o reprezinta si creatia lui Eminescu sau a oricarui alt poet roman de tendinta ezoterica, care de asemenea mi se pare interesant de analizat.

Eminescu, masonul fara sort, prin meditatiile lui asupra demiurgului si renasterea sufletului ce se desprind din poeziile sale filosofice, pur si simplu te cutremura. Eminescu a fost un foarte bun roman, plin de spiritualitate. Recomand o Plansa de Arhitectura, cu titlu : «Simtirea Masonica a lui Eminescu».

Nicolae Iorga in 1934, consemna: “Eminescu stapanea cu desavarsire cunostinta trecutului romanesc si era perfect initiat in istoria universala”. Istoricul Nicolae Iorga, sustinea ca doua mari genii a nascut poporul roman: Zamolxis si Eminescu.

Va ofer aici numai doua exemple:

Intrand putin in domeniu, cred ca se vor obtine rezultate spectaculoase. Sa nu uitam ca legendele, sau miturile cum li se mai zice, sunt unelte importante in formarea masonului operativ. Mai interesanti mi s‐ar parea doi ganditori romani: Mihail Valsan, care a cunoscut si a colaborat cu Guenón, si Matila Ghyka. Mircea Eliade a fost un specialist in religii, ori masoneria si religia sunt entitati situate la doi poli diferiti.

  1. 1‐  religia se bazeaza pe elementul pasiv (Asa a vrut Dumnezeu!), pe candmasoneria pe elementul activ (un proces de initiere care deschidepoarta lucrului cu tine insuti, VITRIOL, etc);
  2. 2‐  religia este destinata celor multi, pe cand masoneria celor putini, darfacuti pentru a o intelege, adica unei elite, etc. Totusi importante sunt si contactele cu masoneria din tarile ortodoxe si toate celelalte religii ca sa ne lamurim ce si cum gandesc si fratii de acolo. Asta doar ca acumulare de date si nu cu scopul de a crea un patron valabil pentru Romania, caci fiecare tara are specificul ei cultural si spiritual. Intr‐un fel este ca si cu secretul masonic insusi, despre care scriam mai sus: nu se poate divulga, transmite sau invata, pentru ca te reprezinta numai pe tine ca persoana. Este unic ca o amprenta digitala.Cer tuturor fratilor sa nu accepte nu stiu ce insigne in piept, inele scumpe

pe degete, sorturi care mai sofisticat brodate, altibilduri lipite pe masini, un fariseism intreg, merg la procesiuni de tot felul si cu toti sfintii numai ca sa fie vazuti de ceilalti si in realiatate, nu au credinta, s.a.m.d.

Daca ii intrebi de exemplu, care sunt Marile Lumini ale Masoneriei, te privesc intr‐o parte si spun ca Maestru Venerabil, Primul si al Doilea Supraveghetor. Ce Oroare!

Daca ii intrebi cate planse de arhitectura au facut sau cate carti masonice au in biblioteca personala, o sa se balbaie...

In legatura cu Istoria actualei Respectabile Mari Loje Unite a Angliei, sa stiti ca ea insasi a fost constituita pe principii iregulare. Din motive religioase si interese politice, masonii din sec. XVII – XVIII au indepartat masoneria constructiva din drepturile ei legitime si au inlocuit‐o cu cea speculativa. Vai, ce moment nefast! Au inceput sa se reuneasca prin taverne sau case particulare, intorcand spatele templului traditional energetic, construit pe principii esoterice. Actualmente este ca in vechea zicala: Hotul striga cel mai tare: Prindeti hotul! Este legea invingatorului. Pentru multi Anglia nu mai reprezinta o autoritate credibila din punct de vedere masonic, iar roadele se vad cu claritate chiar si in Romania..

Francmasoneria a deviat in alte directii, acele ale comertului, business‐ ului, trambulinelor de tot felul, castigurilor cat mai variate, astfel ca cei mai multi nu au nici‐o tinta, nici‐un obiectiv, nici‐un ideal, totul este o regie si o comicarie.

Toate acestea au generat un fenomen, o forma de a fi, extrem de periculoasa, caci creeza apatie si dezgust si poate duce chiar la sucombarea masoneriei in tara noastra.

Atentie, fratii mei !!!

 

Apelul meu catre toti francmasonii este acela ca orgoliile, egoismul si ambitiile profane sa nu isi faca locul printre noi, sa construim continuu, printr‐o lucrare masonica rituala, morala, spirituala, traditionala si independenta, un templu interior starlucitor, luminos si vesnic.

Limba noastra, spune Petru Maior (1761‐1821), corifeul scolii ardelene: “ De aciia macar ca ne‐am desprins a zice ca limba romaneasca e fiica a limbei latinesti, adica ceii corecte, totusi de vom vrea a graii oblu, limba romaneasca e mama limbei ceii latinesti.”

Karl Fridrich Vollrauth Hoffmdnn, in cercetarile privind tipologia poporului roman, prezentate in Beschreibung Den Erde, 1824, Vol. II, partea a IV‐a, Pag. 3074, al 2[48], redate de Gabriel Gheorghe, zice: “Acest popor unit si ridicat prin instructie la cea mai inalta civilizatie, ar fi apt sa se afle in fruntea culturii spirituale a umanitatii. Si ca o completare, limba sa este atat de armonioasa si bogata ca s‐ar potrivi celui mai cult popor de pe pamant.”

Se impune a privi cu alte dioptrii si nu cu cele de acum 300‐700 de ani in urma masoneria universala, astfel ca masoneria romana trebuie armonizata si cu ideile ortodoxismului local, care ar facilita schimbari foarte productive in tara noastra, astfel ca se poate consolida o masonerie regionala pe criteriile spiritualitatii filocaliei crestine.

Cred ca este inutil ca sa se bata apa in piua cu morala si etica, asa cum o fac majoritatea fratilor din lumea intreaga. Noi suntem romani spirituali, Fii ai dacilor, inchinatori la un Dumnezeu unic si nevazut.Trebuie sa tinem sus flacara invataturii masonice milenare.

Trebuie sa lucram pentru adaptarea in tara noastra a unei masonerii operative cat mai pure care sa asigure cresterea noastra spirituala pe drumul misterelor minore.

Site‐ul www.dacia.org este cutremurator, pentru adevarurile pe care le scoate la lumina. Am fost un mare popor! Toate argumentele aduse in lucrarile site‐ului le consider fundamentale pentru redesteptarea noastra nationala.

Si aici masoneria are un cuvant greu de spus. Edificarile de Temple ale tracilor si geto‐dacilor de acum 5‐7 mii de ani, nu le putem considera masonerie pura?

Noi, francmasonii romani trebuie sa ne strangem intr‐un Colocviu National si sa ne concentram atentia si eforturile in edificarea si fortificarea francmasoneriei intr‐un model cu traditii specifice romanesti.

masonice, universal acceptate si mergem numai in sensul acelor de ceasornic, niciodata invers, niciodata inapoi, noi totdeauna mergem de la intuneric spre lumina, de la luna spre Soare, de la rau spre bine, deci trebuie sa mergem numai si numai inainte. Aud voci ale unor frati din alte Mari loji, spunand ca sa ne unim.

Eu si cu foarte multi frati din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI ‐ Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice mergem numai inainte ca initiate, am depus un juramant, respectam cu strictete regulamentele

Eu le spun la toti ‐ dar noi nu suntem despartiti, francmasoneria este una singura, nu exista doua sau trei francmasonerii, ea este universala si intreaga lucrare o consacram si proclamam intru Gloria Marelui Arhitect al Universului si nu intru gloria vreunui grup de interese condus de X sau de Y sau de Anglia, America etc .

Obsesia unora de a merge mai inapoi, sa ne unim cu cei din Marea Loja Nationala din Romania este satira si umor; niciodata noi nu vom merge inapoi, ci intotdeauna inainte.

Sa vina ei spre noi si impreuna inainte, cu totii vom intinde mainile spre cerul instelat, dorind sa ne cunoastem fratii iar sufletele noastre vor oglindi sincera vointa de Unire cu Marele Cretor, Marele Arhitect al Universului.

Iata, aceasta este Marea Unire la care trebuie sa tanjim noi toti initiatii, romanii. Glorie Muncii, iar Glorie Muncii noastre, Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului (.. ritual...).

Creatia lui Dumnezeu inca nu este dezvaluita pe deplin omului, de aceea trebuie sa fim extrem de preacuti si sa nu criticam niciodata Biblia, care este maniera progresiva si se dezvaluie in timp omenirii.

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea sanatate si putere pentru a aduce cat mai curand lumina Marelui Arhitect al Universului in inimile romanilor de pretutindeni, spre binele lor personal si al tarii noastre intregi.

ATOTPUTERNICUL MARE CONSTRUCTOR AL UNIVERSULUI SA FIE IN NOI SI PENTRU NOI SI SEMENII NOSTRII,

AM ZIS!

DR.VIOREL DANACU 33

MARE MAESTRU
MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI‐
Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

 

 

 

 

page1image10312 page1image10396 page1image10480 page1image10564 page1image10648 page1image10732 page1image10816 page1image10900 page1image10984 page1image11068 page1image11152 page1image11236 page1image11320 page1image11404 page1image11488 page1image11572 page1image11656 page1image11740 page1image11824 page1image11908 page1image11992 page1image12076 page1image12160 page1image12244 page1image12328 page1image12412 page1image12496 page1image12580 page1image12664 page1image12748 page1image12832 page1image12916 page1image13000 page1image13084 page1image13168 page1image13252 page1image13336 page1image13420 page1image13504


 

 

Cuvantare

postat 21.05.2012, 05:22 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 21.05.2012, 05:26 ]

    Noi toţi fraţii din Marea Lojă Naţională A României – Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Maosnice suntem bucuroşi pentru că Binele învinge nestingherit Răul, că Adevărul este mai presus de toate, că Dreptatea are forţa Creaţiei într-o lume nouă mai bună, iar Credinţa în Dumnezeu şi Încrederea unuia în celălat Biruie.

Echilibrul care asigură normalitatea este creat prin eforturile şi credibilitatea clasei intelectualilor de pe întreg teritoriul  României. Credem că prin eforturi comune, obiectivul primordial este acela de luptă împotriva Corupţiei, terorismului, Totalitarismului, minciunii, etc.

România astăzi, demonstrează că participarea în cadrul Alianţei Nord Atlantice, cât şi eforturile privind integrarea în Uniunea Europeană constituie, edificarea unei Construcţii Europene durabile menţinând neîntrerupt verticalitatea coloanelor pe care sunt inscripţionate principiile fundamentale ale drepturilor omului.

Europa Unită astăzi câştigă prin Puterea Binelui asupra Răului, mai mult ca oricând.

Europa Unită asigură stabilitate, linişte şi pace fiecărui cetăţean european, care îşi doreşte o viaţă mai bună, un trai mai bun şi încrederea unul în celălalt cetăţean european.

 

 

 

Mare Maestru

Al Marii Loji Naţionale A României

– Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Maosnice

VIOREL DĂNACU

 

Cuvant cu ocazia implinirii a 19 ani de lucrare masonica pe teritoriul Romaniei

postat 21.05.2012, 05:20 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 21.05.2012, 05:20 ]

Bun venit la Tempul Memorial Masonic din Bucureati al Marii Loji Nationale A Romaniei - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice !
 Va doresc un An bun, cu impliniri, bucurii ai sanatate, voua, familiilor ai celor apropiati voua !
 Astazi, este o zi de sarbatoare pentru noi fratii masoni din Obedienta Marii Loji Nationale A Romaniei – Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice.
 Actul Unirii pleaca de la samanta Horea. Ca un tavalug in istorie, acest frate a fost avangarda francmasoneriei franceze, pe care Franta a trimis-o in Romania.
 A trebuit ca peste ani, o mana de frati sa gaseasca modalitatea ca cele doua entitati, Moldova ai Tara Romaneasca sa devina una: ROMANIA!
 Daca acum un an, eram cu totii la Casa Vernescu, locul unde ill :. fr :. Mare Maestru al Marii Loji Regulare a Italiei fr :. GIULIANO BERNARDI, a dat lumina fratelui NICU FILIP (in 24 ianuarie 1993), astazi iata suntem toti aici, sarbatorind 19 ani de atunci.
 Cu bucurie pot sa va spun ca de fiecare data cand vin frati aici precum VIRGIL STOENESCU sau MIRCEA ALEXANDRU BIRT, fiecare iai reaminteate cu bucurie zicand: “Aici am inceput totul dupa ’89”,          Alti frati precum NICU FILIP, CERCEL, DINU ROCO au zis: “Aici am lucrat in legitimitate prin metoda dominoului in toata perioada comunista”.
 Avem privilegiul ca astazi sa sarbatorim in acelaai loc, - sacru - zicem acum, avandu-l intre noi pe TATA NICU, cel caruia ii datoram totul, fata de care, impreuna, avem obligatia angajamentului la o lucrare masonica cu adevarat traditionala, morala ai spirituala.
 Cuvantul meu, astazi cuprinde ingrijorarea mea ai a fiecaruia dintre noi fata de devierile de la lucrarea masonica, ce au condus la scaderea rolului ai importantei Ordinului Masonic in Romania.
 Acest lucru, - chiar daca nu se intampla in curtea noastra ai este in alta,- el cuprinde tot satul ai vestea este a satului peste sate.
 De aceea, situatia este extrem de complexa si neoportuna pentru a ne amesteca. Aaa cum sunt regulile intre vecini, tot astfel comportamentul de vecinatate este ai la noi; nu ne vom amesteca, dar asta nu inseamna ca toleram tot ceea ce neavenit se petrece in jur.
 Supun atunci atentiei fratiilor voastre ceea ce avem de facut pentru a preveni cauzele ce au generat astfel de situatii ai in acelaai timp procesul de regenerare pe care il promovam, care sa nu lase loc unor astfel de abateri.
 Ridicarea, credibilitatea ideii de masonerie va trebui sa o zidim din nou; avem postamentul, - noi il avem, - numai ca trebuie rabdare ai lucru din partea fiecaruia.
 Propun in acest sens ca incepand de acum sa acordam o atentie maxima Lojii de Ritualistica ai Cercetari Masonice.
 O sa aflati de la Marele Secretar al Lojii de Ritualistica ai Cercetari Masonice, cata disponibilitate si ce oameni remarcabili ni ne se pun la dispozitie in diferite regiuni ale tarii. Sunt numeroase indicii despre existenta lucrarii masonice din trecut pe teritoriul Romaniei.
 Cred intr-o astfel de lucrare de cercetare masonica pentru ca ea vine ai impinge spre periferie, eliminand chiar, celalalt gen de lucrare masonica de pana acum in Romania: al afacerilor necurate, coruptiei, traficului de influenta sub masca onorabilitatii, a respectibilitatii.
 Vom infinta Centre de cercetare in toata tara, in care pot coopera profani – cu calitatea de „membrii corespondenti” ai Lojii de Ritualistica ai Cercetari Masonice.
 Dintre aceatia, in urma discutiilor privind cultura, istoria, atiintele, artele, un anumit numar ii vom primi la initiere, printr-o riguroasa selectie, respectand conditiile prevazute in Constitutia ai Regulamentul Marii Loji Nationale A Romaniei.
 O alta orientare, este aceea privind reintoarcerea la izvoare, la lucrarea traditionala, spirituala, la puritate, care nu inseamna regres, ci cunoaaterea Adevarului.
 Trebuie sa intelegem ai sa spunem fratilor noatrii din lojile noastre ca tinuta rituala a mentinut verticalitatea coloanelor de sute ai sute de ani.
 In tinuta rituala, ordinea ai disciplina, apropierea de stralucirea lui Dumnezeu, satisfactia intelectuala, spirituala sunt cele care nasc mesajului masonic in interiorul fiecaruia dintre noi.
 Perfectibilitatea umana nu se intampla in orice loc, oricum, oricand. Apelul meu catre Fratiile Voastre este tocmai de a respecta cu strictete ritualul masonic, locul unde depui juramantul in timpul trecerii tale de la profan la initiat in tainele acestei Confrerii.
 Acest moment este unic, este al fiecaruia ai de acum in colo va trece printr-un lant nesfarait, ca ai coloana infinitului, dintr-o initiere intr-alta – pana la sfarsit.
 Este un an important pentru noi, privind accederea noastra in cadrul Marii Masonerii a Europei. Aceasta raliere si integrare implica, multa pregatire din partea noastra, multa seriozitate, morala, respectarea cuvantului dat, increderea pentru ca de acum incolo reprezentam peste hotare atat Marea Loja Nationala A Romaniei – Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, dar in primul rand Romania.
 Avem bucuria astazi de a va prezenta ai incredinta prima carte de invatatura cu iconografie masonica bine armonizata in ceea ce inseamna mentinerea ritualului aaa cum a fost de la inceputuri.
 Pana in prezent, cand un frate intreba de modul cum sa acceada, sa inteleaga principiile francmasonice, in cadrul procesului perfectibilitatii, nimeni nu raspundea cu responsabilitate ce mijloace sa-i fie puse la dispozitie.
 Este adevarat, suntem astfel pentru ca anii totalitarismului au interzis, au distrus orice urma legata de francmasoneria de pe teritoriul Romaniei.
 Singurii de la care invatam astazi sunt pleauvii, - care au cunoscut adevarurile nu numai cele masonice,- care au indurat anii grei de temnita. Ei au varste de 90 – 99 de ani ai in fata lor, neputincioai, asistam la credinta lor in nemoarte, la eternitate. Adevarat, - aaa ai este, - cu totii credem in nemurire.
 “Cartea de invatatura” este prima lucrare elaborata de respectabilii frati din Loja de Ritualistica ai Cercetari Masonice din cadrul Marii Loji Nationale A Romaniei – Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice ai va fi de mare folos celor ce paaesc in cadrul primelor grade ale francmasoneriei. Mesajul ei vine sa lumineze cu multa bucurie ai implinire sufletele noastre.
 Ea cuprinde simboluri prezentate intr-o iconografie masonica clara, care sa inlesneasca fiecarui frate intelegerea, importanta ai necesitatea continuitatii pastrarii traditiei masonice. Desfaaurarea ritualului in timpul unei tinute masonice nu este un simplu moment; el este de esenta ai profunzime.
 S-a incercat in lucrarea amintita a se prezenta, explica esenta mesajului masonic nedescifrat de neinitiati. Avem convingerea ca dupa cunoaaterea unor mesaje primare din taina initierii, fratele devine angajat pe un drum corect, bun, clar al lucrarii masonice Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului.
Acest bagaj pur informational pe care il primiti, trebuie obligatoriu, in paralel prelucrat de simturile, gandurile, care se nasc din acele vibratii ce stabilesc relatia dintre fiecare din noi ai sacru.
 Inainte de a incheaia, va rog pe fiecare dintre voi sa va angrenati in minunatul spirit masonic promovat de Marea Loja Nationala A Romaniei, sa ne ajutam reciproc, sa facem ca lucrarea masonica sa-ai ridice prestigiul ai sa se aaeze pe un drum luminos.

Mare Maestru 
Al Marii Loji Nationale A Romaniei 
– Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice
VIOREL DANACU

 

 

ŞI ACUM, CÂTEVA RÂNDURI

postat 16.03.2012, 06:19 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 16.03.2012, 06:19 ]

 

Masoneria de pe teritoriul României a CONTINUAT LUCRAREA, menţinând, cum am mai spus, verticalitatea coloanelor. Fraţii care ne-au precedat au activat în vremuri de restrişte, cum a spus în colecţia sa de jurisprudenţe, Mackey.

Am depus toate eforturile să reconstitui cât mai aproape, cu exactitate de adevăr, luând contact cu veteranii PLEŞUVII, dintre care cei mai mulţi astăzi sunt la Orientul Etern. În viaţă mai sunt câţiva. La unison, informaţiile coincid, constituind fără variante, un singur CORPUS. Întâia ţinută în LIBERTATE a avut loc în ziua de Sf. Ştefan 1989, în Templul Memorial din str. Radu de la Afumaţi. Au fost cinci: Anton Dimitriu, Nicu Filip, Edmond Nicolau, Mircea Sion si Ion Udrea.

„A fost această ţinută istorică, de-a dreptul emoţionantă, ne-am strâns în ţinută deschisă, recunoscându-se fraţi. Deasupra era steaua înflăcărată, pe un altar improvizat, echerul şi compasul deschise la gradul 1, la loc vizibil aşa cum impune rânduiala.

          Ill\fr\ Mircea Sion, descendent direct din paharnicul Sion, povestindu-mi, a început să lăcrimeze, cuprins de emoţie.

-         Iartă-mă, mi-a spus.

-         Ce să vă iert? l-am întrebat uimit.

-         Un frate îşi stăpâneşte sentimentele.”

Am văzut, în emoţia fratelui cu ochii a căror privire mă privea, ca printr-o ceaţă, că Masoneria e mai mult decât o poartă, întâia către sufletul omenesc.

Ei, ctitorii îi numim, nu ştiu nici acum dacă au bănuit ieşirea în LIBERTATE în acea zi memorabilă de Sf. Ştefan, 1989. Ulterior am aflat că şorţurile, toate albe, fuseseră confecţionate de doamna Filip.

Un altul dintre fraţi, cu care am luat contactul, savantul Edmond Nicolau şi-a început evocarea aşa:

„Se auzea bătând mitraliera pe străzile Bucureştiului, când am deschis ţinuta”, l-am întrebat dacă au încheiat vreun document.

„Nu, mi-a răspuns. Eram atât de cuprinşi de emoţie, încât nimănui dintre noi nu i-a stat capul la asta. Era firesc, mi-a spus în continuare, n-am crezut să apuc ziua asta, după 45 de ani de ocupaţie sovietică, făcută cu mână românească.”

Şi tot aşa au urmat celelalte investigaţii, în care am căutat să aflu cât mai multe amănunte.

Iată, mai trăieşte doar ill\fr\ Nicu Filip şi Tanti Fana care, înainte de a ne despărţi, ne-a oferit câte o cafea.

Mi-am întărit convingerea că în realitate Lucrarea nu a fost intreruptă nici un segment de timp, că a continuat vie, în condiţiile impuse de ocupaţia comunistă.

Cât de greşită, contrară adevărului istoric este afirmaţia, făcută fără a cunoaşte lucrurile în desfăşurarea lor adevărată, „s-a reaprins lumina”. Lumina nu s-a reaprins, ea nu s-a stins niciodată.

Se bucură Masoneria Română de privilegiul de a fi ţinut verticalitatea coloanelor, cu toată oprimarea de-a lungul ocupaţiei naziste si ocupaţiei sovieto-comuniste.

Greul, obolul suferinţei s-a petrecut aici pe teritoriul nostru LEGITIM, pe care nu l-am părăsit niciodată, a activităţii noastre neîntrerupte prin care am susţinut Lucrarea. Fraţii s-au ajutat reciproc, spun mărturiile, dovada, în lagărele de muncă forţată, cu nimic mai prejos decât Auswitz, Belsen… Metodele au fost diferite, noi nu am cunoscut cuptoarele morţii, care depăşesc ca amploare şi modalitate a crimei orice imaginaţie umană.

Familiile s-au ajutat reciproc, în timp ce fraţii erau internaţi în lagăre. Undeva în nevăzut, în pretutindeni, a existat o rezistenţă. Fraţii, mulţi fraţi, sunt convins că nu au crezut că, ocupaţia comunistă va avea sfârşit în secolul care a apus. Dar iată, Dumnezeu a vrut ca oroarea să se prăbuşească în sine, ca trista utopie, cum a numit-o Vaclav Hawel, să aibă sfârşitul la care am asistat. Nu ştiu, deşi am căutat să mă documentez, dacă alte frăţii masonice din alte teritorii ocupate au avut o soartă ca a noastră.

Un argument hotărâtor, îl constituie, în continuitatea lucrării, hotărârea Suveranului Mare Comandor C. Belu, de a strămuta Supremul Consiliu al României la Paris, prin intermediul Dr. Leonida Vladimir.

Fratele Fred Cerchez şi mai apoi ill\ Suveran Mare Comandor Marcel Schapira, au ţinut baniera masoneriei româneşti cu demnitate înălţată în viforul istoriei, a vânturilor nu o dată contrarii.

Fraţii noştri, evrei, emigraţi în Israel, s-au simţit în continuare români. Loja a sărbătorit anul trecut 50 de ani de activitate continuă, lucrând în limba română.

Am luat parte la întâlnirea în cadrul vizitei Marilor Maeştri ai Marilor Loji din lume, în România. Am fost impresionat profund luând parte la discuţia frăţească, încărcată de emoţie a ill\ Mare Maestru Kalmanovici cu Primul nostru Mare Maestru ales Nicu Filip, care a rectitorit Masoneria Română, venind amândoi uniţi printr-o singură bătaie de inimă, pe care nimeni şi nimic nu ar fi putut să o clintească.

Erau amândoi şi timpul îşi pierduse valenţele curgerii.

Întreaga delegaţie făcea un lanţ nevăzut în jurul nostru, în jurul         ill\Nicu Filip, stâlp de rezistenţă al Ordinului pe teritoriul nostru Legitim, frate, care la Braşov va deschide lupta pentru înlăturarea corupţiei infiltrată în Ordin.

Dezvoltarea acestor lucruri, urmând a se face la mai multe decenii, mai târziu.Ele toate s-au strâns, s-au sistematizat şi aşteaptă trecute din memoria colectivă în arhive.

Nu se poate face o istorie a veacului valabilă, deşi unii dintre istoricii noştrii au încercat-o, fără a înregistra ce, cât şi cum a făcut LUCRAREA MASONICĂ, ca România să-şi ocupe locul pe care îl merită în lume.

Până a nu fi invadată de corupţie, până ce Marea Lojă să nu-şi piardă atributele şi să devină o oficină unde s-au tranzacţionat afaceri necurate, Masoneria Română a fost animată de spiritualitate, însetată de cunoaştere conştientizată de componentele organizatorice şi doctrinare care constituie trăinicia Ordinului în lume.

Până la venirea Supremelor Consilii care au constituit gradele înalte, aici, la modestul sediu, „La Curte”, cum i s-a spus dintotdeauna, s-a făcut un instructaj temeinic, fraţii adunându-se din trei în trei zile în ţinute prelungi,        descoperindu-li-se în dinamica ritualurilor – mă refer la cele trei grade, adevărurile adânci, eterne pe care le conţin.

Aici au conferenţiat Edmond Nicolau, Nicu Filip, Mircea Sion, aceasta în mod susţinut; au fost invitaţi, în ţinute albe, diferite personalităţi din varii domenii, care i-au luminat pe fraţi.

          Se găsesc şi acum în uriaşul pod al templului, caprele şi scândurile, cu care se constituia, în potcoavă, masa. Nu exista taxă de participare, ci fiecare venea cu ce putea. Un frate aducea două pâini, un altul 300 de grame de parizer, Mamiţa, neobosita Doamna Filip şi Tanti Fana punând ce se putea la cuptoare. Fraţii cei mai tineri se întreceau în „a-i servi”, înconjurându-i cu dragoste pe PLEŞUVI. În acele timpuri devenite azi, astăzi legendă, fr\Boroş a arătat adunării copia sentinţei prin care tribunalul militar îl condamnase, prin sentinţă judecătorească la închisoare pentru masonerie.

A ramas ca o cifră cu rezonanţă astronomică, cei 20 de dolari pe care i-a dăruit el, venit de la Stokholm, masoneriei de pe teritoriu. Faptul s-a înscris în anale. Eram acum o Mare Lojă, cu prima recunoaştere, aceea a Italiei (la eforturile fraţilor Nicu Filip şi Arnold Hermman) realizată în ţinuta - prima ţinută regulară – organizată sub o constituţie teistă, după ce mai bine de 100 de ani, lucrarea se desfăşurase conform susţinerilor lui Desmons. În 1877 pastorul Frédéric Desmons (1832 – 1909), va propune Supremului Consiliu al Marelui Orient al Franţei suprimarea articolului 1 din Constituţie care consacra “existenţa lui Dumnezeu şi nemurirea sufletului – principiul neregular – i-am spune azi, sub care Masoneria Română îşi va ţine lucrarea mulţi ani mai târziu.

Marele Maestru, Întâiul ales, Nicu Filip, va propune şi va obţine prin vot suprimarea acestui text, masoneria română pe teritoriul nostru devenind teistă, aşa cum a fost din începuturile ei.

Apariţia acestei cărţi monumentale în limba română constituie un eveniment în istoria culturii româneşti.

Apare ca prioritar, efortul nostru îndreptat pentru ridicarea satului românesc, căruia i se alătură efortul de susţinere a micilor meseriaşi tradiţionali.

Am facut primii paşi. Iniţiativa noastră este plină de făgăduieli.

Marea Lojă Naţională a României continuă cu o activitate masonică, incepută la Iaşi, la începutul secolului al XVII-lea, sub domnia lui                 Nicolae Mavrocordat, continuată până astăzi.

Istoricii noştri au adâncit cercetarea. Punerea la dispozitie a documentelor,  un contact susţinut cu fascinanta masonerie germanica, cu vestitul Freimaurer Muzeum urmând a se face în timp. Cu un contact pe care ni-l dorim permanent, cu puternica, evoluata Masonerie Americană şi în special cu Marea Lojă a Californiei, de a cărei bunăvoinţă spirituală şi de prestigiu ne-am bucurat din plin.

Pentru prima oară în istoria Masoneriei Americane, contactul s-a făcut direct, prin ajutorul frăţesc al Marii Loji a Californiei. Astfel, din iniţiativa Ill\fr\Nicu Filip, după atâţia ani, s-a regularizat la “Lebăda” Masoneria Română, care intra, prin acest act istoric, în circuitul recunoaşterilor planetare. La “Lebăda” este înscăunat Primul Mare Maestru ales sub auspiciile Marelui Maestru al Italiei Giuliano Di Bernardo. Ia parte la ceremonie ill\fr\, împuternicitul American pentru S-E Europei, Arnold Hermann. Ca element suplimentar, fr\Arnold e născut in Bucureşti. Mai târziu, într-o ceremonie impresionantă, făclia luminii este trecută, de ill\frate Di Bernardo – Mare Maestru al Italiei, la Pallazzo Giustiniani, în mâinile Marelui Maestru Nicu Filip, în prezenţa şi cu girul împuterniciţilor speciali, H. Doug Lemmons, Arnold Herman.

Mutaţiile spirituale sunt extraordinare. Au apărut criterii noi de apreciere. Ştiinţa a lărgit în mod deosebit capitolul cunoaşterii, se anunţă o nouă eră.

Să fie oare răsărit, la orizont, zorii epocii de aur, în timp ce trecem cu greu, încet, încet, pe nesimţite, deşi prezentul se arată încărcat de nori negri, apăsători.

Poporul român este înzestrat cu calităţi deosebite dar şi defecte pe care trebuie să le cunoaştem acum, spre a le înlătura pe cât posibil. România a născut întotdeauna oameni de valoare. În veacul XX, ce abia s-a încheiat, am dat lumii pe cel mai complet muzician al veacului – Geoge Enescu, l-am dat pe Brâncuşi, care a deschis un nou orizont în sculptură, l-am dat pe Eugen Ionesco, reformatorul teatrului universal, pe Mircea Eliade, pe Cioran.

Este de reţinut că în esenţă aveam de-a face cu un material uman de calitate. Iată, pleacă la olimpiada de matematică doi băieţi şi o fetiţă, şi vin încununaţi cu aur, argint şi bronz, la o întrecere unde s-au confruntat minţile cele mai strălucite ale tineretului din domeniu, în plan planetar.

Lucrarea o continuăm conştienţi că fraţii, toţi fraţii, de sub Obedienţa mea trebuie să ne unim puterile pentru a scoate ţara la lumină, să-şi recapete locul pe care îl merită în lume.

Acesta este jurământul nostru, actul patriotic născut prin faptă, prin credinţă în Dumnezeu, prin aspiraţie şi mijloacele specifice pe care Ordinul ni-l pune la dispoziţie.

Dintotdeauna, masonii de pe teritoriul României, au fost solidari cu ţara. Aceasta, îndreptăţeşte să explicăm de ce prima Constituţie în libertate, prima Constituţie a unei Masonerii Regulare, a unei masonerii care pune primatul credinţei în Dumnezeu a fost ales să se desfăşoare într-un Convent convocat la Alba Iulia.

Într-un Convent în care delegaţi de pe toate întinderile ţării să fie prezenţi, convergenţi la oraşul simbol al unităţii tuturor românilor, care este şi va fi        Alba Iulia.

Proiectul de Constituţie prezentat Conventului, a fost înfăţişat adunării împreună cu un alt proiect redactat în taină, contrar uzanţelor masonice care implică adevărul şi încrederea. Cele două proiecte au fost prezentate integral Conventului, care punând la vot a acceptat proiectul fratelui Voiculescu, înlăturând proiectul cel de-al doilea ca neconcludent, neîndeplinind aspiraţiile Masoneriei Române în acel moment.

Constituţia de la Alba Iulia a fost prezentată de fratele Voiculescu, pusă la vot, articol cu articol, şi întrunind unanimitatea a fost votată şi promulgată prin Decret de către Marele Maestru.

Conventul Ordinar, alege ca Mare Maestru, pe regretatul frate          Dohotaru Adrian. Marele Maestru Nicu Filip avea dreptul la încă un mandat, în conformitate cu prevederile constituţionale. A renunţat însă de a-şi reînoi propunerea de candidatură, trecând din proprie iniţiativă ciocanul fr\Arnold Hermann, care va dirija lucrările.

Mandatul Marelui Maestru Adrian Dohotaru va dura puţin, 5-6 săptămâni, el fiind victima unui accident.

Anii de după eliberare au fost înceţoşaţi de sărăcia care a proliferat, de ignorarea şi promovarea păturii ţărăneşti, care mai mult decât pentru sine a lucrat pentru bănci.

Avem astăzi o Lojă ţărănească, care lucrează pentru ridicarea materială, socială a satului românesc. Suntem pe cale de a înfiinţa noi triunghiuri tărăneşti, în alte puncte ale ţării, la Putna, Teleorman, Maramureş.

Masoneria îşi propune să depună eforturile  ca ţăranul roman, devenind agricultor, acesta să ducă la închegarea unor microferme, cu randament sporit, cu mijloace mecanice de lucru, cu un sprijin sporit şi competent al organelor statale.

Am mai spus-o, ţăranul roman nu trebuie căutat în balade, în muzee de artă folclorică, nici în literatură.

Ţăranul român, dintotdeauna a constituit clasa cea mai năpăstuită. A dat cu sapa, a tras cu coasa, jumătate din an pus să hiberneze. Masoneriei îi revine rolul să-l facă pe ţăran contemporan epocii, conştient că este o forţă care poate realiza enorm pentru ca ţării, întregii naţiuni să-i meargă bine, restabilind astfel un echilibru între sat şi oraş.

Avem un cler care şi-a dat din plin obolul de suferinţă şi moarte în închisorile şi lagărele de muncă forţată, a căror amintire încă cutremură de groază, dar care acum s-a estompat şi continuă să se estompeze, devenind istorie, subiect de discuţie în mari adunări filozoficeşti.

Noi românii suntem – naţiunea în majoritatea ei – creştini ortodoxi. N-am oprimat celelalte culte, nicicând. Nu am dărâmat bisericile sub ocrotire papală cu tunul cum a făcut-o la ordinul habsburgic, generalul Bem.

Este de dorit să avem Preoţi Masoni, pe care îi chemăm să ne cunoască, să cunoască idealurile şi eforturile noastre pentru unire şi respectul celorlalte religii. Preoţii din ţara noastră trebuie să cunoască, că spre a deveni mason trebuie să crezi nestrămutat în Dumnezeu, trebuie să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, trebuie să cunoască că noi vorbim lumii prin fapte, că binele îl facem în taină, aşa cum propăvăduiesc sfintele noastre scripturi. Preoţii noştri, respectaţii noştri Preoţi trebuie să cunoască faptul că Masoneria repudiază din plin sectele care ne-au năpădit credinţa şi ţara.

Papa Ioan Paul spuse: „Biserica ar trebui să-şi deschidă ferestrele atât ca să vadă afară, dar mai ales pentru a permite aerului curat să intre înăuntru.”

Să nu uităm, că poate numai în fosta Rusie, credinţa a fost atât de oprimată cât a fost la noi. Să nu uităm că efortul comunismului, a fost, ca poporul român să devină ateu. La lumina acestor realităţi istorice trebuie reexaminată spiritualitatea atât în areal contemporan, cât şi în perspectiva unor deveniri ale căror începuturi se întrevăd prin ceaţa, prin care corabia statală înaintează uşor, cu grijă să nu se sfărâme de stânci. S-a aşezat asupra lumii o ceaţă, prin care se întrevede o confruntare gravă cum n-a mai cunoscut, cred, încă omenirea, când adversarul nu mai este o ţeavă de tun, ci este o nălucă, când mâini teroriste agită arma atomică, agită războiul chimic, când agită viruşi ucigători la care nu cunoaşte nimeni antidotul. La ceasul acesta al istoriei, Masoneria de pe teritoriu cheamă fraţii să stea strânşi umăr la umăr, unul lângă altul, spre a duce în continuare aportul nostru pozitiv, ca, încă o dată o spun, să ne ocupăm locul pe care îl merităm în lume.

Scriu aceste rânduri, la apariţia în premieră, la noi, a cărţii lui Mackey pentru ca cititorul, frate avizat, să vadă că nu e decât, aşa cum suntem toţi, decât o verigă în salba generaţiilor, care împlinind destinul omenirii împlinesc propriul lor destin.

Chemarea nostră s-a adresat şi se adresează tineretului, se adresează studenţilor din toate domeniile de cercetare şi suntem bucuroşi că am avut audienţă. Întâia lojă de studenţi, Loja Mihai Eminescu a luat cu entuziasm fiinţă.  A doua lojă, Nichita Stănescu este în curs de constituire.

Mulţi au bătut la porţi, mulţi au stăruit, dar nu au fost primiţi la iniţiere decât puţini, pentru statutul lor moral. Dacă s-a prezentat venind cu un automobil de lux, cu o carte de vizită impresionantă, de pildă fiul unui ministru sau unui potentat financiar, cu statut moral incert, atât el cât şi tânărul fiu, noi am rămas în adăstare.

Avem un tineret pe toate planurile extrem de dotat, se anunţă la orizont o generaţie având ca pistă de decolare pe Eugen Ionesco, de rădăcină din Slatina, acesta care a aşezat ca şi O’Neill teatrul contemporan pe coordonate noi în deplin acord cu gândirea lumii.

Masoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat, lucrând pe teritoriul Patriei noastre, trebuie să reprezinte coloana de susţinere morală, materială şi socială a naţiunii române.

Masoneria prin lucrarea sa hotărăşte garanţia drepturilor cetăţeneşti şi respectul naţiunii noastre în lume.

Masoneria Română - deopotrivă martir şi erou - a menţinut verticalitatea Coloanelor în cadrul criminalei acţiuni naziste, cât şi a ocupaţiei sovietice a ţării. Cei 45 de ani de ocupaţie, au fost o grea încercare pentru fraţii din teritoriu, care şi-au dat tributul lor sub forma supremei jertfe.

Odată cu regularizarea Masoneriei Române, operă integrală a         ill\Nicu Filip, aceasta ne-a investit cu un nou orizont, dar şi obligaţii morale masonice civice atât pe plan naţional cât şi transfrontalier.

Ordinul Masonic Român contemporan este în esenţa sa, continuatorul tradiţiilor şi lucrării masonice în spaţiul carpato – dunăreano – pontic din ultimii 180 de ani. Deşi rupt după căderea României în interiorul lagărului comunist, printre supravieţuitorii „obsedantului  deceniu” al dictaturii staliniste şi apoi al sfertului de secol de recluziune naţională ordonată de Nicolae Ceauşescu, s-au aflat luminile care să continue lucrarea tradiţională a Masoneriei. Acest lucru trebuie spus cu hotărâre. Ill\Fr\ Nicu Filip este simbolul, cheia pentru înţelegerea stării de fapt din cadrul Ordinului Masoneriei Române de astăzi.

Dacă la începuturile sale, s-a constituit ca element de coeziune a generaţiei lagărelor comuniste, Marea Lojă a evoluat în societatea românească spre o mai mare cuprindere a generaţiei formate între 1950 – 1970, cei numiţi tehnicienii socialismului, cei care au făcut prima reformă, eşuată în timp, a comunismului stalinist. Această generaţie de stânga, fără a avea nici un fel de tangenţă cu elementele cheie ale sacrului (fie religios sau masonic) a privit continuarea lanţului masonic ca pe o curiozitate şi apoi ca pe un element lipsă în viaţa lor spirituală, care trebuie cunoscut şi însuşit.

Pe toată perioada ultimilor ani, am participat la ţinutele masonice din respectatele Loji masonice, de pe teritoriul întregii ţări. Am luat pulsul în fiecare Lojă, de la fiecare Orient, fraţii au supus discuţiilor libere o serie întreagă de nemulţumiri, de întâmplări, de neajunsuri, de sugestii, de idei constructive în continuarea esenţei masonice de pe teritoriul României.

Ascultând, cu alţi respectabili fraţi, din Atotputernica Lojă Athenaeum al cărei Venerabil am fost pe o perioadă de două mandate – întrebându-ne unii pe alţii ce se întâmplă, constatând pe măsură ce timpul trecea că acest murmur al fraţilor se înteţea, au început, cum firesc este să se întâmple, să apară gândurile. Lumina ce naşte din Adevăr, din dragostea unuia faţă de celălalt, din ajutorul fratern reciproc, din respectul unuia faţă de celălalt, din respectul cuvântului dat, din taina cea dintâi dobândită în timpul jurământului la Orient, în faţa celor trei Mari Lumini ale Francmasoneriei, Cartea Legii Sacre, Compasul şi Echerul, din sufletul care cuprinde prin spirit legătura cu Dumnezeu, din toleranţa faţă de aproapele tău, din, din, din...; într-un cuvânt Lumina rămâne Lumină pentru cel ce o are în el, am crezut de cuviinţă, obligaţi fiind de respectul faţă de jurămintele făcute faţă de armata ţării noastre România, faţă de instituţia Ministerului de Interne, din care fac parte, că trebuie să fie luate măsuri urgente şi eficiente.

Numai că, nimeni altul, decât cel care cunoştea realitatea, continuator al tradiţiei Masoneriei pe teritoriul ţării noastre, Ill\Fr\ Nicu Filip, Primul Mare Maestru ales al Masoneriei Române şi Mare Inspector General al Supremului Consiliu al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat de Grad 330 şi ultim pentru România, membru al Marii Loji Americano – Canadieine, a constatat că s-a produs o deviere de la acest drum, generată de formarea de Loji bazate pe camaraderii, financiare şi politice, exact elemente care distrug esenţa mesajului masonic român pe teritoriul.

În acest sens, Ill\Fr\ Nicu Filip, cel care a plătit tribut greu cu ani de temniţă, cel care a regularizat Masoneria de pe teritoriul României, a hotărât împreună cu noi toţi, că atunci când apar probleme, acestea trebuie rezolvate prompt.

Astfel, împreună cu alţi fraţi cărora nici numele nu trebuie spus, pentru că ulterior au trădat negociind aceleaşi demnităţi, compromoţându-se cu degradata conducere, cu toată puterea finţei noastre, Ill\Fr\ Nicu Filip a transmis în 7 martie 2002 o primă scrisoare Marelui Maestru de atunci al Marii Loji Naţionale din România – Gheorghe Comănescu şi totodată multiplicând această scrisoare  a fost transmisă tuturor Lojilor de sub Obedienţa Marii Loji Naţionale din România şi tuturor garanţilor de amiciţie de la Marile Loji cu care aveam relaţii fraterne.

Prin această scrisoare se transmitea rezultatul nenumăratelor consultări pe care le-am făcut prin ţară, iar concluziile sunt concluziile fraţilor şi astăzi, şi ele îi reprezintă pe majoritatea covârşitoare a fraţilor mai puţin acei care încă s-au complăcut în vremelnica lipsă de verticalitate condusă şi acoperită de conducerea Marii Loji.

Astfel, în această scrisoare s-a cerut pentru prima dată în istoria Francmasoneriei Române, demiterea Marelui Maestru Gheorghe Comănescu şi al Marelui Consiliu.

Gestiunea rămasă în suspensie şi nejustificată, încălcarea bazei de încredere prin aceea că s-au convocat lojile să studieze şi să înainteze propuneri pentru amendarea Constituţiei, propuneri care nu au fost luate în discuţie de Convent, deplasarea delegaţilor care s-a făcut cu sacrificii mari, ca să asistăm doar la parada primirii darurilor care au fost făcute Marei Loji de către invitaţii străini, daruri care nu au fost inventariate şi expuse la privire-sunt tot atâtea motive care au susţinut această cerere. Situaţia în care s-a ajuns, punerea în discuţie a existenţei corupţiei, insinuată în Ordin, slăbind astfel credibilitatea Marei Loji.

Acest fapt se repercutează asupra Ordinului şi asupra ţării, atâta vreme cât masonii sunt ochii ce văd înainte, ai lumii, jurând ca lucrarea să fie pusă în slujba Patriei.

Acest flagel reprezintă întâiul duşman al naţiunii noastre şi Ordinul nostru a fost din totdeauna solidar cu Patria noastră. Faptele lui Comănescu se încadrează dincolo de deontologia masonică-de codul moral.

Constituanta elementară în masonerie este Loja. Ea se încarcă cu sacralitate. Marea Lojă condusă de Comănescu a făcut din Masoneria Română –o feudă. Feuda pe care a stors-o financiar, de la care a primit totul fără a-i da în schimb nimic. Lojile de pe teritoriul ţării erau apăsate de o supraveghere de tip mafiot. S-a spus asta în public. S-a confirmat prin fapte.

În locul unui climat de dragoste frăţească, de stimă, pornind din acea lumină izvorând din Adevăr, s-a instituit suspiciunea, teama, culminând cu ameninţarea distrugerii şi a asasinatului, dacă voi da curs acestor rânduri.

Este inacceptabil ca un frate fiind primit în birou-i faraonic şi adresându-i cuvântul “Mare Maestru”, să continuie neîntrerupt a juca pe calculator pocherul care–i dezmierda intelectul.

Gheorghe Comănescu, a dat întâia lovitura de ciocan în piatra brută. De-a lungul mandatelor, acolo a rămas şi el şi piatra.

Au bătut la porţi valori, elevate din varii domenii ale vieţii. Ei aduc o gură de aer curat. Schimbarea pe care a cerut-o, a lui şi a Marelui Consiliu se impunea pentru menţinerea Unităţii, Adevărului nostru căruia unii i-am închinat viaţa şi speranţele noastre. Pentru mine va deveni ceea ce era: un profan.

Sfidarea entuziasmelor noastre, a eforturilor pe care le-am închinat ţării, să-i dea de gândit. Orice încercare de a trece puterea, altor fraţi, fără consimţământul şi hotărârea Conventului, va fi nulă şi neavenită.

Marele Maestru se iubeşte numai pe el şi prezintă carenţe de educaţie. Pentru vindecarea rănilor este necesar ca, iubirea frăţească, respectul dinre noi, încrederea şi cinstea, care au fost uzurpate în mod inacceptabil, să fie restabilite.

Este corect şi în folosul Masoneriei Române să se suspende indemnizaţia Marelui Maestru ca fiind nemasonică şi lipsite de bază morală şi legală. Fraţii mei şi Atotputernice Loji, ziua de mâine, consideraţia noastră în lume, stă în mâinile voastre!

Cutumele, landmarkurile, rânduielile noastre au fost create ca Ordinul să fie regula, ca fraţii să se simtă una cu el -şi nu - spre a tăia accesul spre împlinire şi progres. Legile sunt făcute încă de la Platon, să aducă armonie în societate.

Ca atare Conventul Extraordinar - în starea de necesitate în care ne-am aflat - era îndreptăţit să ia act, să pună în discuţie şi să hotărască asupra problemelor care s-au dezbătut.

Este de reţinut că, orice Maestru Venerabil de pe teritoriu ţării, cu o anumită vechime care implică experienţă, este investit cu dreptul de a-şi depune candidatura, de a prezenta programul de măsuri imediate şi de perspectivă în timp.

În ceea ce priveşte Marii Ofiţeri şi Marii Demnitari ai Lojii, fiecare provincie trebuie să fie prezentă şi reprezentată în Marele Consiliu. Astfel, Clujul şi Alba Iulia, Timişoara şi Craiova, Aradul şi Suceava, Constanţa şi Iaşiul - enumerarea nu este limitativă - trebuie să fie reprezentate, fiind parte în hotărârile ce se iau pentru a înlătura haosul, pentru a eradica corupţia şi a reda Marii Loji Naţionale A României prestigiul.

Realităţile sociale, istorice şi în special plasma spirituală impuneau ţinerea unui Convent Extraordinar convocat la Orientul Braşov, aflat în mijlocul ţării, pentru ca toate Lojile să poată avea acces.

Conventul Extraordinar a fost convocat FĂRĂ TAXĂ de participare sau alte grele fiscalităţi cum au fost impuse până acum.

Conventul Extraordinar a fost convocat în stare de necesitate în zilele de 13-14 aprilie 6002, la Braşov.

În urma scrisorilor trimise de către Primul Mare Maestru, fratele Nicu Filip, către fr\Gheorghe Comănescu şi membrii Marelui Consiliu, Venerabilii tuturor Lojilor de sub obedienţa Marei Loji Naţionale din România, în care erau prezentate explicit motivele necesitatea unui astfel de Convent, nu a existat nici un dialog; Venerabilii nici nu au adus la cunoştinţă aceste scrisori fraţilor din Loji, fosta conducere ignorând permanent toate acestea de la începutul acţiunii, a fixat în aceleaşi date un Convent Extraordinar la Bucureşti, aducînd la cunoştinţă o ordine de zi care nu punea în discuţie problemele ce-i frământau pe fraţi.

Conventul Extraordinar de la Orientul Braşov a fost sabotat de conducerea Marii Loji, noi am fost ameninţaţi cu dristrugere şi moarte. Participarea Lojilor a fost împiedicată printr-o circulară scrisă - adevărată crimă împotriva libertăţii, a dreptului de opinie – marea masă de fraţi a fost împiedicată să ia cunoştinţă de convocarea şi participarea la Conventul Extraordinar de la Braşov.

Când apare gangrena, nu alegi culoarea bisturiului, ci dacă vrei să salvezi trupul, o tai.

Conventul Extraordinar a avut loc la Orientul Braşov, la Casa Armatei (Cercul Militar Braşov), str. Lungă nr.1A, impunându-se unele precizări. Conventul a fost justificat de ceea ce se cerea prin acest Convent, ordinea de zi fiind precisă şi fără echivoc, adică amendamente la Constituţie, demiterea din demnitatea de Mare Maestru a lui Gheorghe Comănescu şi a membrilor Marelui Consiliu şi alegerea unei noi conduceri. Faptul pentru care s-a cerut demiterea frăţiei sale a fost şi este fără precedent şi anume, corupţia care erodează însăşi temeliile statului de drept, odată cu structurile morale ale masoneriei de pe teritoriu.

Ni s-au ascultat telefoanele, în mod ilegal. Necinstit. A încercat, printr-o construcţie care nu-i face cinste, să rupă unitatea Marii Loji Naţionale din România. Această inginerie a sa şi a membrilor Marelui Consiliu este antimasonică, de rea credinţă, total neloială.

Lucrarea noastră face efortul de a cimenta masoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat de pe teritoriul României într-un monolit.

Corupţia a fost instituţionalizată de conducerea actuală a Marii Loji Naţionale din România, pe care a transformat-o într-un paravan pentru realizarea unor beneficii nepermise. Astfel, nu e de mirare că ofiţeri ai fostei Securităţi comuniste au fost cooptaţi de loji, atât ei, cât şi o serie de oameni necinstiţi.

Fără îndoială că în cadrul Marelui Consiliu există şi fraţi care nu au conştiinţa pătată. Nu este lipsit de importanţă faptul că în cadrul Grand Lodge de France a fost demis în 2002, atât Marele Maestru, cât şi Marele Secretar.

S-a dispus fraţilor să nu se prezinte la Conventul de la Braşov.

Ameninţarea celor ce au înţeles nevoia de ordine în ţară este nemasonică, neprincipială şi a fost făcută în scopul de a-i intimida pe participanţii la Conventul Extraordinar de la Braşov. De altfel, ameninţarea precizată în scris se încadrează în politica de teroare mafiotă, aşa cum au recepţionat-o atâţia fraţi din ţară.

Nu noi am respins dialogul, pe care l-am oferit, ci acea conducere a Marii Loji Naţionale din România, care ne-a răspuns printr-o inginerie, nemorală, necinstită.

Sosise ceasul ca grâul să se separe de neghină, cine a dorit să ajute corupţia a fost prezent la Conventul convocat la Bucureşti.

Cine a avut conştiinţă masonică, cine a dorit la vremuri noi, fraţi noi, cine a dorit restituirea tradiţiei şi a valorilor care stau la baza Ordinului, a fost prezent la Conventul Extraordinar convocat la Braşov.

Masoneria Română trebuie să redevină coloana de susţinere morală a întregii naţiuni. A fost creatoare de civilizaţie, prin cultură şi morală.

Conventul Extraordinar convocat la Orientul Braşov a fost o manifestare Masonică Regulară determinată de STAREA DE NECESITATE, care face să se aducă în Masoneria Românească o gură de aer curat.

La încheierea lucrărilor, a avut loc o conferinţă de presă, unde s-au făcut publice numele Marelui Maestru şi ale noilor demnitari aleşi, precum şi documentele publice ce s-au adoptat.

După Conferinţa de presă, noua conducere a Marii Loji Naţionale a României a oferit reprezentanţilor Mass-media locală o masă, la care au participat un număr de peste 100 de copii de la Centrul de îngrijire a copiilor minori Braşov.

Noul Mare Maestru al M.L.N.R. a fost ales prin vot deschis, pe faţă, în persoana mea.

Toate măsurile iniţiate de Conventul extraordinar de la Braşov, vizează promovarea intereselor naţionale ale României, susţinerea integrării Euro – Atlantice, asigurarea bunăstării pentru Poporul Român, consolidarea statului de drept, căutarea progresului permanent al României, susţinerea reformelor iniţiate de Preşedintele României şi de Guvern.

În felul acesta, Ordinul Masonic Român sprijină, ca întotdeauna în ultimele secole, realizarea obiectivelor naţionale ale Poporului Român: modernizarea politică şi economică, asigurarea unităţii şi independenţei naţionale, progresul social şi edificarea statului de drept.

Modificările aduse Constituţiei M.L.N.R. şi noul program de guvernare, izvorâte din discuţiile purtate la Braşov, vizează, ca priorităţi directe şi imediate, eliminarea corupţiei din cadrul Ordinului, transformarea M.L.N.R. într-un cadru de discuţii şi cercetări îndreptate spre edificarea binelui României şi al Umanităţii precum şi spre onorarea nevoilor de Adevăr ale fraţilor şi sprijinirea prin toate mijloacele a integrării României în NATO şi în UE.

Conventul a decis, de asemenea, transmiterea de mesaje către toate Marile Loji din ţările NATO şi Uniunii Europene şi a Marilor Loji din U.S.A. prin care se solicită sprijinul tuturor membrilor Ordinului pentru susţinerea candidaturii României în cadrul procesului de integrare Euro – Atlantică. Tot în acest scop, au fost adresate mesaje şi amabasadelor din România ale acestor ţări.

Printre modificările aduse Constituţiei se numără şi unele legate de promovarea comunicării interne între membrii Ordinului. Acestea au devenit necesare întrucât, în ultimii ani, M.L.N.R. s-a extins foarte mult, multe persoane onorabile alăturându-se lojilor. Din această cauză s-au operat modificări de natură să garanteze permeabilitatea structurilor de conducere ale M.L.N.R., libertatea candidaturilor tuturor masonilor îndreptăţiţi la orice funcţie şi reprezentarea în Marele Consiliu a fraţilor din diferite Oriente de pe întreg teritoriul României.

Poziţia corectă şi verticalitatea fraţilor reuniţi în Conventul Extraordinar de la Braşov, a dovedit că adevăratul spirit masonic, respectul pentru ideea de             - OM LIBER - şi tăria credinţei întru dreptatea Lucrării noastre au biruit, înlăturând întunericul instalat de atâta vreme, în locul LUMINII SACRE cu care a fost dăruit Orientul M.L.N.R. la instalarea din ianuarie 1994.

După cum se cunoaşte, Ordinul Masonic se bucură de o reală şi impresionantă tradiţie în România. În firul vremii, fraţii din cadrul Ordinului, au participat direct la toate evenimentele care au marcat constituirea statului naţional unitar român. Şi nu de puţine ori, Masonii Români şi-au dat tributul lor, sub forma supremei jertfe, în situaţii în care s-a decis soarta tării.

În perioada imediat următoare a fost trimisă o serie de scrisori fraţilor din străinătate, lui Giuliano di Bernardo, lui J. Ch. Foellner, lui C. Ray. Whitaker, Mare Maestru al Californiei, Marii Loji a Scoţiei, explicându-le situaţia actuală.

În acest sens, s-a decis înfiinţarea Tribunalului Masonic Anticorupţie care va avea ca obiect de activitate identificarea şi cercetarea membrilor Ordinului care au fost acuzaţi în viaţa profană de corupţie sau care au încercat să se folosească de calitatea lor de masoni, pentru a obţine avantaje personale de orice natură.

Pentru materializarea acţiunii de a transforma M.L.N.R. într-un spaţiu de cercetare a nevoilor societăţii româneşti şi de identificare a căilor şi mijloacelor necesare progresului şi modernizării, Conventul a decis înfiinţarea Lojii de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, în care lucrează de 10 ani    ill\Nicu Filip care îi va reuni, ca membrii sau vizitatori, pe fraţii care sunt preocupaţi de dezvoltarea gândirii masonice şi de problemele cu care se confruntă societatea contemporană, devenind astfel coloana de susţinere istorică, socială şi în cea mai mare parte metafizică a structurilor, ce am început a dezvolta împreună cu ilustrul frate Nicu Filip.

Loja de Cercetare constituie dovada maturităţii gândirii masonice prin adâncira izvoarelor şi convergenţa lor într-o entitate doctrinară constituţional filozofic masonică.

Masoneria constituită pe teritoriul României a găsit un fond fertil, arhaic, precreştin; de unde caracterul profund religios înclinaţia spre meditaţie şi tradiţionalism a poporului român.

Masoneria Română, s-a constituit în principatul Moldovei în Transilvania şi în Muntenia în primele decade ale secolului al 17-lea.

Fireşte există pete albe. Parte din documentele noastre găsindu-se împrăştiate în diferite Arhive Europene, de unde necesitatea a le depista şi cerceta aceste Arhive.

Loja de Cercetări propune punerea în discuţie şi demararea unei Enciclopedii Masonice Universale, de concepţie originală.

Lucrarea implică profesionalitate şi o continuă supraveghere de ansamblu, termene fixate de colectivul redacţional.

Ca punct de plecare va fi trimisă o adresă către toate Marile Loji de la care am primit recunoaştere, rugând fiecare Mare Lojă să binevoiască ca pe un număr de pagini să-şi constituie în limba Engleză, propria sa istorie de la origini până lîn zilele noastre.

S-a început lucrarea la Enciclopedie Masonică. O lucrare complexă la care au participat mulţi fraţi din Obedienţă.

Marea Lojă Naţională A României a convocat o conferinţa de presă pe care a organizat-o la 30 aprilie 2002, la Hotel Hilton. Scopul acestui eveniment a fost prezentarea deciziilor care au fost luate cu ocazia Conventului extraordinar al Marii Loji Naţionale A României.

Pe data de 18.05.6002 (a 13-a zi după Paşti) la Cimitirul Belu Catolic, parcela X2-J-4 Bucureşti, a avut loc ceremonia de comemorare a Atotputernicului Frate ALEXANDRU ILIE SEVER FRENŢIU, trecut la Orientul Etern la data de 13 noiembrie 1997.

Convinşi că dintotdeauna Masoneria şi-a împletit Lucrarea cu marile idealuri ale naţiunii, duminică 1 septembrie 2002 Marele Consiliu al Marii Loji Naţionale a României, a rememorat, printr-o suită de expuneri, atmosfera de înaltă emulaţie fraternă ce domina Masoneria Română a anului 1880.

Actiunile masonilor in slujba tarii constituie expresia unei activităţi ce a onorat în cel mai înalt grad rosturile către care era orientată Marea Lojă Naţională a României, desavarsita la 8 septembrie 1880 de ilustrul Mare Maestru Constantin M. Moroiu .

Acordând întreaga recunoştinţă şi admiraţie fraţilor ce au condus destinele, am decretat, la cererea Marelui Consiliu, în ţinuta ceremonială din 1 septembrie 2002, ZIUA DE 8 SEPTEMBRIE, CA SUPREMĂ SĂRBĂTOARE pentru întreaga Obedienţă a Marii Loji Naţionale a României, continuatoare a idealurilor şi modelului Lucrării de aleasă ţinută începută la 8 septembrie 1880 şi menţinută neîntrerupt până astăzi.

Decretul este întărit prin document semnat de Primul Mare Maestru Ales al Masoneriei Române, în calitate de păstrător şi continuator al acestei tradiţii sacre, în virtutea puterilor ce i-au fost conferite în momentul în care a regularizat Masoneria Română de după 1989.

Totodată prin Decretul Marelui Maestru al Marii Loji Naţionale a României au fost conferite Brevetele pentru cea mai înalta distincţie: „Marea Cruce Masonică a României”, acordată Primului Mare Maestru Nicu Filip, precum şi Post-Mortem, Marilor Maeştrii Adrian Dohotaru şi Sever Frenţiu, încorporaţi în eternitate.

Acum, când Răul şi-a întins în mod alarmant aripile peste lume, când ignoranţa şi reaua voinţă lasă locul unor forme din ce în ce mai subtile, hotărârea de nezdruncinat a mea, dă glas chemării spre o nouă expresie a Lucrării noastre Masonice, cerându-vă să ocrotiţi şi să respectaţi Adevărul, să curmaţi avântul cu care securea corupţiei ciunteşte zeci de suflete, să vă uniţi prin tradiţionalul lanţ al fraternităţii, închipuind din trupurile şi minţile voastre acel zid unic pe care doar iubirea îl poate întări.

Pe data de 31 octombrie a fost trimisă o scrisoare tuturor Marilor Loji în care au fost menţionate următoarele: alături de toate naţiunile lumii suntem şi noi românii, martorii multiplelor evenimente care continuă să otrăvească pacea omenirii.

Convinşi că, dincolo de strădania personală de perfictibilitate, împlinirea noastră nu va fi întreagă, decât, armonizându-ne în grandioasa Lucrare a Masoneriei Universale, vă asigurăm, iubiţi şi respectaţi fraţi, de întreaga noastră disponibilitate, de alesul sentiment de iubire fraternă pe care-l nutrim faţă de voi şi toţi fraţii români.

Vrem să vă asigurăm că Marea Lojă Naţională a României continuă din dorinţa de Adevăr şi Dreptate, condamnarea oricăror acte de corupţie, extremism, sau terorism, acest flagel distrugător care loveşte omenirea şi viaţa alimentată de corupţie, – sângele care irigă şi constituie puterea actului terorist - care se cer anulate. Am fi onoraţi să înţelegeţi că noi continuăm Lucrarea începută în 1880, regularizată în 1993, Lucrare re-aşezată pe eternele principii ale masoneriei universale, focalizându-şi preţuirea pe neclintitele elemente de tradiţie masonică.

De aceea nădăjduind într-o bună şi fraternă înţelegere a intenţiilor noastre, vă asigurăm încă o dată de întreaga noastră preţuire şi deplina disponibilitate la conlucrare.

În data de 22 noiembrie, am convocat la Templul Memorial Istoric din Bucureşti, Str. Radu de la Afumaţi, fraţii din Obedienţă, omagiind în mod deosebit primirea României în Alianţa Nord-Atlantică.

Se impune, cu valoare axiomatică, stârpirea terorismului, oriunde ar putea scoate capul în lume. Pentru aceasta, cu toată demnitatea, Marea Lojă Naţională A României a deschis prin lucrarea sa lupta împotriva corupţiei, a deschis lupta împotriva banilor murdari care irigă terorismul.

Masonii din Marea Lojă Naţională A României, prin consecvenţă şi iubire de patrie, sunt bucuroşi că-şi pot aduce contribuţia lor alături de toate structurile Europene şi Americane.

Pe data de 12 decembrie, Marea Lojă Naţională a României a sărbătorit la sediul său din Bucureşti, str. Radu de la Afumaţi, nr. 12, Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În ziua de 24 Ianuarie 2003, la Casa Vernescu, Calea Victoriei 113, Bucureşti, la ora 1200, Marea Lojă Naţională a României a sărbătorit jubileul de 10 ani de activitate masonică depusă în cinstea Ordinului, spre binele Patriei în prezenţa fratelui Nicu Filip şi a delegaţilor fraţilor din teritoriu.

          Poporul român este profund tradiţional, astfel încât însăşi valorile Cristianice au fost influenţate de fondul precreştin, Haşdeu remarcând primul acest lucru. Zamolxis constituie pentru noi o prezenţă, Blaga aducându-l în viaţa noastră ca o realitate certă. Masoneria Română speculativă constituie prima Lojă la Iaşi. Se cunoaşte Marele Maestru şi Oficierii care au constituit Loja. Anton Maria del Chiaro, fostul secretar florentin al lui Constantin Brâncoveanu, consemnează la 1734 în drum spre Iaşi Loja din Galaţi. Marele Nicolae Iorga, în istoria literaturii române vechi, ne dă mai multe şi interesante informaţii precum şi cartea pe care a scris-o în răgazul său la Iaşi, “Viaggi in Valahia”.

          Studii mai recente aduc la lumină încercarea “EXAPORITULUI” de a introduce principii masonice în guvernarea Moldovei. Întâlneşte o puternică rezistenţă din partea boierilor mari stăpânitori de pământuri şi prin intervenţia acestora la Înalta Poartă, Domnitorul este mutat în Ţara Românească.

          De reţinut privilegiul pe care îl are Masoneria Română de a fi pornit Revoluţia, Marea Revoluţie din 1794. Horea, edificator de case şi biserici, a fost mason, astfel va fi primit într-o Lojă din Viena. Cei doi istorici de prestigiu Radu Comănescu şi Emilian Dobrescu ne-au redat rezumatul cuvântării pe care a ţinut-o într-o lojă vieneză, în care mai târziu va fi iniţiat Mozart, în Loja Binefacerea, la Orientul Viena.

          Ne oprim asupra constatării lui Alfred Enstein care va spune că pentru Mozart muzica şi religia constituie sfere concentrice, Masoneria prin valorile ei iniţiatice fiind mai vastă, mai cuprinzătoare. Pentru Mozart, deşi a fost catolic, masoneria a constituit faţă de religie o sferă mai cuprinzătoare, având aceleaşi cercuri concentrice, dragostea pentru om.

          Revenim asupra acelui 24 Ianuarie 2003 al cărui jubileu l-am sărbătorit la “Casa Vernescu” nu de mult, şi care marchează alegerea lui Alexandru Ioan Cuza de către fraţi, realizându-se astfel Unirea, Unirea mult visată a celor două Principate.

Marele Cuza nu şi-a dorit Domnia. A fost propus Vasile Alecsandri, care a renunţat şi apoi a fost propus Adunării Mihail Kogălniceanu,  care a renunţat, ca în cele din urmă să fie ales fostul pârcălab de Galaţi, devenind prin Reformele în Cheie Masonică marele Domnitor Alexandru Ioan. Din treaptă în treaptă în desfăşurarea timpului, masonii au fost prezenţi la toate evenimentele care au marcat Unirea şi mai târziu Marea Unire, când Transilvania – ŢARA DE PESTE PĂDURE – constituind prin sanctuarele de la Sarmisegetuza însăşi inima României, se va alipi României. Vocile care au răsunat cu ani în urmă pe Câmpia Libertăţii în tumult la Alba Iulia vor consfinţi pe veci Marea Unire.

          Recunoaşterea de către marile puteri datorându-se în cele din urmă geniului lui Ion Brătianu, care prin intrarea în Ordin a delegaţiei române în frunte cu Alexandru Vaida Voievod îl vor convinge pe Clemenceau de legitimitatea acestei recunoaşteri. Acelaşi aport major însemnat îl va avea Regina Maria, descendentă a două case imperiale, care îl va convinge pe “TIGRU”, până atunci neînduplecat, dar Regina Maria era fiica Marelui Maestru al Angliei şi într-un grad de foarte apropiată prietenie cu Regele Împărat al Angliei, George al V-lea , Fost Mare Mastru al Marei Loji a Angliei până la urcarea sa pe tron. Astfel, în culisele istoriei atât de întortocheate, masonii au fost întotdeauna prezenţi, aducându-şi aportul lor la consolidarea drepturilor legitime ale ţării, cu care au avut întotdeauna o identitate de destin.

          Evenimentele recente din Golf demonstrează până la evidenţă ce poate însemna forţele răului coalizate.

          Saddam Hussein este doar unul din factorii exponenţi, iar operaţia care se desfăşoară tinde în primul rând la eliberarea Irakului, la instituirea unui guvern provizoriu, care să garanteze deopotrivă viaţa şi libertatea tuturor cetăţenilor acestei ţări. Tinde la instituirea valorilor democratice, iar puţurile de petrol să revină în patrimoniul legitim al cetăţenilor Irakului.

          Masoneria Română, în speţă Marea Lojă Naţională A României, a avut demnitatea şi curajul să ia poziţie împotriva corupţiei practicată în Ordin, corupţia fiind elementul cheie care a făcut ca terorismul să aibă puterea pe care am văzut-o în lume.

          America este un Stat Masonic şi Masoneria adevărată nu poate să tolereze atentatul la libertate, la demnitatea umană şi înrobirea unei naţiuni. Operaţiunile din Golf tind să ducă la eradicarea terorismului, care loveşte deliberat în civilizaţia întregii lumi.

          Noi, Masonii, nu discutăm politică în Loji, dar când valorile supreme ale umanităţii sunt ameninţate şi lovite pieziş, jurământul nostru ne obligă de a cântări just şi a lua o poziţie în concordanţă absolută cu interesele superioare ale României.

          Marea Lojă Naţională a României a fost şi va rămâne aşa cum a jurat, credincioasă Masoneriei Americane. Fraţii din Obedienţă nu pot uita că numai ajutorul Marii Loji a Californiei şi a Supremului Consiliu Jurisdicţia Sud, Masoneria Română continuând eforturile înaintaşilor noştri de la Constantin Moroiu şi până la fraţii de sub obedienţa mea au legitimat Masoneria Română prin regularizare după cum am mai spus-o după mai bine de 125 de ani.

          La întâlnirea Marilor Maeştri din America de Nord de la Minneapolis, Minessota din 16-18 februarie 2003, situaţia actuală a Masoneriei Române a fost luată în discuţie şi consemnată în câteva rânduri, rezumativ.

          Masoneria Americană cuprinde principiile etern valabile, pe plan planetar. Asta justifică aceste câteva rânduri ce am crezut necesar să însoţească opoziţia lucrării “The History of Freemasonry”, capodopera clasică a lui Albert Mackey.

 

Lojiile de sub Obedienţa Marii Loji Naţionale A României duc în continuare lucrarea conform principiilor general universal acceptate, masonic, conform constituţiei care le guvernează, ca activitatea lor să fie coerentă, în acelaşi timp tradiţională, ancorată în problemele acute ale vieţii, zilelor în care trăim.

Unul din obiectivele capitale îl constituie apărarea Patriei.

Trăim o vreme tulbure, forţe politice, economice şi militare s-au restructurat, astfel că Europa a devenit o încrucişare de interese, unele mărturisite, cele mai multe nu. Când am zis apărarea Patriei, m-am gândit la atacurile care se dau, unele pe faţă, altele pieziş unităţii noastre naţionale.

Este un domeniu vast care a început cu Martiriul lui Horea  şi a culminat cu Marea Unire din 1918.

Reamintim că Nicola Urs – HOREA – a fost mason, astfel a putut pătrunde până la împărat.

Într-o lojă Vieneză, prin care a trecut în baza dreptului de vizită, găsim în Planşa ţinutei rezumatul cuvintelor pe care le-a rostit.

Istoria contemporană ne arată că Francmasoneria de pe teritoriul Franţei a avut un rol determinant în Revoluţia lui Horea.

Istoricii mai vechi s-au ferit să dea dramei coloratura masonică, unii fiind foşti legionari, alţii comunişti, extremişti, adversari dintotdeauna ai Ordinului.

Horea a coborât în cuvânt, din cuvânt în legendă, constituind şi astăzi o prezenţă în Ţara Moţilor – Tirolul României – numită cândva de fr :. marele poet Octavian Goga.

Centrul de cercetări şi studii masonice întreprinde în arhivele masonice ale Europei cercetări în acest sens.

Românii sunt un popor credincios,“Grădina Maicii Domnului” a numit inspirat Papa Ioan Paul al II lea teritoriul României.

Fraţii din Obedienţă au construit din temeli trei biserici, două ortodoxe şi una greco-catolică, aceasta din urmă ridicată din lemn.

Lemnarii au coborât în Codru şi Margine, lucrând nu pe bani sau alte foloase materiale. Mâncarea, în bună parte au venit cu ea în desagi, încălecaţi pe caii lor iuţi, pietroşi, de munte.

Pentru dormit au ridicat o magazie, alături o lojă „o Loggia” unde erau planurile şi unde seara după lucru discutau, drept aşternut având saricile lor miţoase pe care ei şi străbunii lor au dormit de mii de ani.

Un frate, Venerabilul Lojii Steaua Edinburgului de la Or :. Bacău a luat o iniţiativă unică în ţara noastră până acum.

La Piatra-Neamţ există o sinagogă veche, de mai bine de 600 de ani. E clădită din lemn, o specie de pin din străvechii codri ai Bucovinei. Lemn cu răşina roşiatică care alungă putrezirea. Este vorba de un stradivarius sacru care se cere revigorat. Am luat iniţiativa şi demersul meu a fost luat în considerare de Primul Ministru al ţării, care a ordonat deschiderea creditului, programând lucrarea în anul 2004.

Gândul acestui frate venerabil, un gând masonic, a dorit să demonstreze că majoritatea zdrobitoare a acestei ţări îi preţuieşte pe evrei, îi respectă aşa cum se cade între cetăţenii unei ţări civilizate când valorile democratice s-au instalat.

Vorbind despre evrei fr :. spune: “Ei nu sunt o minoritate, ei sunt o constituantă a naţiunii române”.

Cu acest prilej, referindu-se la faptele pe care vi le prezint, la trenul morţii, la Pogromul de la Iaşi, generaţia lui, un bărbat tânăr şi a unor fraţi, iluştrii fraţi onorabili îşi cer iertare pentru toate aceste orori de care nu am ştiut nimic şi de care am luat cunoştinţă mai întâi printr-un articol semnat de regretatul Z. Ornea a cărui probitate istorică este intrată în patrimoniul de aur al moralei româneşti.

Ideile de Libertate, Egalitate şi Fraternitate au mustit încet, ele nu vesteau altceva decât distrugerea temeliilor lumii feudale devenită anacronică şi într-un fel contra firii şi demnităţii umane.

Încă de la începutul domniei lui Ludovic al XVII lea, în cadrul Masoneriei de pe teritoriul Franţei, alături de nobilimea ce se bucura din plin de vechile privilegii, au pătruns fraţi, mulţi fraţi care au împins lucrarea pentru ca noile idealuri să dea lumii un impact.

Astfel Alecu Ruso va spune „că ţara a trăit mai multe evenimente decât cinci veacuri anterioare” (Al. Ruso, Opere Complete, 1942, pag. 107) şi întradevăr nimic n-a zguduit mai mult viaţa popoarelor decât Revoluţia Franceză, iar pe noi ecoul profund pe care l-a avut în toate cele trei Principateromâneşti: Muntenia, Moldova şi Transilvania.

În cadrul Centrului de Studii şi Cercetări Masonice ne-am propus să traducem în limba română volumul „La Rėvolution Française et les Roumains, impact, images, interprėtations” – Iaşi, Universitatea „A. I. Cuza”, 1989 – preţios froligiu de studii publicat cu ocazia aniversării bicentenarului Revoluţiei Franceze, sub conducerea marelui istoric Al. Zub. Astfel marele istoric va spune despre Franţa că: „A lansat cea mai teribilă provocare lumii” care este Revoluţia Franceză.

Europa nu constituie ca Statele Unite ale Americii o naţiune, Europa este o constelaţie de culturi, de tradiţii, de orgolii, pe care masoneria Continentului caută să le dea un numitor comun.

În acest sens Marea Lojă Naţională A României încorporează lucrării, găsirea modalităţii corecte ca cele cinci principii fundamentale:

-         Credinţa în existenţa Marelui Arhitect al Universului, ţinutele rituale ţinându-se în numele său;

-         Prezenţa celor Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei: Biblia, Echerul şi Compasul;

-         Interzicerea dicuţiilor cu subiect politic sau religios în cadrul ţinutelor rituale;

-         Neadmiterea femeilor în cadrul ţinutelor rituale;

-         Respectarea Landmarkurilor;

să fie puse în acord cu noile realităţi politice, sociale, cu noile alianţe, într-un cuvânt cu miezul problmelor noi de existenţă ce s-au conturat.

S-a văzut cât de greu, cu câte flexiuni Constituţia Europeană nu şi-a putut căpăta acordul ţărilor componente.

Se încearcă aceasta prin masoneria continentului?

Se pare că da; până în prezent nouă Mari Loji din ţari europene şi-au dat acordul.

Viitorul ne va aduce răspunsul, se pare că pentru prima dată în istorie, masoneria nu este gândită prin dogmatica ei, ci prin modul vertiginos cum se desfăşoară evenimentele într-o lume atât de contradictorie, de agitată, în care pupila timpului deschisă, “văzând” clar, e imediat reacoperită de ceţuri.

Nimic nun e împiedică să sperăm într-un accord complet, între a fi obedienţi Masoneriei Americane, să putem adduce un plus de Orizont, un plus de înţelegere, de UNITATE, în noua reaşezare a lumii.

De altfel istoria tinde să păstreze încă în tăcere idea de Confederaţie Europeană, o spun izvoarele fără posibilitate de tăgadă.

Noua şcoală istorică care şi-aduce contribuţia pe teritoriul României ne spune cum magnaţii unguri, care au înfiinţat frăţii la Buda, Pesta, Cosice sub conducerea Contelui Palffi, au înfiinţat o Confederaţie “extrem de periculoasă” atât pentru speramţele de libertate ale românilor cât şi pentru germani - Dogaru Mircea în “Necunoscuţii Horea, Cloşca şi Crişan”, Editura Clycon & Fortuna, Bucureşti 2003, colecţia „Amintiri”.

Acest fapt explică încă odată setae de putere a Casei de Habsburg şi încercarea masoneriei vieneze de a se apropia de apariţia lui Horea, a lui Cloşca şi Crişan, dând fapt nemulţumirilor şi crimelor comise de o nobilime minoritară împotriva unor oameni care cereau decât dreptul la viaţă, la libertate, căci faptele mă fac a crede că încă nu puteau să vizeze la “Egalitate şi Frăţietate”.

Să nu se uite că soţul Mariei Tereza, mare duce de Lorena, a fost mason iniţiat la Haga de o serie de fraţi avându-l în frunte pe Desogulier.

 

Viorel Danacu 33 ,

MARE MAESTRU ,

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

 

BUCURESTI 07.03.2012

 

 

DINASTIA POIENARU

postat 16.03.2012, 06:05 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 16.03.2012, 06:05 ]

          Coborand din muntii Sebesului , prin Poarta Raiului spre satul Capalna , unde Blaga isi scria , acum citeva decenii romanul  Luntrea lui Caron , ajungem in satul Laz – cel mai productiv centru de pictura pe sticla din aceasta zona a tarii .

Dinastia Poienarilor – vestiti iconari ai  Transilvaniei – a devenit azi loc de pelerinaj pentru iubitorii de frumos .

La poarta cu nr.72 locuieste Maria Poienaru- ultima flacara a talentului celor cinci generatii de iconari .

Patrundem cu emotie in casa , ca intr-o pestera plina de comori .De la primul pas intri intr-o lume de dincolo , de alt taram.Tot ce vezi aici este o oaza  de pace si liniste sufleteasca .

Maria Poienaru a lustruit pe fondul traditional bleu-gri al icoanelor ei , arboreal genealogic al familiei .Radacina lui creste cu Savu Poienaru , nascut in 1770 venit din Poiana Sibiului , de unde   i se trage si porecla devenita mai apoi patronimicul familiei .Umbre si priviri , aripi si vise , ruga si cruce , Cina cea de Taina si Maica Domnului , ape si flori , cer si pamint iau forma unui pom de sub a carui coroana dai mina cu pictorii de acum doua secole .Cea mai veche icoana din Ardeal , semnata in 1791 de Savu Poienaru este o reprezentare pe lemn de mici dimensiuni , o Sfinta Magdalena stand in picioare linga un preot in odajdii.Prima icoana pe sticla o semneaza in anul 1800.Pictura il infatiseaza pe Sf.Nicolae .Modelele si desenele transmise din tata in fiu capata noi simboluri in pictura Poienarilor.

Descoperind comoara pleci de aici cu sentimentul ca , credinta in Dumnezeu trebuie sa dainuiasca vesnic la acest popor – o adevarata oglinda , care reflecta intreaga matrice stilistica – lumea spirituala a poporului roman , intocmai ca niste doine sau colinde pictate .

La data de 24 martie 2005 – cand Maria implineste 82 ani este singura , fara speranta ca va preda stafeta darului mostenit unui descendent din neamul ei .Maria Poienaru este o artista de exceptie care de-a lungul vietii a adus o insemnata contributie la creearea si promovarea in tara si in lume a artei romanesti .

Privindu-i icoanele , spunea dl.Nicu Filip – stalpul Marii Loje Nationale a Romaniei – cu ocazia vizitei Domniei Sale  din 19 iunie 2004 la Laz , “cerul cu albastrul lui , Maica Domnului cu lacrima in ochi , surisul ingerilor , toate stau rinduite dupa sublimele legi ale simetriei , dincolo de indiferenta sticlei pe care s-au pictat .Pictorita , un adevarat geniu , a legat in armonii ce tin de vesnicie , gandurile ei , modul cum bunicii si strabunicii s-au apropiat prin arta de Dumnezeu .Adevaratele capodopere ale genului au trecut de sub fruntea conceptiei in concret prin mainile daruite ale femeii in fata careia ne inchinam cu totii .Materia a trecut prin haos in armonie investindu-se cu viata .O arta –mare arta ce vine dintr-un trecut indepartat , dorinta de frumos a unui popor ce a ridicat mainile de pe cormana , si le-a trecut pe sabie si din nou pe plug , de milenii , care se pot numara pe degetele a doua maini .Se remarca ingemanarea culorilor , rafinament si un stil propriu acestei genealogii de artisti al carui ultim herald este d-na Maria Poienaru , careia aducandu-i omagiul o facem in numele intregii noastre Confrerii .Si noi avem o tinta : setea de absolut , implinirea de sine pe care marea artista din fata noastra le-a implinit intr-un  singular si intr-un fel dramatic destin .”

Acum , la 82 ani , prinzand soarele pe fruntea ei seamana saminta de gand si iubire in spatele sticlei , care apoi se rasfringe catre oameni .Cumintenia Mariei are siguranta pietrei slefuite si demnitatea brazilor .

Gandul Mariei coboara in talentul ei , in mainile ei de aur , care apoi canta la o imensa orga o doina , un colind al dorului de dor al acestui neam .

Dumnezeu s-o ocroteasca si s-o apere .

La multi ani d-na Maria ! Am zis .

 

Viorel Danacu 33 ,

MARE MAESTRU ,

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

 

 

Liberatate, Egalitate, Fraternitate-Adevărata istorie a devizei masonice

postat 16.03.2012, 05:56 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 16.03.2012, 05:57 ]

            Acum câteva zile, navigând pe internet, am găsit în portalul uneia dintre marile şi prestigioasele obedienţe latino-americane, o pagină intitulată „Cine suntem, de unde venim şi încotro mergem?”. Nimic foarte original, a priori, pentru că tripla întrebare nu le este străină iniţiaţilor. Nimic foarte original în afara contextului permanentei introspecţii pe care şi-o autoimpun Maeştrii masoni. Dar, încercând să răspund pentru a mia oară acestor întrebări, mi-am amintit de tripla deviză care deschide şi închide lucrările într-o Lojă: „Libertate, Egalitate, Fraternitate”.

Pentru mulţi iniţiaţi această deviză face parte din cultura masonică primitivă, deoarece aceste aspiraţii ghidează conduita morală (etica) a fiecărui mason. Totuşi, trebuie amintit că vechimea sa în sânul Ordinului nu este aşa de mare cum ne-am putea imagina iar introducerea sa nu a fost făcută fără a produce anumite complicaţii.

Istoricul Roger Dachez, preşedintele Institutului Masonic al Franţei, semnala în una din lucrările sale, că, pentru a stabili începutul (geneza) treimii trebuie să ne întoarcem în secolul XVIII, înainte de izbucnirea Revoluţiei Franceze. „Ideile noi” erau primite pe atunci cu un interes inegalabil de către ample segmente ale societăţii franceze, în special cluburile, cenaclurile literare şi Lojile masonice. Dorinţa aristocraţiei liberale şi a burgheziei de a se implica în incipienta şi încă restrânsa viaţă socială se reflectă în expresii precum „dulcea egalitate”şi „eterna fraternitate”, care apar în majoritatea discursurilor pronunţate în Loji. Şi aşa (totuşi), formula „Libertate, Egalitate, Fraternitate” nu apare în limbajul masonic propriu zis până după ce această formulă a fost consacrată Republicii (Franceze), şi niciodată înainte, cum pretinde legenda.

Dachez aminteşte că „dacă din 1789, Marchizul de Girardin proclama ca bază a Constituţiei „Egalitatea, Dreptatea şi Universala Fraternitate”, propunerea făcută atunci de Clubul Cordelierilor (călugări franciscani), de a adopta tripla deviză ca şi lozincă (cuvânt de ordine) nu va fi luată în seamă; va trebui să aşteptăm până în 1793 pentru ca documentele oficiale ale tinerei Republici să fie împodobite, în antet, cu formula „Unitate, Indivizibilitate Republicii – Libertate, Egalitate, Fraternitate sau Moarte”. Dar Masoneria va adopta formula mult mai târziu. De altfel, treimea apare pentru prima dată în patenta unei Loji care, în iunie 1793, adoptă ca titlu distinctiv numele de „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Totuşi, deviza este utilizată relativ puţin în cercurile masonice. Poate fi amintită o menţiune din Cartea de Arhitectură a Foarte Respectabilei Mari Loji a Franţei care, după ce a refuzat, în 1773, fuziunea cu Marele Orient al Franţei, va dispărea în 1799.

Până în 1848 deviza nu mai apare în nici un document masonic. În 24 februarie 1848, Guvernul provizoriu stabileşte „Libertate, Egalitate,Fraternitate ca principii iar Poporul ca deviză şi moto (lozincă)” Legea din 8 septembrie 1848 va oficializa în sfârşit deviza ca fiind proprie Republicii Franceze.

Masoneria, şi înainte de toate, lojile pariziene, care participaseră în mod activ la Revoluţie, trimit în 6 martie 1848 o delegaţie la Primăria capitalei. Fratele Bertrand declara cu acea ocazie: „Masonii au purtat dintotdeauna în standardele lor cuvintele Libertate, Egalitate, Fraternitate. Văzându-le acum pe steagul Franţei, salută triumful principiilor lor şi se felicită pentru că pot spune că Patria a primit consacrarea Masonică”. Un mod unic de a scrie, sau mai bine zis de a rescrie istoria, constată Roger Dachez.

Oricum, a trebuit aşteptat Conventul de la 1849 pentru ca Marele Orient al Franţei să modifice primul articol al Regulamentului său, adăugând această ultimă menţiune: „Deviza Masoneriei a fost dintotdeauna: Libertate, Egalitate, Fraternitate”. În acelaşi text , Marele Orient proclama pentru prima dată în istoria sa că Masoneria avea de asemenea „ca bază existenţa lui Dumnezeu şi nemurirea sufletului”…

Este necesar să adaug că în 1869, Marea Lojă Centrală, fondată în 1822 de către Supremul Consiliu al Franţei de Rit Scoţian Antic şi Acceptat, pentru a administra lojile albastre, solicită introducerea devizei în rit şi de asemenea… suprimarea referirii la Marele Arhitect al Universului. În 1873, Supremul Consiliu acceptă prima dintre aceste cereri. Aceiaşi tendinţă şi aceiaşi deviză va fi preluată şi de Marea Lojă a Franţei. Constituită în forma sa actuală în anul 1894. Tripla deviză va rămâne universal stabilită în şi pentru Masoneria franceză.

În zilele noastre, mitul originii pur masonice a triadei „Libertate, Egalitate, Fraternitate” subzistă. În acest context trebuie puse iarăşi întrebările: Cine suntem? De unde venim?  Încotro mergem? Şi să ne amintim, de ce nu, de invitaţia formulată în mod repetat în ritualuri „Cunoaşte-te pe tine însuţi”.

Viorel Danacu 33 ,

MARE MAESTRU ,

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

 

 

SATUL HOBIŢA OBÂRŞIA TITANULUI SCULPTURII UNIVERSALE

postat 08.03.2012, 01:08 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 08.03.2012, 01:08 ]

Hobiţa – luminiş în păduri dese, sat de moşneni, răzeşi şi clăcaşi (pe moşiile Tismanei), cu podgorii şi livezi, cu păşuni stăpânite-n devălmăşie, sat de păstori şi ciobani cu minte ageră şi-nţepată, de secole-nfrăţiţi cu cerul, munţii, apele, pământul şi drumurile, cu primejdiile, cu frumuseţea. Sat de meşteşugari şi cioplitori în lemn, care şi-au durat din „lemn de pe loc” gospodăriile, răzleţite pe coama dealurilor, de-a lungul firelor de apă ce se strecoară din stâncă, de-a lungul drumurilor pietruite...”

 SCURT ISTORIC

 

Geografic Hobiţa Peştişanilor din Gorj se bucură toponimic de două zone transcarpatice: Hobiţa de pe Valea lui Bărbat şi alta în jurul Sarmizegetuzei aşezată lângă un zăvoi cu anini, lângă apa Bistriţei pe o întinsă câmpie roditoare, cu temelii din piatră de râu, cu oameni harnici şi isteţi.

 

Cel mai vechi document care atestă satul este din anul 1751 când el este vândut Mânăstirii Tismana de un boier din familia Buzeşti .

 

Hobiţa este un diminutiv al Ohabei – adică moşie ereditară inalienabilă, scutită de impozite şi de prestaţii –, sat atestat într-un document de la 1451 care îl localizează „de sub munte

 

Hobiţenii se trag din neam de moşneni format din Brâncuşi, Blendoi, Brânzani, Bejuiconi şi o parte de călugărari tismăneni. Aceştia din urmă purtau sâmbetele moşnenilor hobiţeni şi pretindeau că moşia Tismanei  se întinde atât cât şi până unde bate zvonul clopotelor Mânăstirii, până în malul Bistricioaiei, unde ar fi vrut să pună şi piatra de hotar. Dar moşnenii mai dârji şi mai isteţi s-au strămutat cu rosturi şi cu târle cu tot spre Seuca, înfiptă în coasta muntelui, dând cu tifla călugărarilor. Această atitudine ia oprit pe călugărari de la orice acţiune în forţă, aceştia nemaiputându-le călca teritoriul. Piatra de hotar se află pe locul unde astăzi se află localul de şcoală al satului.

 

În 1815, clăcaşii din Hobiţa au dat foc pădurii Mânăstirii Tismana, pe moşia căreia munceau, ca să planteze vie. Dealul se numeşte şi astăzi „Arsuri”. Călugării mânăstirii i-au caterisit, refuzându-le orice slujbă.

 

Astăzi satul Hobiţa aparţine Comunei Peştişani şi a intrat în conştiinţa lumii întregi ca satul unde s-a născut Constantin Brâncuşi – Părintele Sculpturii Moderne.

 

Tatăl lui Constantin Brâncuşi, Nicolae Radu, se trăgea dintr-o ramură a Brâncuşilor zisă a lui Bejuică – a Bejuiconilor (de poreclă). Bejuică însemna cheotoare de ilic, de suman ori de cojoc dar şi unealtă pescăreacă potrivită cu îndemânarea lui Brâncuşi de prindere a păstrăvilor.

 

Nicolae Radu a fost căsătorit de două ori şi a avut 7 copii, 3 din prima căsătorie şi 4 din cea de a doua căsătorie, Costache (Constantin Brâncuşi) a fost al cincilea fecior. Mama sa, Maria, era din neam de diacon – Maria Diaconescu – de aici dorinţa ei de a-l face pe Costache diacon.

 

Nicolae Radu era fiul lui Constantin Dinu,  ctitor şi ostenitorul durării Bisericii de Lemn din Hobiţa. Când Costache s-a născut Hobiţa se găsea încă în epoca lemnului, cuiul de fier nu exista şi nici geamul de sticlă, iar prima băşică unsă a folosit-o pentru fereastră Nicolae Radu – o hârtie tare, unsă, ca o ţiplă. Partea de dârzenie din firea lui Nicolae Radu a fost moştenită de Costache, devenind şi el aspru şi cu sete de muncă fantastică. Astfel, de la 5 ani îi plăcea să pască meii înţârcaţi şi gâştele cu bobocii  pe apa Bistricioaiei, învăţând şi cunoscând toate pericolele bălţii. La 7 ani a  trecut la tânăra ciobănie de stână, de la munte, care cerea agerime şi îndemânare, el reproşând multora, luând în derâdere şi în dispreţ pe alţi ciobani înfipţi în opinci, pe bâtă, cucăind sau dormind cu ochii deschişi, părând pierduţi în zările apelor, treji doar la răgetul măgarilor sau la căscatul dulăilor care se gudur străinilor salutându-i din coadă.

 

Şcoala primară a început-o la Peştişani – primii doi ani, iar următorii doi ani i-a continuat la Şcoala din Brădiceni unde învăţător i-a fost un unchi de-al lui, Petre, mai îngăduitor şi mai răbdător decăt profesorii de la Peştişani.

 

Cei 4 ani ai ciobăniei lui Costache nu-i va uita căci de la Paşti la Sfânt Dumitru pe la şcoală nu mai da. Amintirea cea de preţ rămânându-i timpul petrecut la stâna din munte. Deci Costache s-a desciobănit înainte de a ajunge să ciobănească, putem spune.

 

Locul lui de retragere şi meditaţie a fost Mânăstirea Tismana, dar a păstrat o permanentă legătură cu satul, unde asculta multe de la bătrânii sfătoşi şi unde admira multe lucruri de artă ţărănească. S-a apucat de cioplit şi chiar a intrat într-un grup de „lemnari” participând la construirea de case „cu stâlpi împodobiţi şi cerdace sculptate”. Avea o mare forţă în mâini, fapt pentru care i se spunea „sfarmă-piatră” sau „îndoaie-lemne”. Era înzestrat şi cu o voce gravă şi melodioasă, pe care mama sa căuta să i-o cultive modelând-o şi imprimându-i specificul locului. O preocupare majoră a copilului Costache o forma pregătirea colindelor, inspirate de bogatele tradiţii locale. În Irozi avea rolul cel mai greu. Tot el era organizatorul Căluşarilor, cu ocazia Rusaliilor sculptând personal „stâlpul sau bradul şefului” şi toiegele coechiperilor; la Sânziene pregătea florile pentru „coroana norocoasă” şi nu lipsea din taraful lăutarilor, încât prezenţa sa în sat, la munte şi la bâlci, la sărbători şi la diferite evenimente devenise necesară.

 

În ceea ce priveşte impulsiunile lui de ducă, de evadare, acestea i-au fost transmise lui Brâncuşi de fratele lui vitreg şi mentor, Ion Brâncuşi poreclit Chijnea. Acesta era un visător negustoraş al economiei organizate pe principiul comerţului tranzacţional al lui: „îmi dai, îţi dau” din care întotdeauna rămâne o rămăşită de câştig uşor pentru una din părţi pe care o râvnesc amândouă părţile. Chijnea comerciantul a stat la rădăcinile acestor impulsiuni spre procopseală şi el le-a transmis fratelui său mai mic, Costache.

 

Elanul acesta lăuntric l-a expulzat din mediul depresiunii carpatice, de sub Retezat, care era prea strânsă şi îngustă pentru a cuprinde destinul său menit să umple întreaga lume cu imensa sa viziune care s-a închegat mai târziu, a unei noi realităţi, concepţie care coincide cu noile cuceriri ale ştiinţei.

 

Poveştile pedante ale lui Chijnea şi orizonturile pe care acestea i le deschideau prin mirajul procopselii îl aţâţau tot atât ca insistenţele bunei sale mame în privinţa învăţării, aceasta tinzând la a-l visa preot. Dintr-o gâlceavă căreia mama sa şi Chijnea îi puneau vârf pe pretextul şcolarităţii, Costache îşi ia lumea în cap şi pleacă la Tg.Jiu unde este găsit şi adus acasă.

 

În 1887 Costache pleacă pentru a doua oară, ocazie cu care se angajează ca ucenic la o boiangerie, de unde este readus acasă cu degetele pline de vopsele şi arse de vitriol.

 

În 1888 pleacă la Slatina unde se angajează argat iar peste un alt an se află la Craiova un se angajează la un birt.

 

La Hobiţa îl aducea tot fratele Chijnea care îl ocrotea, ferindu-l de bătaia lui Grigore, uşor de mânie, gata dar cu mână grea. Chijnea era chiar de pe atunci de prestigiu printre Blendoii şi Brânzanii care constituiau mai toată populaţia împreună cu Brâncuşii a Hobiţei.

 

După ce împlinise 18 ani şi muncise vreo 7 ani în slujbe umile căutându-şi un drum în viaţă, neorientat la vremea potrivită de părinţi, Brâncuşi a găsit prilejul să-şi afirme talentul abia când şi-a dat singur seama de chemarea lui, în mediul social al Craiovei unde şi-a depistat talentul având posibilitatea să-l afirme.


Începând din septembrie 1894 Brâncuşi frecventează cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova, clasa de sculptură. Începând din anul al treilea Brâncuşi a fost unul dintre cei 10 bursieri şi internaţi ai Şcolii de Arte şi Meserii, unul dintre susţinătorii săi fiind Epitropia Madona Dudu.

 

La 30 septembrie 1898 Brâncuşi se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. În anii petrecuţi la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti i-a avut ca îndrumători pe următorii profesori : Dr.Dimitrie Gerota – anatomie, Tzigara-Samurcaş – istoria artei şi estetică, Georgescu şi Hegel – sculptură, Carol Stock – desen ş.a..

 

Pentru a se întreţine Brâncuşi şi-a vândut partea din averea dobândită în urma decesului tatălui şi a fost nevoit să se angajeze cântăreţ la biserici. Între timp, acesta a realizat mai multe sculpturi, de mici dimensiuni, pentru a le vinde.

 

Constantin Brâncuşi a absolvit Şcoala de Arte Frumoase de la Bucureşti în anul 1901 obţinând mereu calificative maxime. Apoi îşi îndeplineşte stagiul militar şi cere epitropilor Bisericii Madona Dudu o bursă pentru perfecţionarea şi specializarea în Italia.

 

În 1904, fără alte mijloace decât cunoştinţele însuşite, porneşte nu către Italia, ci „într-acolo unde porneau toţi străduitorii culturii româneşti – către Paris”. Va porni pe jos prin Austro-Ungaria, pe la Budapesta, Zurich, Basel şi, pe parcurs, va munci foarte mult pentru a-şi putea continua drumul. Ajuns la Paris a fost întâmpinat mai mult de sărăcie – „La Paris am dus-o greu la început. Uneori mă ţineam de ziduri ca să nu cad. De foame. De boală.” Aşa îşi aminteşte Brâncuşi acele zile.

 

În 1905 Ministerul Culturii şi Instrucţiunii Publice îi acordă o bursă pentru continuarea studiilor şi ministrul plenipotenţial al României la Paris – Gheorghe Ghica – îi cere directorului Şcolii Naţionale de Belle Arte din Paris să-l primească la examenul de admitere în clasa de sculptură. Reuşeşte la concurs şi devine elevul lui Antoine Mercie.

 

În 1906, deşi directorul şcolii confirmă că „arată fericite dispoziţii”, făcând progrese constante şi primeşte subvenţii şi burse, Brâncuşi nu era mulţumit. Împlinise 30 de ani şi, cu toate calificativele frumoase pe care le obţinuse trebuia să părăsească Şcoala de Belle Arte, căci era în limita vârstei de admitere. Oricum însă, aceasta nu mai avea ce să-l înveţe.

 

În 1928 toate eforturile şi zbaterile lui Brâncuşi au fost răsplătite de o recunoaştere neaşteptată, acesta primind pentru prima oară o recunoaştere oficială, publică a artei sale, trăgând linia într-un tumult în care totul părea o zbatere continuă pe fondul unei neînţelegeri totale a caracterului operei sale.

 

CONSTANTIN BRÂNCUŞI a creat 720 de opere.


Dezvelirea ansamblului monumental închinat eroilor hobiţeni echivalează cu umplerea unui gol lăsat de o dorinţă  nestrămutată a lui Brâncuşi de a realiza în satul natal o lucrare monumentală în cinstea eroilor locului căzuţi în lupta pentru apărarea pământului românesc. Brâncuşi gândea să realizeze un ansamblul monumental întruchipând o fântână din piatră, simbol tradiţional, obicei al locului, aşa cum pentru fiul lui George Coşbuc, decedat într-un accident, se realizează o astfel de fântână, fântână cunoscută sub denumirea de „Fântâna lui Coşbuc”. Dorinţa lui Brâncuşi de realizare a monumentului este susţinută şi de textul unei scrisori transmisă de la Paris în 27.10.1922 fratelui său Dumitru unde specifica „pentru monument voi trimite în curând toate desluşirile”, Brâncuşi manifestându-şi permanent punctul de vedere asupra reprezentării monumentalistice şi cerând oficialităţilor materialele necesare, fără a solicita sau urmări vreun folos financiar. Discuţiile generate de reprezentativitatea monumentului ca şi lipsa de reacţie a oficialităţilor faţă de cerinţele formulate de Brâncuşi au dus la amânarea realizării proiectului. În 1930 artistul îşi amintea: „încă de acum opt ani era vorba să lucrez un monument al eroilor în satul meu natal din Gorj. Există două comitele care nici până acum n-au căzut de acord.”

 

Ulterior, proiectul pe care Brâncuşi îl gândise, a început să capete alte dimensiuni, astfel dovedindu-se necesară obţinerea unui spaţiu peisagistic deschis, de mari dimensiuni, având interesul şi sprijinul Legii Naţionale a Femeilor Gorjene ce s-au implicat nu numai în obţinerea şi plata materialelor necesare realizării ansamblului monumental cât şi pentru obţinerea terenului destinat acestuia; acesta a fost realizat la Tg.Jiu. Ridicarea la Tg.Jiu a marelui ansamblu sculptural de către Brancusi a însemnat, după cum aprecia un cunoscut al artistului, „înfăptuirea unei vechi dorinţe, aceea de a lăsa pe pământul românesc concretizarea în bronz şi piatră a tot ce a gândit mai profund şi mai adânc”.

N-a arhitecturizat volume în spaţiu ci a sculptat idei; n-a sculptat un cocoş ci cântarea lui, a treia, ce alungă duhurile nopţii vestind răsăritul.

 

Pasiunea pentru lemn e moştenire gorjeană ca şi stâlpii funerari pe care geniul lui îi va transforma  în coloana nesfârşită, stâlp pe care cerul îşi sprijină tâmpla.

 

16 martie 1957 înseamnă trecerea într-o altă dimensiune a spiritului absolut brâncuşian, spirit zbuciumat, plecat dintre străini cu durerea şi dorul de satul natal, durere pe care nimeni în afara acelora care au simţit comuniunea cu natura locurilor nu o poate simţi şi înţelege. Testamentul moral lăsat ca ultimă voinţă, neîndeplinit până astăzi, a fost de a se împlini prin comuniunea supremă a ultimelor sale rămăşiţe materiale cu spiritul bântuit de dor, fără linişte până la realizarea acesteia.

 

 

Gorjul este o ţară aparte, un tărâm străvechi cu rezonanţe adânci, profund ancorat în negura timpurilor venind dintr-o preistorie fundamentată cultural, tradiţional şi istoric cu mult înainte de „trecerea” Romei.

 

Viorel Danacu 33 ,

MARE MAESTRU ,

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice


 

 

Cateva cuvinte...94 de ani de la Marea Unire

postat 22.01.2012, 02:51 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 22.01.2012, 04:16 ]

     Francmasoneria romana, iesita la lumina dupa cei 45 de ani, absenta unei lucrari masonice propriu zise, din 1989 cand totalitarismul a fost indepartat din tara noastra.

    Trebuie stiut ca in aceasta prioada, cand a fost in adormire, interzisa, o mare parte a arhivelor masonice a fost arsa, dar au mai scapat foarte multe documente ce au fost pastrate, conservate extraordinar de bine, in depozitele Arhivelor Nationale ale Romaniei, in toate filialele judetelor, precum si in toate bibliotecile si muzeele din Bucuresti si din tara.

    rebuie stiut ca fratii masoni romani, au fost, multi dintre ei arestati, familiile distruse, arhivele confiscate, altii au plecat pste hitare, dintre care unii la Paris, altii in Israel, unde exista o loja care de 52 de ani oficiaza in limba romana, si foarte putini dispersati in alte tari.

    Fratii masoni romani in exil la Paris, au fost primiti in Lojile "La Chaine d'Union" si "La Roumanie unie", din cadrul Grand Lodge de France, asa cum rezulta din documentele masonice primite din ahiva de la Paris, iata in cele ce urmeaza traducerea in limba romana a doua documente doveditoare:


                VINTILA PETALA
        ANCIENT MINISTRE DE ROUMANIE
        Adresse provisoire
        por la corrspondence :
        C/O Supreme conseil de FRANCE
                        &, Rue Puteaux, 8
                           PARIS ( 17 e )
                                U.:.T.:.O.:.S.:.A.:.G.:.A.:.L.:
                                _________
                                        ORDO     AB     CHAO
                                                                    _____

            " SUPREME CONSEIL DU 33-eme ET DERNIER
                  DEGRE DU RITE ECOSSAIS ANCIENT ET
                         ACCEPTE POU   LA   ROUMANIE

                                                                    Vall .:

    Paris, Ianuarie, 1952

        Ca urmare a prezentaii pe care noi am facut-o mambrilor Coniliului Ordinului, ne permitem sa va adresam aceasta scrisoare, care este un rezumat al Francmoneriei romanesti in exil.
        Asa cum stiti, Francmasoneria Romana a fost reconstituita in cadrul Masoneriei scotiene, internationale, prin Constituirea Supremului Consiliu si al Marii Loji a Romaniei, in 1923. Aceste toate date, lojile romanesti, care in ultimii 75 de ani s-au grupat in Obediente scotiene sau simbolice, se reunesc pentru a crea impreuna Marea Loja Nationala a Romaniei. Aceste autoritati masonice nationale au fost recunoscute pe plan international, de ce mai mare parte, prin puterile masonice scotiene regulare.
        Ordinul Masonic roman, are un avant meritoriu, mare, si o activitate intensa, reintegrand cele mai bune valori intelectuale si spirituale ale tarii.
        Dupa instalarea regimului bolsevic asupra Romaniei, care a instalat un regim comunist, a insemnat exodul, in aceste conditii extreme, dificile, pe care voi le cunoasteti, asupra francmasoneriei romanesti. Acei dintre fratii nostrii de toate gradele care au putut sa regrupeze libertatea departe de cortina de fier, sunt veniti in Occident, si in special in Franta, unde se reunesc sub autoritatea Marelui Comandor PANGAL, si ai altor membrii ai Consiliulu Suprem, care s-au intors in Romania sau care au fugit din tara dupa razboi.
        Dintr-o intaplare extrem de favorabila, ei au gasit primirea (imbratisarea) fratilor (fraterna) si amicala din partea Supremului Consiliu si al Marii Loji a Frantei, si ei au putut sa reconstituie Surem Consiliu al lor, a Romaniei, creind si doua Loji romanesti, "La Chaine d'Union" si "La Roumanie unie" (Lanutl Unirii si Romania Unita), continuand astfel traditia nationala conform cu Constitutia Masonica a Ordinului Roman.
        Actualmente noi ne gasim in situatia de a da o forma regulara (uniforma, ordonata), pentru protectia si refugiul (azilul) pe care Marea Loja a Frantei, ne-o da noua, cerand de altfel membrilor Consiliului Federal din Marea Loja a Frantei.
        Noi suntem din plin constienti de dificultatile si de sarcina noastra de a face educatie, intr-o generatie in care i care este pastrata flacara eternelor principii masonice: Libertate, Egalitate, Fraternitate, pe taram romanesc, si care treuie sa contribuie, intr-o zi, la integrarea unei Europe pacificata si unita.
        Departe de tragedia prezentului, noi ne fortam sa indeplinim sarcina viitorului, sa aducem o contributie vioaie si activa a idealuriloe umane tacute si fraterne, ale Masoneriei Universale, sub semnul caruia trebuie sa se realizeze cooperarea si munca tuturor oamenilor cu buneintentii (moravuri). Prin acest fel reprezentarea unei traditii ii de un secol, care a facut din Franta locul unde sunt organizate primele loji, care au jucat un rol decisiv dupa 1846, in lupta pentru libertate si unificare a natiunii romane, noi va rugam sa ne acordati pe plan Masonic, acelasi tratament pe care lumea occidentala, si mai ales Franta, acorda refugiatilor politici ai altor aparatori ai idealurilor de libertate umana.
        Tot ceea ce am zis, noi va cerem sa ne acordati ospitalitatea Lojilor Romanesti, in recunoasterea personalitatii lor si autonomiei lor, la fel cum lumea Occidentala a facut-o pentru Masoneria Spaniola. S-a convenit dupa cazul lojilor, ca si Marea Loja Nationala a Romaniei, sa urmeze munca masonica, dupa directia spirituala a Marii Loji a Frantei.
        In acest fel, pentru a nu aparea contraziceri teritoriale de niciun fel, noi propunem:
        1. Ca toti cei nou veniti din Romania, si toti candidatii pentru initiere, trebuie afisati si comunicati Marelui Secretariat al Marii Loji a Frantei.
        2. Toate listele cu membrii existenti treuie counicate fara intarziere Marii Loji a frantei.
        3. Lojie Romanesti sa isi suporte obligatiile financiare ca si lojile apartinatoare Marii Loji a Frantei.
        4. Daca marea Loja indicata noua, dupa informatiile membrilor, este indezirabila, vom urmari indicatiile autoritatilor competente din Marea Loja a Frantei.
       In aceste conditii, in aceasta ambianta propice si favorabila a Marii Loji a Frantei, noi suntem iguri ca munca noastra va fi utila si ca noi vom fi in masura sa aducem o contributie, modesta astazi, dar  care va fi foarte importanta maine, la reconstructia unei lumi libere, inspirata prin principiile eterne ale Masoneriei Universale.
        Moi speram, ca ospitalitatea pe care Marea Loja a Frantei ne-a acordat-o, va fi un gaj, de mai multa prietenie traditionala, care reuneste cele doua tari ale noastre, la fel ca si cele doua Obedinte ale noastre.
        Primiti cu gratie tripla Arcolada Fraterna a Marelui Maestru, cu profunda noastra expreseie de gratitudine, dandu-va siguranta sentimentelor noastre fraterne."


        "Marele Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei, in exisl, il roaga pe Marele Suveran al Marii Loji a Frantei, cu bune intentii, si sentimente fraterne, sa examineze prezenta.
        Asa cum voi aveti cunoastere de rugamintile noastre T.: Il.: si T.: P.: Mare Suveran Mare Comandor Jean PANGAL, in recunoasterea Supremului Conisiliu al Romaniei in exil, si si in favoarea cererii fratilor, autorizatia ca cele doua ateliere Simbolice, reconstituite la Paris sub patenta Supremului Conisliu Roman,sa continue activitatea lor in Tepmlele Marii Loji a Frantei.
        Cele doua ateliere au muncit la fel si dupa ce T.: Il.: si T.: P.: Gr.: Souv.: au trcut la Or.: Et.:
         Intr-un spirit de mare bunavointa si prietenie, ce intotdeauna a legat cele doua masonerii, cea Franceza si cea Romana, aceste munci au continuat pana astazi, si Masoneria Romana in exil care a venit exprimand prin vocea Marelui Maestru, sentimente de recunostinta.
        Pentru regularizarea continuitatii existentei Masoneriei Romanesti, noi, avem rugamintea sa va propunem ceea ce urmeaza:
               - va rugam ca Marea Loja a Frantei, sa preia tutela celor doua ateliere Romanesti, si noi anexam doua liste continand numele tuturor membrilor prezenti la Paris (slista nr I) , si cei care apartin masoneriei romanesti, in exis, care nu se afla la Paris (lista nr. 2)
            - Marea Loja a Frantei rcunoaste existenta celor doua ateliere, Romania Unita si Lantul de Unire, si ele vor putea fi inscrise in registrul matricol general, caci datorita si catusi de putina vedere administrativa si disciplinara, cele doua ateliere sa isi poata continua actvitatea lor prin Marea Loja a rantei.
            - din punct de vedere disciplinar , sedintele sa fie controlate de membrii disciplinei masonice si profesori, ei fiind tratati exact asa ca si fratii francezi. In acest concer, noii membrii care nu pot fi recrtutati ca apartinand coloanei romane din exil, se vor supune tuturor incercarilor si formalitatilor prevazute de francmasoneria franceza, care tot timpul poate sa se opuna intrarii lor in masonerie, in cazul in care Marea Loja a Frantei nu recruteaza membrii din colonia romana din exil.
        Marele Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei, in exil, se vede obligat sa explice fratilor de ce el a proous aceasta metoda, tinand cont ca aceste doua ateliere, pot sa isi desfasoare lucrarile lor ca si ateliere romanesti.
        Noi avem datoria sa tinem drapelul Masoneriei Romane, interzis in tara noastra raga, si dau socooteala la intoarcerea noastra in Romania, ca Masoneira Romana nu a incetat sa existe, caci sacrificiile fratilor disparuti, exista inca in alte mari tari. Cei mai multi dintre frati sunt disparuti, alii se ascund de furia politiei, care ii cauta.
        Avem datoria de a mentine, printre fratii romani, ideea de Masonerie Romaneasca, care va disparea daca aceasta forma nu va fi acceptata de voi."

        Sege Mardane 33.:                                    V. Petala ~ 33.:
        D. Dragomirescu 33.:                                A. Melinte 33.:
        I. Soneriu 33.:                                              A. Metta 33.:


    La solicitarile fratilor romani, aflati in exil la Paris, adresate Marii Loji a Frantei, pentru a primi sprijin deplin, onsiliul Federal al Marelui Maestru acorda celor doua atelire integrarea, si elibereaza Patentele de functionare a lojilor "La Chaine d'Union" si "La Roumanie unie".

    Dr. Viorel Danacu,
    Marele Maestru al 
    MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice




 

 

10 ani de masonerie ai MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

postat 22.01.2012, 00:02 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 22.01.2012, 01:48 ]


Masoneria incepe in fiecare zi, cu fiecare rasarit de soare si aduna in Templele ei pe cei mai buni fii ai omului, omul fiind isusi creatie a Marelui Arhitect al Universului.


 Aici, in Templu, la lumina stralucitoare a razelor de soare, toti cei cu sufletul curat, morali, cu constiinta, primesc caldura launtrica sufleteasca, prin harul divin ce se revarsa continuu asupra nostra.

 Noi, nu trebuie, decat, sa lasam sa cada pe alaturi, sa se risipeasca, ci sa culegem mereu in iteriorul nostru spiritual, sufletul, caci suntem suflu al Marelui Arhitect al Universului, care cuprinde tot si toate, si care este cuprins in tot si toate.

 Noi, generatiile de astazi, calite in foc si sub vant, vedem cum s-au produs mutatii extraordinare in afect, in relatia om-sacru, mutatii in genomul uman, stiind ca din pantecele mamei de 45 de ani, omul poate suferi o maladie foarte grava s.a.m.d., in concluzie, nu mai putem privi cu aceiasi acceptie problematica masoneriei de azi cu cea a masoneriei de acum cateva sute de ani.

 Insa, tot noi, generatiile de astazi, am fost tinute in intuneric timp de 45 de ani de noapte rosie, de comunism, in care omul era decalificat, era scos in afara fiintei sale, busericile destramate, religia interzisa in scoli s.a.m.d.

 Francmasonii au fost inchisi, torturati, multi au murit prin puscarii, averile confiscate, familiile distruse, copii orfani ramasi pe strazi.

 Iata ca azi, dupa 21 de ani de libertate, de democratie, de intelegere a fenomenului Masonic in general si a invataturilor si cunoasterii simbolurilor in special, avem indrazneala sa mentionam cateva idei ce s-au cristalizat. In ceea ce ma priveste, in toti anii mei, de la initiere incoace, dar in mod special de acum 10 ani, de cand am fost ales Mare Maestru al MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, - aveam 33 de ani, la Brasov, in 13 - 14 aprilie 6002, intr-un Convent Extraordinar, regular, unde au participat un numar de 11 loji din tara, si scrisori trimise de la inca 37 de Venerabili de loji, care nu au participat din cauza amenintarilor primite, si multi altii motivand la telefon ca nu pot venii din varii motive, dar ca ne sustin, isi dau acordul pe deplin la ceea ce, Nicu Filip, primul Mare Maestru ales dupa 1989, a initiat.

 10 ani de masonerie, este un timp care s-a scurs, sau sunt evenimente care s-au derulat in acelasi timp, pentru ca parca ieri au fost primele clipe cand au inceput toate.

 Din greseli, din nestiinta, uneori, chiar din neintelegere am lucrat, poate u tocmai cum trebuia, ci sub elanul tineretii, cu credinta ca si noi sputem face ceva bun, astfel ca voi incerca in cele ce urmeaza, sa nu prezint o trecere in revista a tuturor evenimentelor, intr-o ordine cronologica, pentru ca ar trebui un spatiu foarte mare. La inceput am sa caut sa prezint unele gamduri, care s-au concretizat in acesti 10 ani de viata masonica, in manifestari ale unui initiat, care s-a angajat pe drumul initiatic, ceea ce reprezinta calea spre virtuti, calea spre mantuire.

 10 ani de lucrare masonica regulara, treditionala si spirituala au permis fiecaruia dintre noi sa ne cunoastem, sa ne imprietenim si sa capatam incredere din ce in ce mai mare unii in altii. Am participat la nenumarate activitati in loja, in Marele Consiliu, in actiuni publice, toate fiind experiente unice, unde rolul mental al cuvantului a reusit sa transforme materia.

 Permanent am invatat unii de la altii, am organizat intruniri masonice, aproame in toate regiunile tarii, in Orientele cu traditie, cultura, si fiecare frate a cunoscut la fata locului templul, membrii lojei, preocuparile lor si felul cum se dezvolta in Orientele lor masoneria.

 Tot ce s-a construit in acesti 10 ani nu s-a putut face decat fiind strans uniti si cand am fost huluti si cand nu, avand dorinta unanima de creatie, de idei, proiecte care au hranit trupul, in perfectionarea noastra catre actuala structura si parteneriatele noastre cu Marile Loji din plan international.

 In baza acestor punti de legatura facute cu fratii din strainatate, si de inceput cu fratii de la Grand Lodge de France, am invatat ca ritualurile sunt fundamentale, coloana de sustinere a intregii opere de perfectionare, cunoscand artele, simturile, notiunile intdisciplinare, ezoterice, am capatat si mai multa incredere vazand ca u mai suntem singuri si chiar am fost selectionati, recomandati si chiar admisi in Confederatia Marilor Loji Unite ale Europei.

 Aici, am intrat in contact cu fratii din marea familie Masonica Universala si permanent am primit lumina, pana la ultimul discipol, am inteles ce trebuie sa facica discipol, apou ca si companion, si in cele din urma ca maestru.

 10 ani de masonerie printr-o prezenta in atelier, la toate reuniunile interne si internationale,a unui numar cat mai mare de frati din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, inseamna pregatirea unui maestru adevarat, sau pentru altii 10 ani de ucenic, fiecare pe masura ce a inaintat spre gradele de perfectie 4*-33*, iti dai seama cu atat mai mult ca esti la inceput, unde permanent te slefuiesti, te cioplesti, te erodezi, mergand din ce in ce mai greu spre luminita de la capatul tunelului. Aceasta lumina pe care o primim continuu, face ca noi sa vedem in fiecare clipa si sa distingem adevarul de minciuna, raul de bine s.a.m.d.

 10 ani de masonerie, pasnica, toleranta intr-o armonie specifica fratiei, impanata de unele momente ale epurarii naturale, ne-au maturizat si mai mult, intelegand ucenicia fratilor care au accesat pe drumul initiatic, cu adevarat o scoala initiatica, unde au cunoscut, perceput mesajele fratilor de mii de ani inmanunchiate in simboluri, Landmarkuri si invataturi masonice.

 Msoneria inseamna calea spre virtuti, este o uniune a oameni,or liberi si de bune moravuri care practica Ritul Acotian Antic si Acceptat, in toata puritatea si regularitatea lui.

 Fratii din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice comtinua traditi masonica, pe care o avem cu Grand Lodge de France, care in cei 45 de ani de comunism a gazduit francmasonii romani in atelierele sale ajutandu-i foarte mult.


Dr, Viorel Danacu 33∘
Marele Maestru al
MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice


 

 

Masoneria in tranzitie

postat 21.01.2012, 02:21 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 21.01.2012, 02:22 ]

dr. Viorel Dănacu 
Maele Maestru al MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

Masoneria în generalitatea ei este un complex iniţiatic al oamenilor liberi, care să acceadă prin cunoaştere la izvoarele Marii Creaţii, toate Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului.

Masonul are obligaţia de a-şi păstra cu discreţie şi onoare apartenenţa sa la Ordinul Francmasonic. Practic, nu trebuie să divulge nimic din ce înseamnă lucrarea masonică.

În timpuri nu foarte îndepărtate, vorbind cu o distinsă doamnă despre soţul ei, îmi zice: „Vai, eu nu am ştiut despre soţul meu că este mason. Şi nici copii. Am aflat acum câţiva ani. Îmi spunea că merge la nişte întâlniri, dar nu mi-a povestit nimic, niciodată şi nici ei sau copii nu l-am întrebat vreodată ce se petrece acolo.”

Sigur, rigurozitatea din ordin, prin regulile care au menţinut confreria mii de ani, indică conştiinţa fiecăruia în respectul cuvântului dat la început.

Numai că păstrarea acestor secrete a menţinut nealterată lucrarea masonică, puterea ordinului şi respectul ei în lume. Francmasoneria a trecut în timp prin diferite etape, care i-au permis atingerea sau nu. Uneori acestea au fost nevoite, alteori din necunoaştre şi neadaptare, alteori din reavoinţă. Însă întotdeauna ce a fost curat, sănătos şi natural a rămas şi a continuat astfel ca ea să existe şi astăzi.

Prezenţa Francmasoneriei în România, ceva mai intensă acuma, chiar explozivă, a însemnat un indiciu în primul rând al libertăţii.

Libertatea câştigată după 1989 trebuie menţinută, cultivată şi consolidată în permanenţă, astfel încât omul să-şi continue prin perfecţionare propriile facultăţi intelectuale, cercetând şi ascultând la lumina Adevărului.

Ţara noastră a oferit astfel un complex de evenimente şi momente, uneori faste iar alte ori nefaste pentru români. Însă fiecare ne-am menţinut prin conştiinţă, prin credinţă şi iubire de oameni.

Această perioadă, numită de tranziţie, acomodare, toleranţă, şi-a pus amprenta asupra fiecărei asocieri de oameni liberi.

Astfel că şi masoneria a suferit unele urcuşuri şi unele coborâşuri, datorate lipsei de cunoaştere, informare, prin care manipularea şi dezinformarea au fost la mare rang.

„Divide-i şi împrăştie-i” a fost o metodă extremistă care nu a cultivat decât ura, minciuna, reaua credinţă, lucrurile împotriva cărora Francmasonii declară că lucrează, pentru a le elimina.

Existenţa unor răuvoitori sau necunoscători, pe mâinile cărora masoneria a apucat după 1989, a făcut ca în masonerie să se producă un declin. Practic nu s-a bucurat de o aşezare de la egal la egal, de la om liber la om liber, de la mason la mason decât declarativ, iar lucrativ, practic foarte puţin.

Lipsa experienţei, deviaţiile imediat apărute sau practic spus: „nu vezi pragul de jos până nu te loveşti de cel de sus”, au fost tot aşa de naturale ca şi societatea în care trăim. De aceea decantarea, sedimentarea, aşezarea lucrării masonice regulare, tradiţionale şi spirituale a început abia după 16 ani, după o perioadă de tranziţie, pe care o considerăm încheiată.

Toate cele petrecute în această perioadă rămân repere de neuitat în istoria Masoneriei Române şi nu trebuie să se mai repete. Trebuie să fie consemnate şi luate drept pildă pentru generaţiile viitoare, ca pe o perioadă a unui copil nou născut, care cu foarte puţinul sprijin primit, nu ştia în ce direcţie şi spre ce ţel merge.

Am identificat în fiecare zi masoni dornici de a continua lucrarea pe care abia acum au descoperit-o. Este nevoie de o deschidere către toţii Fraţii şi de un dialog cu ei, cu Fraţii români şi străini, care să ne sprijine în cercetarea adevăratelor mistere ale Francmasoneriei.

De curând am fost la Viena şi Paris, unde am participat la întruniri masonice cu totul speciale, prin importanţa şi nivelul mult superior de abordare şi interpretare a unor teorii, documente şi dovezi ale Francmasoneriei din Balcani, din Europa şi din lume.

Este atât de necesară eliminarea timpului pierdut cu micimea discuţiilor sterile, fără noimă, care nu aduc nimic avantajos spre sublima perfecţionare a omului.

Conexiunile pe care le avem cu iniţiaţi şi uneori cu neiniţiaţi, privind cercetarea, studierea istoriei Francmasoneriei române şi a lumii, indică nivelul superior spre care trebuie să tindem.

Cunoaşterea aduce multă lumină, iar lucrarea se aşează pe făgaşul ei normal, natural, tradiţional, regular şi spiritual.

Noua etapă a reconstrucţiei, a regenerării masoneriei române, rămâne pe seama celor conştienţi, care au conexiuni puternice cu lumea exterioară şi care s-au angajat prin jurămintele lor să continue lucrarea pentru generaţiile viitoare, lucrare pe care să se sprijine şi cu ajutorul căreia să se dezvolte România.

Interviu cu Marele Maestru MLNaR-LRCCM Viorel Danacu, Mare Maestru Gratiela Barla MOFR, si jurnalist/moderator Ion Cristoiu

postat 17 sept. 2012, 01:05 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 17 sept. 2012, 08:15 ]

Click pe imagine pentru a vizualiza interviul si emisiunea.
sursa: B1 tv, emisiunea "La Taifas" cu Ion Cristoiu 14-09-2012

“ACTUALITATI SI PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE ALE MASONERIEI ROMANE PANA IN 2030 “

postat 18 iul. 2012, 07:12 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 18 iul. 2012, 07:13 ]

Conferinta Masonica Publica cu tema :
“ACTUALITATI SI PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE ALE MASONERIEI ROMANE

PANA IN 2030 “

CRAIOVA 14 iulie 2012

Masoneria romana si‐a mentinut verticalitatea continuu, Lumina Masonica nefiind stinsa niciodata, chiar si atunci cand au fost regimuri totalitariste, extremiste s.a.m.d.

Plecand de la acest ADEVAR avem o mare datorie si o obligatie totodata fata de inaintasii nostrii masoni, ca noi, fratii din Lojile de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, sa stergem praful uitarii de pe documentele si arhivele masonice existente in diverse locuri, la Academia Romana, Arhivele Statului, Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii, la diferite familii de masoni cu traditie, pentru a RECONSTITUI in acest mod ceea ce se cheama “ISTORIA MASONERIEI ROMANE” care a existat pe melegurile noastre romanesti din cele mai vechi timpuri.

Trebuie sa se stie ca Dunarea a fost, este si va fi un izvor de cultura masonica nesecat, care a dat o CIVILIZATIE DANUBIANA prin convietuirea pasnica a mai multor etnii (situatie unica in regiune) astfel ca se poate vorbi de un exemplu de interculturalitate, de un TEMPLU IDEAL AL UMANITATII, cu Ritualuri INITIATICE dintre cele mai variate si vechi, avand cunostinte dintre cele mai profunde ale civilizatiei danubiene.

Pentru materializarea acestor acţiuni, a fost necesara transformarea Marii Loji Naţionale A României într‐un spaţiu de cercetare a nevoilor societăţii româneşti şi de identificare a căilor şi mijloacelor necesare progresului şi modernizării; astfel, la 24 ianuarie 2012, Conventul a decis recunoasterea publica a Lojilor de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, în care am lucrat de 10 ani, reunind, ca membrii sau vizitatori, pe fraţii care sunt preocupaţi de dezvoltarea gândirii masonice şi de problemele cu care se confruntă societatea contemporană, devenind astfel coloana de susţinere istorică, socială şi în cea mai mare parte metafizică a structurilor, ce am început a dezvolta împreună cu ilustrul frate Nicu Filip, Primul Mare Maestru al Masoneriei Romane si cel care m‐a investit cu toate prerogativele masonice, Mare Maestru .

Lojile de Ritualistică Comparata si Cercetare Masonica constituie dovada maturităţii gândirii masonice prin adâncirea izvoarelor şi convergenţa lor într‐o entitate doctrinară constitutional filozofic masonică .

Masoneria constituită pe teritoriul României a găsit un fond fertil, arhaic, precreştin, de unde si caracterul profund religios, înclinaţia spre meditaţie şi tradiţionalism a poporului roman. Lojile de Cercetări Masonice propun punerea în discuţie şi demararea editarii unei Enciclopedii Masonice Universale, de concepţie originala. Lucrarea implică profesionalitate şi o continuă supraveghere de ansamblu, termene fixate de colectivul redacţional, devenind astfel, in viitorul indepartat, o tema generala pentru promovarea traditiei si doctrinei metafizice in Romania, printr‐un indemn real la meditatie privind sacralitatea Universului, a omului si a lumii.

Masonii care alcătuiesc MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice proclamă cu tărie credinţa Întru Marele Arhitect al Universului , în puterea şi voinţa Sa revelată, în nemurirea sufletului, în Constituţie şi este profund TRADITIONALA, RITUALICA SI SPIRITUALA .

Cele trei Mari Lumini ale Masoneriei Universale: Cartea Legii Sacre (Biblia, Torah, Coranul sau Zend Avesta, după caz) deschisă, Echerul şi Compasul, sunt în deplină cinstire, aşezate la vedere, pe tot timpul lucrărilor ce se desfăşoară în Lojile de sub Obedienţa MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI‐ Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice .

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, are suveranitate masonică deplină pe întreg teritoriul României, asupra Lojilor de sub Obedienţa sa. Se autoguvernează, având putere absolută asupra lucrării celor trei grade: Ucenic, Calfă, Maestru, nu‐şi împarte autoritatea cu nici o altă putere masonică sau laică asupra celor trei grade amintite şi autorizează funcţionarea în teritoriul pe care îl guvernează a Riturilor de perfecţiune, universal acceptate.

Programul National Masonic Satesc , pe care l‐am initiat si lansat cu ani in urma la Tismana, unde am consacrat prima Lojă ţărănească, constituita acum 10 ani la HOBITA satul unde s‐a nascut Constantin Brancusi si care lucrează pentru ridicarea materiala si sociala a satului românesc, constructia  Monumentului Eroilor satului Hobita din Primul si al Doilea Razboi Mondial, cu fratii, constructia Troitei Masonice, in stil gorjean si asezarea ei in cimitirul satului, langa mormantul parintilor lui Brancusi, ca semn crestin al existentei lui Constantin Brancusi alaturi de parintii sai, sunt doar cateva fapte modeste ale noastre .

Masoneria îşi propune să depună toate eforturile ca ţăranul roman, devenind agricultor, sa poata accede la închegarea unor microferme cu randament sporit, cu mijloace mecanice de lucru, cu un sprijin sporit şi competent al organelor statale. Am mai spus‐o, ţăranul roman nu trebuie căutat în balade, în muzee de artă folclorică sau in literatură.

Ţăranul roman dintotdeauna a constituit clasa cea mai năpăstuită a dat cu sapa, a tras cu coasa, jumătate din an a hibernat, asteptand primavara. Masoneriei îi revine rolul să‐l facă pe ţăran contemporan epocii sale, conştient că este o forţă care poate realiza enorm pentru ca ţării, întregii naţiuni să‐i meargă bine, restabilind astfel un echilibru între sat şi oraş .

Avem un cler care şi‐a dat din plin obolul de suferinţă şi moarte în închisorile şi lagărele de muncă forţată, a căror amintire încă cutremură de groază, dar care acum s‐a estompat şi continuă să se estompeze, devenind istorie, subiect de discuţie în mari adunări filozoficeşti.

Noi românii suntem – naţiunea în majoritatea ei – creştini ortodocşi. N‐ am oprimat celelalte culte nicicând. Nu am dărâmat bisericile sub ocrotire papală cu tunul cum a făcut‐o, la ordinul habsburgic, generalul Bem. Este de dorit să avem Preoţi Masoni, pe care îi chemăm să ne cunoască, să stie ca idealurile şi eforturile noastre sunt pentru unire şi respectul celorlalte religii. Preoţii din ţara noastră trebuie să cunoască că spre a deveni mason trebuie să crezi nestrămutat în Dumnezeu, trebuie să‐ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, trebuie să cunoască că noi vorbim lumii prin fapte, că binele îl facem în taină, aşa cum propăvăduiesc sfintele noastre scripturi. Preoţii noştri, respectaţii noştri Preoţi, trebuie să cunoască faptul că Masoneria repudiază din plin sectele care ne‐au năpădit credinţa şi ţara. Papa Ioan Paul spuse: „Biserica ar trebui să‐şi deschidă ferestrele atât ca să vadă afară, dar mai ales pentru a permite aerului curat să intre înăuntru”.

Poate numai în fosta Rusie credinţa a fost atât de oprimată cât a fost la noi; să nu uităm că efortul comunismului a fost ca poporul român să devină ateu. In lumina acestor realităţi istorice trebuie reexaminată spiritualitatea atât în context contemporan cât şi în perspectiva unor deveniri ale căror începuturi se întrevăd prin ceaţa, prin care corabia statală înaintează uşor, cu grijă să nu se sfărâme de stânci.

S‐a aşezat asupra lumii o ceaţă prin care se întrevede o confruntare gravă cum n‐a mai cunoscut încă omenirea, când adversarul nu mai este o ţeavă de tun ci este o nălucă, când mâini teroriste agită arma atomica, agită războiul chimic, când agită viruşi ucigători la care nu cunoaşte nimeni antidotul. La ceasul acesta al istoriei Masoneria de pe teritoriul Romaniei cheamă fraţii să stea strânşi umăr la umăr, unul lângă altul, spre a duce în continuare aportul nostru pozitiv, ca, încă o dată o spun, să ne ocupăm locul pe care îl merităm în lume .

Chemarea noastră s‐a adresat şi se adresează tineretului, se adresează studenţilor din toate domeniile de cercetare şi suntem bucuroşi că am avut audienţă. Întâia lojă de studenţi, Loja „Mihai Eminescu”, a luat cu entuziasm fiinţă. A doua Lojă, “Nichita Stănescu”, este în curs de constituire. Avem un tineret pe toate planurile extrem de dotat, se anunţă la orizont o generaţie având ca pistă de decolare pe Eugen Ionesco (de rădăcină din Slatina) acesta roman care a aşezat ca şi O’Neill teatrul contemporan pe coordonate noi, în deplin acord cu gândirea lumii.

Acum, când Răul şi‐a întins în mod alarmant aripile peste lume, când ignoranţa şi reaua voinţă iau forme din ce în ce mai subtile, chemarea spre o nouă expresie a Lucrării noastre Masonice care să ocroteasca şi să respecte Adevărul, să curme avântul cu care securea corupţiei ciunteşte zeci de suflete, ne indeamna să ne unim prin tradiţionalul lanţ al fraternităţii, închipuind din trupurile şi minţile noastre acel zid unic pe care doar iubirea îl poate întări.

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice continua, din dorinţa de Adevăr şi Dreptate, condamnarea oricăror acte de corupţie, extremism sau terorism, acest flagel distrugător care loveşte omenirea şi viaţa alimentată de corupţie, sângele care irigă şi constituie puterea actului terrorist, care se cer anulate. Am fi onoraţi să înţelegeţi că noi continuăm Lucrarea începută în 5880, regularizată în 5993, Lucrare re‐aşezată pe eternele principii ale masoneriei universale, focalizându‐ şi preţuirea pe neclintitele elemente de tradiţie masonică .

De aceea nădăjduind într‐o bună şi fraternă înţelegere a intenţiilor noastre, vă asigurăm încă o dată de întreaga noastră preţuire şi deplina disponibilitate la conlucrare.

Europa nu constituie ca Statele Unite ale Americii o naţiune, Europa este o constelaţie de culturi, de tradiţii, de orgolii, careia Masoneria Continentului caută să‐i dea un numitor comun. În acest sens MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice încorporează lucrării, găsirea modalităţii corecte ca cele cinci principii fundamentale:
Credinţa în existenţa Marelui Arhitect al Universului, ţinutele rituale ţinându‐ se ÎntruGloria Sa ;
Prezenţa celor Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei: Biblia, Echerul şi Compasul ;

Interzicerea dicuţiilor cu subiect politic sau religios în cadrul ţinutelor rituale ;
Neadmiterea femeilor în cadrul ţinutelor ritual ;
să fie puse în acord cu noile realităţi politice, sociale, cu noile alianţe într‐un cuvânt cu miezul problemelor noi de existenţă ce s‐au conturat.

S‐a văzut cât de greu, cu câte flexiuni, Constituţia Europeană nu şi‐a putut căpăta acordul ţărilor componente. Se încearcă aceasta prin masoneria continentului ? Se pare că da; până în prezent nouă Mari Loji din ţari europene şi‐au dat acordul viitorul insa ne va aduce răspunsul, se pare că pentru prima dată în istorie masoneria nu este gândită prin dogmatica ei, ci prin modul vertiginos cum se desfăşoară evenimentele într‐o lume atât de contradictorie, de agitată, în care pupila timpului deschisă “văzând” clar, e imediat reacoperită de ceţuri.

Romania, “Gradina Maicii Domnului” cum a spus Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II cand a vizitat Tara noastra cu ani in urma, este adanc infipta in radacinile ei culturale, initiatice, traditionale si spirituale, lucru confirmat de mari cercetatori, de documentele existente, documente gasite in diferitele vestigii arheologice gratie arheologilor romani si starini, incepand de la Dunarea de Jos la Cucuteni, la Curtea de Arges, Placutele de la Tartaria, Sarmisegetuza, la Prima Scoala Romaneasca din Scheii Brasovului .

Masoneria este o cale initiatica in care cel care o parcurge, se slefuieste, se desavarseste printr‐o crestere pe verticala, spiritual, moral si intelectual, astfel ca Lumina care naste din Adevar este cea care ofera statutul de om liber, initiat, care cauta aceasta Lumina si Adevar continuu pana la sfarsitul veacurilor. Un discipol nu primeste initierea cu adevarat de la parintii lui spirituali decat atunci cand este considerat de acestia a fi gata. Pentru realizarea aceasta trebuie sa fie apt sa perceapa frumusetea (sufletului si inimii) si pentru a persevera trebuie sa fie puternic cu el insusi cand trebuie sa sufere dupa ce va fi certat. Initierea este o stare de miscare, dar nu opusa directiei acelor ceasornicului, ci prin progresie spre centru reprezentata printr‐ un punct ca imagine a Unitatii Primordiale si a Pricipiului Primordial, centrul fiind astfel punctul de plecare dar si de sosire. Progresia spre centru se face printr‐o ierarhie initiatica, cu o succesiune de trepte/etape ale cunoasterii pe calea Micilor Mistere si ulterior a Marilor Mistere, corespunzatoare eliberarii finale sau identitatii supreme aflate in afara starilor umane.

Astfel ca initiatul se straduieste sa atinga Sinele transcendent, atinge stadiul Omului Universal adevarat si total, devenind un veritabil centru de iradiere spirituala pentru lumea sensibila. In consecinta, initiatul poate parcurge integral sau partial drumul initiatic. Se poate spune ca initierea este ceva ce ti se ofera de altcineva si incepe in fiecare zi, cu fiecare rasarit de Soare.

Este periculos ca un initiat sa creada ca se poate initia singur, prin propriul efort, citind pot atinge prin diferite mijloace, spre intelepciune sau cunoasterea superioara; sigur ca initierea inseamna ceva activ, spre deosebire de predispozitia mistica – iluminarea care este pasiva si nu‐l califica pe cel care o primeste. Initierea este un transfer de la potential – initiabil adica cel care are calitati deosebite, care este intr‐o conlucrare cu maestrul, spre actiune, o asezare pe drumul initiatic, o provocare, o succesiune de impulsuri, creatii, totul care sa conduca spre realizare, desavarsirea constructiei, actiunea, cautarea este o parte din dinamica initierii, omului initiat ii apartine initiativa, care reprezinta punctul de plecare din mijlocul cercului dar si punctul de sosire pentru intrega sa desavarsire, implinire, realizare; de aceea realizarea initierii este de natura interioara, care este opusa iesirii din sine, care ar insemna extazul .

 

Apoi, intre initierile in Micile Mistere, care sunt de ordin moral, social etc. si care sunt repetitii mascate la indemana oricui si initierea ezoterica, cea cu adevarat, initierea are ca scop sa faca posibila trecerea in stari superioare, ori intre religie si ezoterism, initierea incepe acolo unde scopurile religiei se termina, pentru ca daca religia face posibila comunicarea, legarea de starile superioare (exemplu, cea a ingerilor), initierea face posibila patrunderea in aceste stari superioare, altfel spus atingerea unei stari angelice, astfel ca initierea adevarata este doar cea care se produce intr‐o organizatie traditionala.

Cheia este triunghiul reprezentat prin cele trei laturi, numite “organizatie initiatica traditionala”. De accea cunoasterea este pre‐umana, deci non‐umana, si provine din interior, din unitatea centrala si principiala care lumineaza din interior, iar tot ce este in exterior si la suprafata, se pierde in tenebre. Practicarea de ritualuri diferite poate tulbura, de aceea initierea este calea unei singure traditii in devenirea perpetuu a transmisiunii al carei inceput este non uman , initierea inseamna o serie de conditii, predispozitii, trairi, de potential al initiatului, care se slefuieste regular, fiind doar inceputul unei cai, in chip unic, individual, interior, intr‐o organizatie regular traditionala, pana la desavarsire . Ori acest lucru pentru noi romanii nu poate fi decat o masonerie romaneasca, care sa fie in perfecta armonie cu traditiile noastre romanesti, cu cultura noastra, cu istoria noastra, genotipul nostru, nu putem mima sau preface, cu transcederea in alte traditii care nu ne apartin, asadar noi fratii din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice promovam o MASONERIE ROMANEASCA , O MASONERIE PENTRU ROMANI SI O MASONERIE PE INTELESUL ROMANILOR .

Constructiei Marelui Arhitect, marelui Creator, a tot si toate, a Tatalui, a Fiului si Sfantului Duh. Aceste cateva ganduri deocamdata vi le supun investigatiei fratiilor voastre pentru a ne da seama cu totii, ca noi, fratii din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI – Loja de Ritualistica Comparata si Cercetare Masonica avem posibilitatea deschiderii unui nou orizont initiatic si anume acela al unei MASONERII SPIRITUALE .

Reintoarcerea la izvoare nu inseamna regresie, ci cunoasterea adevarului primordial, a Luminii, a iubirii de aproape, a cunoasterii intreg Universului, a 

Masoneria a cunoscut mai multe etape: mitica, legendara, operativa si speculativa, aceasta ultima etapa, cea speculativa, nu mai poate fi vazuta cu aceleasi dioptrii ca acum zeci si sute de ani, s‐au produs mutatii fantastice in relatia om sacru, in genomul uman etc., masoneria este, daca vreti, in momentul actual, ca si cum ai calari un cal de lemn! Asadar azi, intr‐o societate lipsita de moralitate, constiinta, iubirea de pamant, de copii, de familie au disparut, proprietatea nu mai este sfanta asa cum bunicii si strabunicii nostrii o iubeau si o aparau, chiar cu pretul vietii; singura care poate reda iubirea de pamant, constiinta, moralitatea, iubirea de aproape, intre noi, generatiile de azi si cele viitoare, este MASONERIA SPIRITUALA, impreuna cu Sfanta Biserica, care si‐a adus un aport fundamental in toate momentele grele prin care tara si oamenii ei au trecut de‐a lungul timpului, construind o MASONERIE SPIRITUALA , O ELITA SPIRITUALA , O EUROPA SPIRITUALA.

Insa trebuie stiut ca aceasta necesita un timp indelungat pentru ca astazi suntem intr‐o criza globala, o criza profunda si o criza pe termen lung, constructia unui model de mason nou care sa beneficieze din plin atat de hrana spirituala cat si de hrana metabolica, nutritionala in echilibru si in armonie (nu poti vorbi, gandi, trai fara sa mananci de aceea satul romanesc, taranul roman asa cum am spus in Programul Masonic National Satesc trebuie integrat nu numai la si prin munca ci si spiritual, intelectual, initiatic, deoarece depozitarul patrimoniului traditional, cultural si moral, a fost este si va fi taranul cu carte din satul romanesc).

Societatile initiatice lipsesc cu desavarsire in lumea Occidentala pentru ca nu pot sa mai revendice o filiatie autentica cu Traditia, in afara de Companionaj care are legatura cu meseriile, prin asa zisele Calfe Calatoare si de Masonerie unde aceste legaturi au disparut complet, aparand deviatii enorme de la cunoasterea formelor initiatice, astfel ca Masoneria este considerate azi speculativa iar Companionajul operativ, iar schimbarea de la operativ la speculativ este considerat ca un progres intelectual.

Acest lucru este fals, acest asa‐zis progres este in realitate un regres, un regres spiritual, prin scufundarea in materie a umanitatii, de exemplu a civilizatiei Occidentale moderne, cu un spirit antitraditional si antireligios, spre deosebire de civilizatia Orientala care conserva traditiile primordiale, fiind adepta a contemplatiei si cunoasterii, a spiritului traditional, a tot ceea ce inseamna constructie, realizare, zidire concreta si reala, astfel ca aceasta initiere speculativa de azi este in consecinta o initiere virtuala, as putea spune utopica . Opozitia dintre Occident si Orient este in permanenta un razboi vizibil care produce diferentieri majore si generatoare de conflicte la tot pasul, peste tot in lume, manifestate prin haos, coruptie, in toate domeniile de activitate: social, politic, economic, cultural, stiintific, invatamant etc.

Pentru a accepta si digera acest Adevar, greu de “inghitit”, trebuie sa ne reamintim sensul cuvintelor Sfantului Ioan Botezatorul cand zice: “Cel care vine dupa mine este inaintea mea, pentru ca inainte de mine era“ ( IOAN ,1,15).

Asezarea la o masa ovala (si nu cu colturi) a masoneriei nationale si universale este un deziderat pentru generatiile viitoare de masoni pentru o Pax Masonica Nationala si Universala Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului, a Marelui Creator, Constructor, a lui Dumnezeu.

Pentru aceasta fratilor din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI Lojile de Ritualistica Comparata si Cercetare Masonica le revine un rol extraordinar si anume sub “umbrela” unei Mari Loji Nationale, fratii de etnii diferite, religii diferite, culturi diferite, sa aibe libertatea sa practice masoneria, in formele spirituale proprii, ale unor ritualuri comparative , in Loji de Sfantul Ioan , in Loji de Sfantul Andrei in Loji de Sfantul Constantin, de Rit Scotian Rectificat, Egiptean, Elen, Ecuatorial, Memphis Misraim, York s.a.m.d.; deci o Masonerie Spirituala, singura care va asigura puntile de legatura spre o Pax Masonica Nationala si Universala, eliminand astfel acest individualism, egoism masonic speculativ care se transforma practic intr‐ un sport antimasonic national, inuman .

Coruptia, banii, averile sunt azi maxime ale multora care au intrat in masonerie, dar masoneria nu a intrat in ei, lucru care a produs un declin, o scadere a prestigiului si totodata a increderii tinerilor in masoneria speculativa, insusi termenul, cuvantul “masonic” nu mai are rezonanta initiatica azi .

Declar cu incredere ca toti cei care simt romaneste, traiesc, gandesc romaneste, vor fi initiatii de maine, pentru ca impreuna sa facem o MASONERIE ROMANEASCA, O MASONERIE PENTRU ROMANI, O MASONERIE PE INTELESUL ROMANILOR, O MASONERIE SPIRITUALA, eliminand confuzia, reaua credinta ca masoneria este o societate obscura care face rau oamenilor sau ca vrea sa conduca Guvernele lumii s. a. m. d.

NU, masoneria incepe in fiecare zi, cu fiecare rasarit de Soare, nu exista mason mai mare si mason mai mic, un initiat niciodata nu poate exclude un alt initiat, principiile de LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE au fost si raman la baza tuturor ritualurior initiatice, fiind coloana vertebrala de sustinere a Ordinii si nu a Haosului intre oameni, laolalta cu Credinta Crestina marturisita de Sfinta noastra Biserica .

Perspectivele dezvoltarii Masoneriei din Romania pana in 2030, pe langa cele cateva mesaje transmise anterior, pot fi enuntate in urmatoarea succesiune de masuri si opinii care pot fi un subiect de discutie a celor mai multi dintre fratii masoni , factori de decizie s.a.m.d. , astfel :

1) Regenerarea spiritualitatii romanesti si europene, prin crestinism in formele traditionale, spiritul traditional fiind acelasi peste tot, cunoasterea si aprofundarea principiilor metafizice fiind acelasi, la fel cum si principiile Masoneriei sunt Universale;

2) Vizita Suveranului Pontif , Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II‐lea in Romania din 7 9 mai 1999, dupa aproape 1000 de ani intr‐o tara predominant ortodoxa a adus o gura de aer curat, prin mesajul zis si anume :

“Doresc sa manifest vie si cordiala recunostinta in primul rand Beatitudinii Sale, Patriarhul Teoctist, Sfantului Sinod, Clerului si credinciosilor Bisericii Ortodoxe din Romania care mi‐au deschis bratele si inima! Domnul sa binecuvinteze aceasta straveche si ilustra Biserica in desfasurarea misiunii sale pastorale; sa conduca toti credinciosii si sa ofere lumii o noua si bucuroasa marturie de comuniune deplina intre ei si de fidelitate curajoasa fata de Evanghelie!
(....) Prin Pozitia geografica si prin lunga ei istorie, prin cultura si traditie, Romania este o casa unde Orientul si Occidentul se regasesc in dialog original. Aici si Biserica respira deosebit de evident prin cei doi plamani ai sai.
(.....) Isus va face sa visati o Romanie noua, un pamant pe care Orientul si Occidentul sa se poata intalni in fraternitate.

Aceasta Romanie este incredintata mainilor voastre. Construiti‐o impreuna, cu indrazneala . Domnul v‐o incredinteaza, Voi incredintati‐va Lui , stiind ca “ De n‐ar zidi Domnul casa, in zadar s‐ar osteni cei ce o zidesc “ (PS. 126/127,1 ). Domnul sa binecuvinteze Romania , sa binecuvinteze Poporul sau , binecuvinteaza Europa !

Bisericile din Romania impreuna cu crestinatatea europeana intreaga in drumul lor comun spre unitate pot forma , de asemenea “sufletul “ pe care il cauta cu ardoare Europa zilelor noastre “ .
3) Regenerarea unei autoritati spirituale care sa fie constituita dintr‐o elita pastratoare a constiintei, a traditiei, deoarece intreg complexul traditional devine din ce in ce mai inaccesibil, deoarece cei care sunt capabili sa o inteleaga sunt in minoritate azi.

Asteptam sa vina o zi, nu foarte indepartata, in care se va stabili acordul definitiv despre principiile fundamentale ale Masoneriei si despre aspectele esentiale ale doctrinei traditionale. Toate sucursalele Masoneriei universale vor reveni atunci la adevarata ortodoxie, dintre care unele s‐au indepartat putin si toate se vor uni in final pentru a lucra in realizarea Marii Opere ce este indeplinirea integrala a Progresului in toate domeniile activitatii umane.

Insa, sunt obligat sa spun ca masoneria speculativa este ca o cale fara iesire. Se vorbeste si iar se vorbeste si nimic nu se face pentru zidirea interioara, in opinia mea se pierde timpul. Se spune ca masoneria este elitista, toti crezand ca dupa ce intri in masonerie, gasesti toate elitele sociale, culturale, politice, financiare, etc.

Trebuie sa stiti ca in masonerie cuvantul “elite” nu se refera la viata profana pe care noi o delimitam de viata initiatica, in masonerie, elita vine de la verbul “a alege”, adica se refera la alesi.

Asadar, trebuie sa stiti ca nu orice piatra, indiferent de natura ei, este apta a fi taiata, slefuita, prelucrata, pentru a‐i reda forma cubica, forma utila la constructia Templului interior, neconstruit de mana de om.

Sa nu uitati vechea afirmatie a scolii pitagorice care zice: “Nimeni nu poate intra aici, daca nu este geometru”. De aceea este strict necesar ca aspirantul sa fie dotat dintr‐un inceput cu calitatile necesare pentru a fi acceptat in scoala initiatica care se cheama Masonerie!

Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti va concepe cursuri propedeutice, adica pregatitoare pentru toti cei care aspira la initiere. Dupa absolvirea cursurilor care vor constitui adevarate filtre pentru intrarea in Arta Regala, in Arta Reala, respecatnd astfel zicala biblica: “...multi chemati, putini alesi”; acesti putini alesi in crezuzetul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti vor constitui viitoarele lumini ale lojilor romanesti si din Masoneria Universala.

Este, ca si in arta sau oricare alt domeniu, un mare adevar: nu toti au talent pentru a dezvolta cu succes, muzica, sculptura, etc.

Trebuie sa va reamintesc ca sunt de acord sa aiba acces la initiere, respectiv la misterele minore cat mai multi, dar masoneria nu reprezinta calea larga despre care scriu Evangheliile, ci pe cea ingusta, cea a initierii reale si nu a celei virtuale, cea a misterelor minore la care ar putea ajunge doar cei alesi.

Masoneria nu face altceva decat sa readuca pe om prin intermediul lucrarii individuale, personale, efectuate in baza simbolurilor constructiei fizice, materiale, in stadiul primordial, adica in stadiul pur.

Acestea sunt misterele minore, ale vechilor scoli initiatice, simbolizate de punctul de intersectie intre bratul orizontal si cel vertical al crucii.

catre varsare apele ii sunt murdare si pline de aluviuni. In schimb catre izvoare, apele sunt pure si cristaline. Masonería nu face decat sa aduca pe om catre izvoarele sale, unde malul tuturor impuritatilor spirituale si materiale nu mai exista. Omul traieste in conditii excelente, aproape perfecte si se poate comunica direct cu Creatorul, ca si biblicul Adam. Este ceea ce Guenón explica prin simbolismul crucii, mai precis prin explicarea simbolica a celor doua brate perpendiculare ale acesteia.

La fel ca scolile antice initiatice si masoneria cauta sa aduca pe om in stadiul sau primordial de puritate spirituala, ceea ce misterele minore antice urmareau de asemenea sa realizeze. Aici s‐ar putea face comparatie cu un rau:  

Misterele majore, sau bratul vertical al crucii, nu constituie masoneria ci se ocupa mai mult de chestiuni esoterice. In masonerie se constituie traditia biblica, crestina.

Intre discipolii lui Iisus nu toti erau pregatiti ca sa inteleaga in mod direct invatatura lui atunci, Marele Initiat, Maestrul Iisus, le vorbea in parabole, in pilde, care pentru noi nu sunt altceva decat instrumente ritualistice de constructie operativa a masoneriei de azi.

Masoneria are radacini in epoca dinaintea creatiei omului, adica atunci cand Dumnezeu a creat Universul, numai ca noi astazi o cunoastem ca fiind produsul activitatilor constructive ale vechilor calugari benedicteni din Franta, Spania secolelor 8 si 9, era actuala.

Trebuie sa stiti, ca masoneria de azi reprezinta o ingemanare intre traditia ebraica veche, cuvintele sfinte si cele de trecere, toate fiind de origine ebraica, in schimb Templul masonic cu intregul lui simbolism sunt de origine crestina si reprezinta uniunea intre om care este micro‐universul cu macrouniversul.

Va dau un exemplu : studiind denumirile in greaca, a celor patru puncte cardinale: Orient = Anatolè; Occident= Dysmé; Septentrion= Arctos; Miazazi= Mesembria si luand initialele cuvintelor, doua cate doua, Anatole‐Dysme (A‐D) si Arctos‐Mesembria (A‐M), obtinem cele doua brate ale crucii plane A‐D si A‐ M, asadar ADAM , numele primului om creat de Dumnezeu, element inglobat in macrouniversul pe care Templul de asemenea il reprezinta, forma spatiala a acestuia fiind data de celelalte doua brate ale crucii: profunzimea si inaltimea sau Nadir si Zenit, in al carui punct de intersectie se gaseste plasat altarul.

Am sa ma opresc aici, concluzionandu‐va urmatoarele : calea larga de care v‐am vorbit este pentru Fratii care au intrat in masonerie, dar masoneria nu a intrat in ei.

Un alt mesaj pe care doresc sa‐l trasmit tuturor francmasonilor din Romania, este urmatorul: un urias avantaj pe care il avem noi, francmasonii romani, este acela ca lucram intr‐un mediu in general foarte spiritual, cel al credintei in Dumnezeu, al religiei ortodoxe, ceea ce este extrem de important.

Un rol deosebit in unitatea si continuitatea neamului daco‐romanesc l‐a avut Biserica Ortodoxa. Apostolul Andrei, primul nostru evanghelizator al geto‐ dacilor, arata ca noi suntem de drept si de fapt continuitorii dacilor, s.a.m.d.

Intrebati‐i pe cei care locuiesc prin alte tari, cu populatie de alte religii, ce simt ei si daca exista o diferenta spirituala intre ei si noi.

Dragii mei, daca in alte religii Dumnezeu se studiaza, in ortodoxism, Dumnezeu se simte, ceea ce este exact ce isi doreste si ce trebuie sa practice masoneria de la noi, sa simtim Divinitatea din noi, SPIRITUALITATEA, nimic altceva! In ortodoxism Dumnezeu se simte si de acest fel de simtiri avem nevoie noi, ca masoni contructori. Pentru ca daca ajungem sa il simtim pe Dumnezeu in noi, suntem capabili sa il si intelegem pe M:.A:.A:.U:.. De aceea afirmam ca masoneria din lumea ortodoxa trebuie sa fie o masonerie mult mai operativa decat cea din lumea altor religii, deci mult mai folositoare omului constient de necesitatile sale spirituale. Cred ca usor, usor, lumea rationala occidentala se va intoarce cu fata catre lumina spiritualitatii orientale.

Sa ne amintim aici doar de principiile monadei, al unicitatii, al contopirii cu Dumnezeu, al numarului 10 (10: 1+0=1). Apoi, sa nu se uite, in afara de cel de mai sus, ca suntem urmasii unei culturi multimilenare, de aproape 7000 de ani, a tracilor si getodacilor, vezi Placutele de la Tartaria, vezi Ganditorul de la Hamangia, vezi Statuetele Feminine din lut de la Muzeul Dunarea de Jos, din Calarasi, vechi de peste 7000 de ani, 4 statuete, una o femeie in gestatie la 3 luni, a doua in 6 luni, a treia in 9 luni si a patra dupa eliberare. Acest lucru este extraordinar si daca il aducem si pe Zamolxe, pe Mesterul Manole, dragii mei frati sunt puternic convins ca numai cunoscand toate aceste in primul rand noi, francmasonii din Romania si apoi toti cei de peste hotare, vom promova o masonerie de traditie, o masonerie SPIRITUALA, atentie insa, constructiva, esoterica, contribuind astfel cu succes la imbunatatirea relatiilor sociale in Romania.

In acesta si rezida adevaratul secret masonic, in modul cum unul, cunoscandu‐ se pe el insusi prin intermediul metodelor gnostice (litera G din centrul stelei inflacarate) incearca sa se autoperfectioneze. Metoda de crestere interioara este unica si personala si nu se poate transmite sau primi din afara. Este tipica individului insusi, fiind aceasta legata de tot ceea ce il defineste pe el si numai pe el ca persoana.

Masoneria de traditie, constructiva sau operativa se refera la masonería ca instrument de modelare a omului prin eforturile pe care el insusi trebuie sa le depuna, utilizand simboluri luate din activitatea fizica a constructorilor. Cum omul ca micro‐univers apartine marelui univers, este de la sine inteles ca tot ce este legat de persoana umana, atat spiritual cat si material, trebuie sa fie in stricta armonie cu legile macro‐universului. In acest sens simbolismul Templului este graitor. Cine se dedica in cunoasterea legilor universului, intelege si ce se petrece cu el insusi. Expresia V:.I:.T:.R:.I:.O:.L:. (cu care candidatul ia contact chiar din primul moment – in camera de reflectie) este esentiala pentru intreaga cariera masonica. Fara a ne face o introspectie (vizita interioara) nu ne putem cunoaste si nu putem construi nimic in noi insine, caci nu cunoastem materialul (calitatea piatrei simbolice) din care suntem alcatuiti.  

Va rog din tot sufletul meu, pe toti francmasonii romani, sa nu se piarda pe drumul masoneriei speculative, foarte mult raspandite in Europa, dar care nu este pentru ortodocsi.

Intre vechii masoni au existat si inca mai exista preoti, filosofi adanci de‐ ai nostri, toti buni romani. Este bine ca pe acestia sa ii cautam, sa ii consultam, sa ii ascultam, pentru a face primii pasi in formarea unei baze de date, pentru frumoasa zidire spirituala ce suntem dispusi sa o implinim, toti cei din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice .

Este absolut necesar ca sa cunoastem pe toti cei care apartin sau au apartinut unei sfere de viata spirituala puternica, domeniu de care are nevoie masoneria in Romania.

Legenda Mesterului Manole este emblematica pentru francmasoneria romaneasca. Indraznesc sa afirm ca ar trebui analizate legendele noastre si din punct de vedere masonic. De asemenea o sursa importanta de mister masonic o reprezinta si creatia lui Eminescu sau a oricarui alt poet roman de tendinta ezoterica, care de asemenea mi se pare interesant de analizat.

Eminescu, masonul fara sort, prin meditatiile lui asupra demiurgului si renasterea sufletului ce se desprind din poeziile sale filosofice, pur si simplu te cutremura. Eminescu a fost un foarte bun roman, plin de spiritualitate. Recomand o Plansa de Arhitectura, cu titlu : «Simtirea Masonica a lui Eminescu».

Nicolae Iorga in 1934, consemna: “Eminescu stapanea cu desavarsire cunostinta trecutului romanesc si era perfect initiat in istoria universala”. Istoricul Nicolae Iorga, sustinea ca doua mari genii a nascut poporul roman: Zamolxis si Eminescu.

  Va ofer aici numai doua exemple:

Intrand putin in domeniu, cred ca se vor obtine rezultate spectaculoase. Sa nu uitam ca legendele, sau miturile cum li se mai zice, sunt unelte importante in formarea masonului operativ. Mai interesanti mi s‐ar parea doi ganditori romani: Mihail Valsan, care a cunoscut si a colaborat cu Guenón, si Matila Ghyka. Mircea Eliade a fost un specialist in religii, ori masoneria si religia sunt entitati situate la doi poli diferiti. 

  1. 1‐  religia se bazeaza pe elementul pasiv (Asa a vrut Dumnezeu!), pe cand

    masoneria pe elementul activ (un proces de initiere care deschide

    poarta lucrului cu tine insuti, VITRIOL, etc);

  2. 2‐  religia este destinata celor multi, pe cand masoneria celor putini, dar

    facuti pentru a o intelege, adica unei elite, etc. Totusi importante sunt si contactele cu masoneria din tarile ortodoxe si toate celelalte religii ca sa ne lamurim ce si cum gandesc si fratii de acolo. Asta doar ca acumulare de date si nu cu scopul de a crea un patron valabil pentru Romania, caci fiecare tara are specificul ei cultural si spiritual. Intr‐un fel este ca si cu secretul masonic insusi, despre care scriam mai sus: nu se poate divulga, transmite sau invata, pentru ca te reprezinta numai pe tine ca persoana. Este unic ca o amprenta digitala.

    Cer tuturor fratilor sa nu accepte nu stiu ce insigne in piept, inele scumpe

pe degete, sorturi care mai sofisticat brodate, altibilduri lipite pe masini, un fariseism intreg, merg la procesiuni de tot felul si cu toti sfintii numai ca sa fie vazuti de ceilalti si in realiatate, nu au credinta, s.a.m.d.

Daca ii intrebi de exemplu, care sunt Marile Lumini ale Masoneriei, te privesc intr‐o parte si spun ca Maestru Venerabil, Primul si al Doilea Supraveghetor. Ce Oroare!

Daca ii intrebi cate planse de arhitectura au facut sau cate carti masonice au in biblioteca personala, o sa se balbaie...

In legatura cu Istoria actualei Respectabile Mari Loje Unite a Angliei, sa stiti ca ea insasi a fost constituita pe principii iregulare. Din motive religioase si interese politice, masonii din sec. XVII – XVIII au indepartat masoneria constructiva din drepturile ei legitime si au inlocuit‐o cu cea speculativa. Vai, ce moment nefast! Au inceput sa se reuneasca prin taverne sau case particulare, intorcand spatele templului traditional energetic, construit pe principii esoterice. Actualmente este ca in vechea zicala: Hotul striga cel mai tare: Prindeti hotul! Este legea invingatorului. Pentru multi Anglia nu mai reprezinta o autoritate credibila din punct de vedere masonic, iar roadele se vad cu claritate chiar si in Romania..

Francmasoneria a deviat in alte directii, acele ale comertului, business‐ ului, trambulinelor de tot felul, castigurilor cat mai variate, astfel ca cei mai multi nu au nici‐o tinta, nici‐un obiectiv, nici‐un ideal, totul este o regie si o comicarie.

Toate acestea au generat un fenomen, o forma de a fi, extrem de periculoasa, caci creeza apatie si dezgust si poate duce chiar la sucombarea masoneriei in tara noastra. 

Atentie, fratii mei !!!

 

Apelul meu catre toti francmasonii este acela ca orgoliile, egoismul si ambitiile profane sa nu isi faca locul printre noi, sa construim continuu, printr‐o lucrare masonica rituala, morala, spirituala, traditionala si independenta, un templu interior starlucitor, luminos si vesnic.

Limba noastra, spune Petru Maior (1761‐1821), corifeul scolii ardelene: “ De aciia macar ca ne‐am desprins a zice ca limba romaneasca e fiica a limbei latinesti, adica ceii corecte, totusi de vom vrea a graii oblu, limba romaneasca e mama limbei ceii latinesti.”

Karl Fridrich Vollrauth Hoffmdnn, in cercetarile privind tipologia poporului roman, prezentate in Beschreibung Den Erde, 1824, Vol. II, partea a IV‐a, Pag. 3074, al 2[48], redate de Gabriel Gheorghe, zice: “Acest popor unit si ridicat prin instructie la cea mai inalta civilizatie, ar fi apt sa se afle in fruntea culturii spirituale a umanitatii. Si ca o completare, limba sa este atat de armonioasa si bogata ca s‐ar potrivi celui mai cult popor de pe pamant.”

Se impune a privi cu alte dioptrii si nu cu cele de acum 300‐700 de ani in urma masoneria universala, astfel ca masoneria romana trebuie armonizata si cu ideile ortodoxismului local, care ar facilita schimbari foarte productive in tara noastra, astfel ca se poate consolida o masonerie regionala pe criteriile spiritualitatii filocaliei crestine.

Cred ca este inutil ca sa se bata apa in piua cu morala si etica, asa cum o fac majoritatea fratilor din lumea intreaga. Noi suntem romani spirituali, Fii ai dacilor, inchinatori la un Dumnezeu unic si nevazut.Trebuie sa tinem sus flacara invataturii masonice milenare.

Trebuie sa lucram pentru adaptarea in tara noastra a unei masonerii operative cat mai pure care sa asigure cresterea noastra spirituala pe drumul misterelor minore.

Site‐ul www.dacia.org este cutremurator, pentru adevarurile pe care le scoate la lumina. Am fost un mare popor! Toate argumentele aduse in lucrarile site‐ului le consider fundamentale pentru redesteptarea noastra nationala.

Si aici masoneria are un cuvant greu de spus. Edificarile de Temple ale tracilor si geto‐dacilor de acum 5‐7 mii de ani, nu le putem considera masonerie pura?

Noi, francmasonii romani trebuie sa ne strangem intr‐un Colocviu National si sa ne concentram atentia si eforturile in edificarea si fortificarea francmasoneriei intr‐un model cu traditii specifice romanesti.

masonice, universal acceptate si mergem numai in sensul acelor de ceasornic, niciodata invers, niciodata inapoi, noi totdeauna mergem de la intuneric spre lumina, de la luna spre Soare, de la rau spre bine, deci trebuie sa mergem numai si numai inainte. Aud voci ale unor frati din alte Mari loji, spunand ca sa ne unim.

Eu si cu foarte multi frati din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice mergem numai inainte ca initiate, am depus un juramant, respectam cu strictete regulamentele  

Eu le spun la toti dar noi nu suntem despartiti, francmasoneria este una singura, nu exista doua sau trei francmasonerii, ea este universala si intreaga lucrare o consacram si proclamam intru Gloria Marelui Arhitect al Universului si nu intru gloria vreunui grup de interese condus de X sau de Y sau de Anglia, America etc .

Obsesia unora de a merge mai inapoi, sa ne unim cu cei din Marea Loja Nationala din Romania este satira si umor; niciodata noi nu vom merge inapoi, ci intotdeauna inainte.

Sa vina ei spre noi si impreuna inainte, cu totii vom intinde mainile spre cerul instelat, dorind sa ne cunoastem fratii iar sufletele noastre vor oglindi sincera vointa de Unire cu Marele Cretor, Marele Arhitect al Universului.

Iata, aceasta este Marea Unire la care trebuie sa tanjim noi toti initiatii, romanii. Glorie Muncii, iar Glorie Muncii noastre, Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului (.. ritual...).

Creatia lui Dumnezeu inca nu este dezvaluita pe deplin omului, de aceea trebuie sa fim extrem de preacuti si sa nu criticam niciodata Biblia, care este maniera progresiva si se dezvaluie in timp omenirii.

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea sanatate si putere pentru a aduce cat mai curand lumina Marelui Arhitect al Universului in inimile romanilor de pretutindeni, spre binele lor personal si al tarii noastre intregi.

ATOTPUTERNICUL MARE CONSTRUCTOR AL UNIVERSULUI SA FIE IN NOI SI PENTRU NOI SI SEMENII NOSTRII,

AM ZIS!

DR.VIOREL DANACU 33

MARE MAESTRU
MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI‐
Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice 

 

 

 

 

page1image10312 page1image10396 page1image10480 page1image10564 page1image10648 page1image10732 page1image10816 page1image10900 page1image10984 page1image11068 page1image11152 page1image11236 page1image11320 page1image11404 page1image11488 page1image11572 page1image11656 page1image11740 page1image11824 page1image11908 page1image11992 page1image12076 page1image12160 page1image12244 page1image12328 page1image12412 page1image12496 page1image12580 page1image12664 page1image12748 page1image12832 page1image12916 page1image13000 page1image13084 page1image13168 page1image13252 page1image13336 page1image13420 page1image13504


Cuvantare

postat 21 mai 2012, 05:22 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 21 mai 2012, 05:26 ]

    Noi toţi fraţii din Marea Lojă Naţională A României – Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Maosnice suntem bucuroşi pentru că Binele învinge nestingherit Răul, că Adevărul este mai presus de toate, că Dreptatea are forţa Creaţiei într-o lume nouă mai bună, iar Credinţa în Dumnezeu şi Încrederea unuia în celălat Biruie.

    Echilibrul care asigură normalitatea este creat prin eforturile şi credibilitatea clasei intelectualilor de pe întreg teritoriul  României. Credem că prin eforturi comune, obiectivul primordial este acela de luptă împotriva Corupţiei, terorismului, Totalitarismului, minciunii, etc.

     România astăzi, demonstrează că participarea în cadrul Alianţei Nord Atlantice, cât şi eforturile privind integrarea în Uniunea Europeană constituie, edificarea unei Construcţii Europene durabile menţinând neîntrerupt verticalitatea coloanelor pe care sunt inscripţionate principiile fundamentale ale drepturilor omului.

      Europa Unită astăzi câştigă prin Puterea Binelui asupra Răului, mai mult ca oricând.

     Europa Unită asigură stabilitate, linişte şi pace fiecărui cetăţean european, care îşi doreşte o viaţă mai bună, un trai mai bun şi încrederea unul în celălalt cetăţean european.

 

 

 

Mare Maestru

Al Marii Loji Naţionale A României

– Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Maosnice

VIOREL DĂNACU

Cuvant cu ocazia implinirii a 19 ani de lucrare masonica pe teritoriul Romaniei

postat 21 mai 2012, 05:20 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 21 mai 2012, 05:20 ]

Bun venit la Tempul Memorial Masonic din Bucureati al Marii Loji Nationale A Romaniei - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice !
         Va doresc un An bun, cu impliniri, bucurii ai sanatate, voua, familiilor ai celor apropiati voua !
         
Astazi, este o zi de sarbatoare pentru noi fratii masoni din Obedienta Marii Loji Nationale A Romaniei – Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice.
         Actul Unirii pleaca de la samanta Horea. Ca un tavalug in istorie, acest frate a fost avangarda francmasoneriei franceze, pe care Franta a trimis-o in Romania.
         A trebuit ca peste ani, o mana de frati sa gaseasca modalitatea ca cele doua entitati, Moldova ai Tara Romaneasca sa devina una: ROMANIA!
         Daca acum un an, eram cu totii la Casa Vernescu, locul unde ill :. fr :. Mare Maestru al Marii Loji Regulare a Italiei fr :. GIULIANO BERNARDI, a dat lumina fratelui NICU FILIP (in 24 ianuarie 1993), astazi iata suntem toti aici, sarbatorind 19 ani de atunci.
         Cu bucurie pot sa va spun ca de fiecare data cand vin frati aici precum VIRGIL STOENESCU sau MIRCEA ALEXANDRU BIRT, fiecare iai reaminteate cu bucurie zicand: “Aici am inceput totul dupa ’89”,          Alti frati precum NICU FILIP, CERCEL, DINU ROCO au zis: “Aici am lucrat in legitimitate prin metoda dominoului in toata perioada comunista”.
         Avem privilegiul ca astazi sa sarbatorim in acelaai loc, - sacru - zicem acum, avandu-l intre noi pe TATA NICU, cel caruia ii datoram totul, fata de care, impreuna, avem obligatia angajamentului la o lucrare masonica cu adevarat traditionala, morala ai spirituala.
         Cuvantul meu, astazi cuprinde ingrijorarea mea ai a fiecaruia dintre noi fata de devierile de la lucrarea masonica, ce au condus la scaderea rolului ai importantei Ordinului Masonic in Romania.
         Acest lucru, - chiar daca nu se intampla in curtea noastra ai este in alta,- el cuprinde tot satul ai vestea este a satului peste sate.
         De aceea, situatia este extrem de complexa si neoportuna pentru a ne amesteca. Aaa cum sunt regulile intre vecini, tot astfel comportamentul de vecinatate este ai la noi; nu ne vom amesteca, dar asta nu inseamna ca toleram tot ceea ce neavenit se petrece in jur.
         
Supun atunci atentiei fratiilor voastre ceea ce avem de facut pentru a preveni cauzele ce au generat astfel de situatii ai in acelaai timp procesul de regenerare pe care il promovam, care sa nu lase loc unor astfel de abateri.
         Ridicarea, credibilitatea ideii de masonerie va trebui sa o zidim din nou; avem postamentul, - noi il avem, - numai ca trebuie rabdare ai lucru din partea fiecaruia.
         Propun in acest sens ca incepand de acum sa acordam o atentie maxima Lojii de Ritualistica ai Cercetari Masonice.
         O sa aflati de la Marele Secretar al Lojii de Ritualistica ai Cercetari Masonice, cata disponibilitate si ce oameni remarcabili ni ne se pun la dispozitie in diferite regiuni ale tarii.
Sunt numeroase indicii despre existenta lucrarii masonice din trecut pe teritoriul Romaniei.
         Cred intr-o astfel de lucrare de cercetare masonica pentru ca ea vine ai impinge spre periferie, eliminand chiar, celalalt gen de lucrare masonica de pana acum in Romania: al afacerilor necurate, coruptiei, traficului de influenta sub masca onorabilitatii, a respectibilitatii.
         Vom infinta Centre de cercetare in toata tara, in care pot coopera profani – cu calitatea de „membrii corespondenti” ai Lojii de Ritualistica ai Cercetari Masonice.
         Dintre aceatia, in urma discutiilor privind cultura, istoria, atiintele, artele, un anumit numar ii vom primi la initiere, printr-o riguroasa selectie, respectand conditiile prevazute in Constitutia ai Regulamentul Marii Loji Nationale A Romaniei.
         O alta orientare, este aceea privind reintoarcerea la izvoare, la lucrarea traditionala, spirituala, la puritate, care nu inseamna regres, ci cunoaaterea Adevarului.
         Trebuie sa intelegem ai sa spunem fratilor noatrii din lojile noastre ca tinuta rituala a mentinut verticalitatea coloanelor de sute ai sute de ani.
       In tinuta rituala, ordinea ai disciplina, apropierea de stralucirea lui Dumnezeu, satisfactia intelectuala, spirituala sunt cele care nasc mesajului masonic in interiorul fiecaruia dintre noi.
        Perfectibilitatea umana nu se intampla in orice loc, oricum, oricand. Apelul meu catre Fratiile Voastre este tocmai de a respecta cu strictete ritualul masonic, locul unde depui juramantul in timpul trecerii tale de la profan la initiat in tainele acestei Confrerii.
         Acest moment este unic, este al fiecaruia ai de acum in colo va trece printr-un lant nesfarait, ca ai coloana infinitului, dintr-o initiere intr-alta – pana la sfarsit.
        Este un an important pentru noi, privind accederea noastra in cadrul Marii Masonerii a Europei. Aceasta raliere si integrare implica, multa pregatire din partea noastra, multa seriozitate, morala, respectarea cuvantului dat, increderea pentru ca de acum incolo reprezentam peste hotare atat Marea Loja Nationala A Romaniei – Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, dar in primul rand Romania.
        Avem bucuria astazi de a va prezenta ai incredinta prima carte de invatatura cu iconografie masonica bine armonizata in ceea ce inseamna mentinerea ritualului aaa cum a fost de la inceputuri.
        Pana in prezent, cand un frate intreba de modul cum sa acceada, sa inteleaga principiile francmasonice, in cadrul procesului perfectibilitatii, nimeni nu raspundea cu responsabilitate ce mijloace sa-i fie puse la dispozitie.
         Este adevarat, suntem astfel pentru ca anii totalitarismului au interzis, au distrus orice urma legata de francmasoneria de pe teritoriul Romaniei.
        
Singurii de la care invatam astazi sunt pleauvii, - care au cunoscut adevarurile nu numai cele masonice,- care au indurat anii grei de temnita. Ei au varste de 90 – 99 de ani ai in fata lor, neputincioai, asistam la credinta lor in nemoarte, la eternitate. Adevarat, - aaa ai este, - cu totii credem in nemurire.
         “Cartea de invatatura” este prima lucrare elaborata de respectabilii frati din Loja de Ritualistica ai Cercetari Masonice din cadrul Marii Loji Nationale A Romaniei
– Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice ai va fi de mare folos celor ce paaesc in cadrul primelor grade ale francmasoneriei. Mesajul ei vine sa lumineze cu multa bucurie ai implinire sufletele noastre.
         
Ea cuprinde simboluri prezentate intr-o iconografie masonica clara, care sa inlesneasca fiecarui frate intelegerea, importanta ai necesitatea continuitatii pastrarii traditiei masonice. Desfaaurarea ritualului in timpul unei tinute masonice nu este un simplu moment; el este de esenta ai profunzime.
         S-a incercat in lucrarea amintita a se prezenta, explica esenta mesajului masonic nedescifrat de neinitiati. Avem convingerea ca dupa cunoaaterea unor mesaje primare din taina initierii, fratele devine angajat pe un drum corect, bun, clar al lucrarii masonice Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului.
Acest bagaj pur informational pe care il primiti, trebuie obligatoriu, in paralel prelucrat de simturile, gandurile, care se nasc din acele vibratii ce stabilesc relatia dintre fiecare din noi ai sacru.
        Inainte de a incheaia, va rog pe fiecare dintre voi sa va angrenati in minunatul spirit masonic promovat de Marea Loja Nationala A Romaniei, sa ne ajutam reciproc, sa facem ca lucrarea masonica sa-ai ridice prestigiul ai sa se aaeze pe un drum luminos.

Mare Maestru
Al Marii Loji Nationale A Romaniei
– Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice
VIOREL DANACU

ŞI ACUM, CÂTEVA RÂNDURI

postat 16 mar. 2012, 06:19 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 16 mar. 2012, 06:19 ]

 

Masoneria de pe teritoriul României a continuat Lucrarea, menţinând, cum am mai spus, verticalitatea coloanelor. Fraţii care ne-au precedat au activat în vremuri de restrişte, cum a spus în colecţia sa de jurisprudenţe, Mackey.

          Am depus toate eforturile să reconstitui cât mai aproape, cu exactitate de adevăr, luând contact cu veteranii Pleşuvii, dintre care cei mai mulţi astăzi sunt la Orientul Etern. În viaţă mai sunt câţiva. La unison, informaţiile coincid, constituind fără variante, un singur CORPUS. Întâia ţinută în LIBERTATE a avut loc în ziua de Sf. Ştefan 1989, în Templul Memorial din str. Radu de la Afumaţi. Au fost cinci: Anton Dimitriu, Nicu Filip, Edmond Nicolau, Mircea Sion si Ion Udrea.

„A fost această ţinută istorică, de-a dreptul emoţionantă, ne-am strâns în ţinută deschisă, recunoscându-se fraţi. Deasupra era steaua înflăcărată, pe un altar improvizat, echerul şi compasul deschise la gradul 1, la loc vizibil aşa cum impune rânduiala.

          Ill\fr\ Mircea Sion, descendent direct din paharnicul Sion, povestindu-mi, a început să lăcrimeze, cuprins de emoţie.

-         Iartă-mă, mi-a spus.

-         Ce să vă iert? l-am întrebat uimit.

-         Un frate îşi stăpâneşte sentimentele.”

Am văzut, în emoţia fratelui cu ochii a căror privire mă privea, ca printr-o ceaţă, că Masoneria e mai mult decât o poartă, întâia către sufletul omenesc.

Ei, ctitorii îi numim, nu ştiu nici acum dacă au bănuit ieşirea în LIBERTATE în acea zi memorabilă de Sf. Ştefan, 1989. Ulterior am aflat că şorţurile, toate albe, fuseseră confecţionate de doamna Filip.

Un altul dintre fraţi, cu care am luat contactul, savantul Edmond Nicolau şi-a început evocarea aşa:

„Se auzea bătând mitraliera pe străzile Bucureştiului, când am deschis ţinuta”, l-am întrebat dacă au încheiat vreun document.

„Nu, mi-a răspuns. Eram atât de cuprinşi de emoţie, încât nimănui dintre noi nu i-a stat capul la asta. Era firesc, mi-a spus în continuare, n-am crezut să apuc ziua asta, după 45 de ani de ocupaţie sovietică, făcută cu mână românească.”

Şi tot aşa au urmat celelalte investigaţii, în care am căutat să aflu cât mai multe amănunte.

Iată, mai trăieşte doar ill\fr\ Nicu Filip şi Tanti Fana care, înainte de a ne despărţi, ne-a oferit câte o cafea.

Mi-am întărit convingerea că în realitate Lucrarea nu a fost intreruptă nici un segment de timp, că a continuat vie, în condiţiile impuse de ocupaţia comunistă.

Cât de greşită, contrară adevărului istoric este afirmaţia, făcută fără a cunoaşte lucrurile în desfăşurarea lor adevărată, „s-a reaprins lumina”. Lumina nu s-a reaprins, ea nu s-a stins niciodată.

Se bucură Masoneria Română de privilegiul de a fi ţinut verticalitatea coloanelor, cu toată oprimarea de-a lungul ocupaţiei naziste si ocupaţiei sovieto-comuniste.

Greul, obolul suferinţei s-a petrecut aici pe teritoriul nostru LEGITIM, pe care nu l-am părăsit niciodată, a activităţii noastre neîntrerupte prin care am susţinut Lucrarea. Fraţii s-au ajutat reciproc, spun mărturiile, dovada, în lagărele de muncă forţată, cu nimic mai prejos decât Auswitz, Belsen… Metodele au fost diferite, noi nu am cunoscut cuptoarele morţii, care depăşesc ca amploare şi modalitate a crimei orice imaginaţie umană.

Familiile s-au ajutat reciproc, în timp ce fraţii erau internaţi în lagăre. Undeva în nevăzut, în pretutindeni, a existat o rezistenţă. Fraţii, mulţi fraţi, sunt convins că nu au crezut că, ocupaţia comunistă va avea sfârşit în secolul care a apus. Dar iată, Dumnezeu a vrut ca oroarea să se prăbuşească în sine, ca trista utopie, cum a numit-o Vaclav Hawel, să aibă sfârşitul la care am asistat. Nu ştiu, deşi am căutat să mă documentez, dacă alte frăţii masonice din alte teritorii ocupate au avut o soartă ca a noastră.

Un argument hotărâtor, îl constituie, în continuitatea lucrării, hotărârea Suveranului Mare Comandor C. Belu, de a strămuta Supremul Consiliu al României la Paris, prin intermediul Dr. Leonida Vladimir.

Fratele Fred Cerchez şi mai apoi ill\ Suveran Mare Comandor Marcel Schapira, au ţinut baniera masoneriei româneşti cu demnitate înălţată în viforul istoriei, a vânturilor nu o dată contrarii.

Fraţii noştri, evrei, emigraţi în Israel, s-au simţit în continuare români. Loja a sărbătorit anul trecut 50 de ani de activitate continuă, lucrând în limba română.

Am luat parte la întâlnirea în cadrul vizitei Marilor Maeştri ai Marilor Loji din lume, în România. Am fost impresionat profund luând parte la discuţia frăţească, încărcată de emoţie a ill\ Mare Maestru Kalmanovici cu Primul nostru Mare Maestru ales Nicu Filip, care a rectitorit Masoneria Română, venind amândoi uniţi printr-o singură bătaie de inimă, pe care nimeni şi nimic nu ar fi putut să o clintească.

Erau amândoi şi timpul îşi pierduse valenţele curgerii.

Întreaga delegaţie făcea un lanţ nevăzut în jurul nostru, în jurul         ill\Nicu Filip, stâlp de rezistenţă al Ordinului pe teritoriul nostru Legitim, frate, care la Braşov va deschide lupta pentru înlăturarea corupţiei infiltrată în Ordin.

Dezvoltarea acestor lucruri, urmând a se face la mai multe decenii, mai târziu.Ele toate s-au strâns, s-au sistematizat şi aşteaptă trecute din memoria colectivă în arhive.

Nu se poate face o istorie a veacului valabilă, deşi unii dintre istoricii noştrii au încercat-o, fără a înregistra ce, cât şi cum a făcut LUCRAREA MASONICĂ, ca România să-şi ocupe locul pe care îl merită în lume.

Până a nu fi invadată de corupţie, până ce Marea Lojă să nu-şi piardă atributele şi să devină o oficină unde s-au tranzacţionat afaceri necurate, Masoneria Română a fost animată de spiritualitate, însetată de cunoaştere conştientizată de componentele organizatorice şi doctrinare care constituie trăinicia Ordinului în lume.

Până la venirea Supremelor Consilii care au constituit gradele înalte, aici, la modestul sediu, „La Curte”, cum i s-a spus dintotdeauna, s-a făcut un instructaj temeinic, fraţii adunându-se din trei în trei zile în ţinute prelungi,        descoperindu-li-se în dinamica ritualurilor – mă refer la cele trei grade, adevărurile adânci, eterne pe care le conţin.

          Aici au conferenţiat Edmond Nicolau, Nicu Filip, Mircea Sion, aceasta în mod susţinut; au fost invitaţi, în ţinute albe, diferite personalităţi din varii domenii, care i-au luminat pe fraţi.

          Se găsesc şi acum în uriaşul pod al templului, caprele şi scândurile, cu care se constituia, în potcoavă, masa. Nu exista taxă de participare, ci fiecare venea cu ce putea. Un frate aducea două pâini, un altul 300 de grame de parizer, Mamiţa, neobosita Doamna Filip şi Tanti Fana punând ce se putea la cuptoare. Fraţii cei mai tineri se întreceau în „a-i servi”, înconjurându-i cu dragoste pe pleşuvi. În acele timpuri devenite azi, astăzi legendă, fr\Boroş a arătat adunării copia sentinţei prin care tribunalul militar îl condamnase, prin sentinţă judecătorească la închisoare pentru masonerie.

A ramas ca o cifră cu rezonanţă astronomică, cei 20 de dolari pe care i-a dăruit el, venit de la Stokholm, masoneriei de pe teritoriu. Faptul s-a înscris în anale. Eram acum o Mare Lojă, cu prima recunoaştere, aceea a Italiei (la eforturile fraţilor Nicu Filip şi Arnold Hermman) realizată în ţinuta - prima ţinută regulară – organizată sub o constituţie teistă, după ce mai bine de 100 de ani, lucrarea se desfăşurase conform susţinerilor lui Desmons. În 1877 pastorul Frédéric Desmons (1832 – 1909), va propune Supremului Consiliu al Marelui Orient al Franţei suprimarea articolului 1 din Constituţie care consacra “existenţa lui Dumnezeu şi nemurirea sufletului – principiul neregular – i-am spune azi, sub care Masoneria Română îşi va ţine lucrarea mulţi ani mai târziu.

Marele Maestru, Întâiul ales, Nicu Filip, va propune şi va obţine prin vot suprimarea acestui text, masoneria română pe teritoriul nostru devenind teistă, aşa cum a fost din începuturile ei.

Apariţia acestei cărţi monumentale în limba română constituie un eveniment în istoria culturii româneşti.

Apare ca prioritar, efortul nostru îndreptat pentru ridicarea satului românesc, căruia i se alătură efortul de susţinere a micilor meseriaşi tradiţionali.

Am facut primii paşi. Iniţiativa noastră este plină de făgăduieli.

Marea Lojă Naţională a României continuă cu o activitate masonică, incepută la Iaşi, la începutul secolului al XVII-lea, sub domnia lui                 Nicolae Mavrocordat, continuată până astăzi.

Istoricii noştri au adâncit cercetarea. Punerea la dispozitie a documentelor,  un contact susţinut cu fascinanta masonerie germanica, cu vestitul Freimaurer Muzeum urmând a se face în timp. Cu un contact pe care ni-l dorim permanent, cu puternica, evoluata Masonerie Americană şi în special cu Marea Lojă a Californiei, de a cărei bunăvoinţă spirituală şi de prestigiu ne-am bucurat din plin.

Pentru prima oară în istoria Masoneriei Americane, contactul s-a făcut direct, prin ajutorul frăţesc al Marii Loji a Californiei. Astfel, din iniţiativa Ill\fr\Nicu Filip, după atâţia ani, s-a regularizat la “Lebăda” Masoneria Română, care intra, prin acest act istoric, în circuitul recunoaşterilor planetare. La “Lebăda” este înscăunat Primul Mare Maestru ales sub auspiciile Marelui Maestru al Italiei Giuliano Di Bernardo. Ia parte la ceremonie ill\fr\, împuternicitul American pentru S-E Europei, Arnold Hermann. Ca element suplimentar, fr\Arnold e născut in Bucureşti. Mai târziu, într-o ceremonie impresionantă, făclia luminii este trecută, de ill\frate Di Bernardo – Mare Maestru al Italiei, la Pallazzo Giustiniani, în mâinile Marelui Maestru Nicu Filip, în prezenţa şi cu girul împuterniciţilor speciali, H. Doug Lemmons, Arnold Herman.

Mutaţiile spirituale sunt extraordinare. Au apărut criterii noi de apreciere. Ştiinţa a lărgit în mod deosebit capitolul cunoaşterii, se anunţă o nouă eră.

Să fie oare răsărit, la orizont, zorii epocii de aur, în timp ce trecem cu greu, încet, încet, pe nesimţite, deşi prezentul se arată încărcat de nori negri, apăsători.

Poporul român este înzestrat cu calităţi deosebite dar şi defecte pe care trebuie să le cunoaştem acum, spre a le înlătura pe cât posibil. România a născut întotdeauna oameni de valoare. În veacul XX, ce abia s-a încheiat, am dat lumii pe cel mai complet muzician al veacului – Geoge Enescu, l-am dat pe Brâncuşi, care a deschis un nou orizont în sculptură, l-am dat pe Eugen Ionesco, reformatorul teatrului universal, pe Mircea Eliade, pe Cioran.

Este de reţinut că în esenţă aveam de-a face cu un material uman de calitate. Iată, pleacă la olimpiada de matematică doi băieţi şi o fetiţă, şi vin încununaţi cu aur, argint şi bronz, la o întrecere unde s-au confruntat minţile cele mai strălucite ale tineretului din domeniu, în plan planetar.

Lucrarea o continuăm conştienţi că fraţii, toţi fraţii, de sub Obedienţa mea trebuie să ne unim puterile pentru a scoate ţara la lumină, să-şi recapete locul pe care îl merită în lume.

Acesta este jurământul nostru, actul patriotic născut prin faptă, prin credinţă în Dumnezeu, prin aspiraţie şi mijloacele specifice pe care Ordinul ni-l pune la dispoziţie.  

Dintotdeauna, masonii de pe teritoriul României, au fost solidari cu ţara. Aceasta, îndreptăţeşte să explicăm de ce prima Constituţie în libertate, prima Constituţie a unei Masonerii Regulare, a unei masonerii care pune primatul credinţei în Dumnezeu a fost ales să se desfăşoare într-un Convent convocat la Alba Iulia.

Într-un Convent în care delegaţi de pe toate întinderile ţării să fie prezenţi, convergenţi la oraşul simbol al unităţii tuturor românilor, care este şi va fi        Alba Iulia.

Proiectul de Constituţie prezentat Conventului, a fost înfăţişat adunării împreună cu un alt proiect redactat în taină, contrar uzanţelor masonice care implică adevărul şi încrederea. Cele două proiecte au fost prezentate integral Conventului, care punând la vot a acceptat proiectul fratelui Voiculescu, înlăturând proiectul cel de-al doilea ca neconcludent, neîndeplinind aspiraţiile Masoneriei Române în acel moment.

Constituţia de la Alba Iulia a fost prezentată de fratele Voiculescu, pusă la vot, articol cu articol, şi întrunind unanimitatea a fost votată şi promulgată prin Decret de către Marele Maestru.

Conventul Ordinar, alege ca Mare Maestru, pe regretatul frate          Dohotaru Adrian. Marele Maestru Nicu Filip avea dreptul la încă un mandat, în conformitate cu prevederile constituţionale. A renunţat însă de a-şi reînoi propunerea de candidatură, trecând din proprie iniţiativă ciocanul fr\Arnold Hermann, care va dirija lucrările.

Mandatul Marelui Maestru Adrian Dohotaru va dura puţin, 5-6 săptămâni, el fiind victima unui accident.

Anii de după eliberare au fost înceţoşaţi de sărăcia care a proliferat, de ignorarea şi promovarea păturii ţărăneşti, care mai mult decât pentru sine a lucrat pentru bănci.

Avem astăzi o Lojă ţărănească, care lucrează pentru ridicarea materială, socială a satului românesc. Suntem pe cale de a înfiinţa noi triunghiuri tărăneşti, în alte puncte ale ţării, la Putna, Teleorman, Maramureş.

Masoneria îşi propune să depună eforturile  ca ţăranul roman, devenind agricultor, acesta să ducă la închegarea unor microferme, cu randament sporit, cu mijloace mecanice de lucru, cu un sprijin sporit şi competent al organelor statale.

Am mai spus-o, ţăranul roman nu trebuie căutat în balade, în muzee de artă folclorică, nici în literatură.

Ţăranul român, dintotdeauna a constituit clasa cea mai năpăstuită. A dat cu sapa, a tras cu coasa, jumătate din an pus să hiberneze. Masoneriei îi revine rolul să-l facă pe ţăran contemporan epocii, conştient că este o forţă care poate realiza enorm pentru ca ţării, întregii naţiuni să-i meargă bine, restabilind astfel un echilibru între sat şi oraş.

Avem un cler care şi-a dat din plin obolul de suferinţă şi moarte în închisorile şi lagărele de muncă forţată, a căror amintire încă cutremură de groază, dar care acum s-a estompat şi continuă să se estompeze, devenind istorie, subiect de discuţie în mari adunări filozoficeşti.

Noi românii suntem – naţiunea în majoritatea ei – creştini ortodoxi. N-am oprimat celelalte culte, nicicând. Nu am dărâmat bisericile sub ocrotire papală cu tunul cum a făcut-o la ordinul habsburgic, generalul Bem.

Este de dorit să avem Preoţi Masoni, pe care îi chemăm să ne cunoască, să cunoască idealurile şi eforturile noastre pentru unire şi respectul celorlalte religii. Preoţii din ţara noastră trebuie să cunoască, că spre a deveni mason trebuie să crezi nestrămutat în Dumnezeu, trebuie să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, trebuie să cunoască că noi vorbim lumii prin fapte, că binele îl facem în taină, aşa cum propăvăduiesc sfintele noastre scripturi. Preoţii noştri, respectaţii noştri Preoţi trebuie să cunoască faptul că Masoneria repudiază din plin sectele care ne-au năpădit credinţa şi ţara.

Papa Ioan Paul spuse: „Biserica ar trebui să-şi deschidă ferestrele atât ca să vadă afară, dar mai ales pentru a permite aerului curat să intre înăuntru.”

Să nu uităm, că poate numai în fosta Rusie, credinţa a fost atât de oprimată cât a fost la noi. Să nu uităm că efortul comunismului, a fost, ca poporul român să devină ateu. La lumina acestor realităţi istorice trebuie reexaminată spiritualitatea atât în areal contemporan, cât şi în perspectiva unor deveniri ale căror începuturi se întrevăd prin ceaţa, prin care corabia statală înaintează uşor, cu grijă să nu se sfărâme de stânci. S-a aşezat asupra lumii o ceaţă, prin care se întrevede o confruntare gravă cum n-a mai cunoscut, cred, încă omenirea, când adversarul nu mai este o ţeavă de tun, ci este o nălucă, când mâini teroriste agită arma atomică, agită războiul chimic, când agită viruşi ucigători la care nu cunoaşte nimeni antidotul. La ceasul acesta al istoriei, Masoneria de pe teritoriu cheamă fraţii să stea strânşi umăr la umăr, unul lângă altul, spre a duce în continuare aportul nostru pozitiv, ca, încă o dată o spun, să ne ocupăm locul pe care îl merităm în lume.

Scriu aceste rânduri, la apariţia în premieră, la noi, a cărţii lui Mackey pentru ca cititorul, frate avizat, să vadă că nu e decât, aşa cum suntem toţi, decât o verigă în salba generaţiilor, care împlinind destinul omenirii împlinesc propriul lor destin.

Chemarea nostră s-a adresat şi se adresează tineretului, se adresează studenţilor din toate domeniile de cercetare şi suntem bucuroşi că am avut audienţă. Întâia lojă de studenţi, Loja Mihai Eminescu a luat cu entuziasm fiinţă.  A doua lojă, Nichita Stănescu este în curs de constituire.

Mulţi au bătut la porţi, mulţi au stăruit, dar nu au fost primiţi la iniţiere decât puţini, pentru statutul lor moral. Dacă s-a prezentat venind cu un automobil de lux, cu o carte de vizită impresionantă, de pildă fiul unui ministru sau unui potentat financiar, cu statut moral incert, atât el cât şi tânărul fiu, noi am rămas în adăstare.

Avem un tineret pe toate planurile extrem de dotat, se anunţă la orizont o generaţie având ca pistă de decolare pe Eugen Ionesco, de rădăcină din Slatina, acesta care a aşezat ca şi O’Neill teatrul contemporan pe coordonate noi în deplin acord cu gândirea lumii.

Masoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat, lucrând pe teritoriul Patriei noastre, trebuie să reprezinte coloana de susţinere morală, materială şi socială a naţiunii române.

Masoneria prin lucrarea sa hotărăşte garanţia drepturilor cetăţeneşti şi respectul naţiunii noastre în lume.

Masoneria Română - deopotrivă martir şi erou - a menţinut verticalitatea Coloanelor în cadrul criminalei acţiuni naziste, cât şi a ocupaţiei sovietice a ţării. Cei 45 de ani de ocupaţie, au fost o grea încercare pentru fraţii din teritoriu, care şi-au dat tributul lor sub forma supremei jertfe.

Odată cu regularizarea Masoneriei Române, operă integrală a         ill\Nicu Filip, aceasta ne-a investit cu un nou orizont, dar şi obligaţii morale masonice civice atât pe plan naţional cât şi transfrontalier.

Ordinul Masonic Român contemporan este în esenţa sa, continuatorul tradiţiilor şi lucrării masonice în spaţiul carpato – dunăreano – pontic din ultimii 180 de ani. Deşi rupt după căderea României în interiorul lagărului comunist, printre supravieţuitorii „obsedantului  deceniu” al dictaturii staliniste şi apoi al sfertului de secol de recluziune naţională ordonată de Nicolae Ceauşescu, s-au aflat luminile care să continue lucrarea tradiţională a Masoneriei. Acest lucru trebuie spus cu hotărâre. Ill\Fr\ Nicu Filip este simbolul, cheia pentru înţelegerea stării de fapt din cadrul Ordinului Masoneriei Române de astăzi.

Dacă la începuturile sale, s-a constituit ca element de coeziune a generaţiei lagărelor comuniste, Marea Lojă a evoluat în societatea românească spre o mai mare cuprindere a generaţiei formate între 1950 – 1970, cei numiţi tehnicienii socialismului, cei care au făcut prima reformă, eşuată în timp, a comunismului stalinist. Această generaţie de stânga, fără a avea nici un fel de tangenţă cu elementele cheie ale sacrului (fie religios sau masonic) a privit continuarea lanţului masonic ca pe o curiozitate şi apoi ca pe un element lipsă în viaţa lor spirituală, care trebuie cunoscut şi însuşit.

Pe toată perioada ultimilor ani, am participat la ţinutele masonice din respectatele Loji masonice, de pe teritoriul întregii ţări. Am luat pulsul în fiecare Lojă, de la fiecare Orient, fraţii au supus discuţiilor libere o serie întreagă de nemulţumiri, de întâmplări, de neajunsuri, de sugestii, de idei constructive în continuarea esenţei masonice de pe teritoriul României.

Ascultând, cu alţi respectabili fraţi, din Atotputernica Lojă Athenaeum al cărei Venerabil am fost pe o perioadă de două mandate – întrebându-ne unii pe alţii ce se întâmplă, constatând pe măsură ce timpul trecea că acest murmur al fraţilor se înteţea, au început, cum firesc este să se întâmple, să apară gândurile. Lumina ce naşte din Adevăr, din dragostea unuia faţă de celălalt, din ajutorul fratern reciproc, din respectul unuia faţă de celălalt, din respectul cuvântului dat, din taina cea dintâi dobândită în timpul jurământului la Orient, în faţa celor trei Mari Lumini ale Francmasoneriei, Cartea Legii Sacre, Compasul şi Echerul, din sufletul care cuprinde prin spirit legătura cu Dumnezeu, din toleranţa faţă de aproapele tău, din, din, din...; într-un cuvânt Lumina rămâne Lumină pentru cel ce o are în el, am crezut de cuviinţă, obligaţi fiind de respectul faţă de jurămintele făcute faţă de armata ţării noastre România, faţă de instituţia Ministerului de Interne, din care fac parte, că trebuie să fie luate măsuri urgente şi eficiente.

Numai că, nimeni altul, decât cel care cunoştea realitatea, continuator al tradiţiei Masoneriei pe teritoriul ţării noastre, Ill\Fr\ Nicu Filip, Primul Mare Maestru ales al Masoneriei Române şi Mare Inspector General al Supremului Consiliu al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat de Grad 330 şi ultim pentru România, membru al Marii Loji Americano – Canadieine, a constatat că s-a produs o deviere de la acest drum, generată de formarea de Loji bazate pe camaraderii, financiare şi politice, exact elemente care distrug esenţa mesajului masonic român pe teritoriul.

În acest sens, Ill\Fr\ Nicu Filip, cel care a plătit tribut greu cu ani de temniţă, cel care a regularizat Masoneria de pe teritoriul României, a hotărât împreună cu noi toţi, că atunci când apar probleme, acestea trebuie rezolvate prompt.

Astfel, împreună cu alţi fraţi cărora nici numele nu trebuie spus, pentru că ulterior au trădat negociind aceleaşi demnităţi, compromoţându-se cu degradata conducere, cu toată puterea finţei noastre, Ill\Fr\ Nicu Filip a transmis în 7 martie 2002 o primă scrisoare Marelui Maestru de atunci al Marii Loji Naţionale din România – Gheorghe Comănescu şi totodată multiplicând această scrisoare  a fost transmisă tuturor Lojilor de sub Obedienţa Marii Loji Naţionale din România şi tuturor garanţilor de amiciţie de la Marile Loji cu care aveam relaţii fraterne.

Prin această scrisoare se transmitea rezultatul nenumăratelor consultări pe care le-am făcut prin ţară, iar concluziile sunt concluziile fraţilor şi astăzi, şi ele îi reprezintă pe majoritatea covârşitoare a fraţilor mai puţin acei care încă s-au complăcut în vremelnica lipsă de verticalitate condusă şi acoperită de conducerea Marii Loji.

Astfel, în această scrisoare s-a cerut pentru prima dată în istoria Francmasoneriei Române, demiterea Marelui Maestru Gheorghe Comănescu şi al Marelui Consiliu.

Gestiunea rămasă în suspensie şi nejustificată, încălcarea bazei de încredere prin aceea că s-au convocat lojile să studieze şi să înainteze propuneri pentru amendarea Constituţiei, propuneri care nu au fost luate în discuţie de Convent, deplasarea delegaţilor care s-a făcut cu sacrificii mari, ca să asistăm doar la parada primirii darurilor care au fost făcute Marei Loji de către invitaţii străini, daruri care nu au fost inventariate şi expuse la privire-sunt tot atâtea motive care au susţinut această cerere. Situaţia în care s-a ajuns, punerea în discuţie a existenţei corupţiei, insinuată în Ordin, slăbind astfel credibilitatea Marei Loji.

Acest fapt se repercutează asupra Ordinului şi asupra ţării, atâta vreme cât masonii sunt ochii ce văd înainte, ai lumii, jurând ca lucrarea să fie pusă în slujba Patriei.

Acest flagel reprezintă întâiul duşman al naţiunii noastre şi Ordinul nostru a fost din totdeauna solidar cu Patria noastră. Faptele lui Comănescu se încadrează dincolo de deontologia masonică-de codul moral.

Constituanta elementară în masonerie este Loja. Ea se încarcă cu sacralitate. Marea Lojă condusă de Comănescu a făcut din Masoneria Română –o feudă. Feuda pe care a stors-o financiar, de la care a primit totul fără a-i da în schimb nimic. Lojile de pe teritoriul ţării erau apăsate de o supraveghere de tip mafiot. S-a spus asta în public. S-a confirmat prin fapte.

În locul unui climat de dragoste frăţească, de stimă, pornind din acea lumină izvorând din Adevăr, s-a instituit suspiciunea, teama, culminând cu ameninţarea distrugerii şi a asasinatului, dacă voi da curs acestor rânduri.

Este inacceptabil ca un frate fiind primit în birou-i faraonic şi adresându-i cuvântul “Mare Maestru”, să continuie neîntrerupt a juca pe calculator pocherul care–i dezmierda intelectul.

Gheorghe Comănescu, a dat întâia lovitura de ciocan în piatra brută. De-a lungul mandatelor, acolo a rămas şi el şi piatra.

Au bătut la porţi valori, elevate din varii domenii ale vieţii. Ei aduc o gură de aer curat. Schimbarea pe care a cerut-o, a lui şi a Marelui Consiliu se impunea pentru menţinerea Unităţii, Adevărului nostru căruia unii i-am închinat viaţa şi speranţele noastre. Pentru mine va deveni ceea ce era: un profan.

Sfidarea entuziasmelor noastre, a eforturilor pe care le-am închinat ţării, să-i dea de gândit. Orice încercare de a trece puterea, altor fraţi, fără consimţământul şi hotărârea Conventului, va fi nulă şi neavenită.

Marele Maestru se iubeşte numai pe el şi prezintă carenţe de educaţie. Pentru vindecarea rănilor este necesar ca, iubirea frăţească, respectul dinre noi, încrederea şi cinstea, care au fost uzurpate în mod inacceptabil, să fie restabilite.

Este corect şi în folosul Masoneriei Române să se suspende indemnizaţia Marelui Maestru ca fiind nemasonică şi lipsite de bază morală şi legală. Fraţii mei şi Atotputernice Loji, ziua de mâine, consideraţia noastră în lume, stă în mâinile voastre!

Cutumele, landmarkurile, rânduielile noastre au fost create ca Ordinul să fie regula, ca fraţii să se simtă una cu el -şi nu - spre a tăia accesul spre împlinire şi progres. Legile sunt făcute încă de la Platon, să aducă armonie în societate.

Ca atare Conventul Extraordinar - în starea de necesitate în care ne-am aflat - era îndreptăţit să ia act, să pună în discuţie şi să hotărască asupra problemelor care s-au dezbătut.

Este de reţinut că, orice Maestru Venerabil de pe teritoriu ţării, cu o anumită vechime care implică experienţă, este investit cu dreptul de a-şi depune candidatura, de a prezenta programul de măsuri imediate şi de perspectivă în timp.

În ceea ce priveşte Marii Ofiţeri şi Marii Demnitari ai Lojii, fiecare provincie trebuie să fie prezentă şi reprezentată în Marele Consiliu. Astfel, Clujul şi Alba Iulia, Timişoara şi Craiova, Aradul şi Suceava, Constanţa şi Iaşiul - enumerarea nu este limitativă - trebuie să fie reprezentate, fiind parte în hotărârile ce se iau pentru a înlătura haosul, pentru a eradica corupţia şi a reda Marii Loji Naţionale A României prestigiul.

Realităţile sociale, istorice şi în special plasma spirituală impuneau ţinerea unui Convent Extraordinar convocat la Orientul Braşov, aflat în mijlocul ţării, pentru ca toate Lojile să poată avea acces.

Conventul Extraordinar a fost convocat fără taxă de participare sau alte grele fiscalităţi cum au fost impuse până acum.

Conventul Extraordinar a fost convocat în stare de necesitate în zilele de 13-14 aprilie 6002, la Braşov.

În urma scrisorilor trimise de către Primul Mare Maestru, fratele Nicu Filip, către fr\Gheorghe Comănescu şi membrii Marelui Consiliu, Venerabilii tuturor Lojilor de sub obedienţa Marei Loji Naţionale din România, în care erau prezentate explicit motivele necesitatea unui astfel de Convent, nu a existat nici un dialog; Venerabilii nici nu au adus la cunoştinţă aceste scrisori fraţilor din Loji, fosta conducere ignorând permanent toate acestea de la începutul acţiunii, a fixat în aceleaşi date un Convent Extraordinar la Bucureşti, aducînd la cunoştinţă o ordine de zi care nu punea în discuţie problemele ce-i frământau pe fraţi.

Conventul Extraordinar de la Orientul Braşov a fost sabotat de conducerea Marii Loji, noi am fost ameninţaţi cu dristrugere şi moarte. Participarea Lojilor a fost împiedicată printr-o circulară scrisă - adevărată crimă împotriva libertăţii, a dreptului de opinie – marea masă de fraţi a fost împiedicată să ia cunoştinţă de convocarea şi participarea la Conventul Extraordinar de la Braşov.

Când apare gangrena, nu alegi culoarea bisturiului, ci dacă vrei să salvezi trupul, o tai.

Conventul Extraordinar a avut loc la Orientul Braşov, la Casa Armatei (Cercul Militar Braşov), str. Lungă nr.1A, impunându-se unele precizări. Conventul a fost justificat de ceea ce se cerea prin acest Convent, ordinea de zi fiind precisă şi fără echivoc, adică amendamente la Constituţie, demiterea din demnitatea de Mare Maestru a lui Gheorghe Comănescu şi a membrilor Marelui Consiliu şi alegerea unei noi conduceri. Faptul pentru care s-a cerut demiterea frăţiei sale a fost şi este fără precedent şi anume, corupţia care erodează însăşi temeliile statului de drept, odată cu structurile morale ale masoneriei de pe teritoriu.

Ni s-au ascultat telefoanele, în mod ilegal. Necinstit. A încercat, printr-o construcţie care nu-i face cinste, să rupă unitatea Marii Loji Naţionale din România. Această inginerie a sa şi a membrilor Marelui Consiliu este antimasonică, de rea credinţă, total neloială.

Lucrarea noastră face efortul de a cimenta masoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat de pe teritoriul României într-un monolit.

Corupţia a fost instituţionalizată de conducerea actuală a Marii Loji Naţionale din România, pe care a transformat-o într-un paravan pentru realizarea unor beneficii nepermise. Astfel, nu e de mirare că ofiţeri ai fostei Securităţi comuniste au fost cooptaţi de loji, atât ei, cât şi o serie de oameni necinstiţi.

Fără îndoială că în cadrul Marelui Consiliu există şi fraţi care nu au conştiinţa pătată. Nu este lipsit de importanţă faptul că în cadrul Grand Lodge de France a fost demis în 2002, atât Marele Maestru, cât şi Marele Secretar.

S-a dispus fraţilor să nu se prezinte la Conventul de la Braşov.

Ameninţarea celor ce au înţeles nevoia de ordine în ţară este nemasonică, neprincipială şi a fost făcută în scopul de a-i intimida pe participanţii la Conventul Extraordinar de la Braşov. De altfel, ameninţarea precizată în scris se încadrează în politica de teroare mafiotă, aşa cum au recepţionat-o atâţia fraţi din ţară.

Nu noi am respins dialogul, pe care l-am oferit, ci acea conducere a Marii Loji Naţionale din România, care ne-a răspuns printr-o inginerie, nemorală, necinstită.

Sosise ceasul ca grâul să se separe de neghină, cine a dorit să ajute corupţia a fost prezent la Conventul convocat la Bucureşti.

Cine a avut conştiinţă masonică, cine a dorit la vremuri noi, fraţi noi, cine a dorit restituirea tradiţiei şi a valorilor care stau la baza Ordinului, a fost prezent la Conventul Extraordinar convocat la Braşov.

Masoneria Română trebuie să redevină coloana de susţinere morală a întregii naţiuni. A fost creatoare de civilizaţie, prin cultură şi morală.

Conventul Extraordinar convocat la Orientul Braşov a fost o manifestare Masonică Regulară determinată de STAREA DE NECESITATE, care face să se aducă în Masoneria Românească o gură de aer curat.

La încheierea lucrărilor, a avut loc o conferinţă de presă, unde s-au făcut publice numele Marelui Maestru şi ale noilor demnitari aleşi, precum şi documentele publice ce s-au adoptat.

După Conferinţa de presă, noua conducere a Marii Loji Naţionale a României a oferit reprezentanţilor Mass-media locală o masă, la care au participat un număr de peste 100 de copii de la Centrul de îngrijire a copiilor minori Braşov.

Noul Mare Maestru al M.L.N.R. a fost ales prin vot deschis, pe faţă, în persoana mea.

Toate măsurile iniţiate de Conventul extraordinar de la Braşov, vizează promovarea intereselor naţionale ale României, susţinerea integrării Euro – Atlantice, asigurarea bunăstării pentru Poporul Român, consolidarea statului de drept, căutarea progresului permanent al României, susţinerea reformelor iniţiate de Preşedintele României şi de Guvern.

În felul acesta, Ordinul Masonic Român sprijină, ca întotdeauna în ultimele secole, realizarea obiectivelor naţionale ale Poporului Român: modernizarea politică şi economică, asigurarea unităţii şi independenţei naţionale, progresul social şi edificarea statului de drept.

Modificările aduse Constituţiei M.L.N.R. şi noul program de guvernare, izvorâte din discuţiile purtate la Braşov, vizează, ca priorităţi directe şi imediate, eliminarea corupţiei din cadrul Ordinului, transformarea M.L.N.R. într-un cadru de discuţii şi cercetări îndreptate spre edificarea binelui României şi al Umanităţii precum şi spre onorarea nevoilor de Adevăr ale fraţilor şi sprijinirea prin toate mijloacele a integrării României în NATO şi în UE.

Conventul a decis, de asemenea, transmiterea de mesaje către toate Marile Loji din ţările NATO şi Uniunii Europene şi a Marilor Loji din U.S.A. prin care se solicită sprijinul tuturor membrilor Ordinului pentru susţinerea candidaturii României în cadrul procesului de integrare Euro – Atlantică. Tot în acest scop, au fost adresate mesaje şi amabasadelor din România ale acestor ţări.

Printre modificările aduse Constituţiei se numără şi unele legate de promovarea comunicării interne între membrii Ordinului. Acestea au devenit necesare întrucât, în ultimii ani, M.L.N.R. s-a extins foarte mult, multe persoane onorabile alăturându-se lojilor. Din această cauză s-au operat modificări de natură să garanteze permeabilitatea structurilor de conducere ale M.L.N.R., libertatea candidaturilor tuturor masonilor îndreptăţiţi la orice funcţie şi reprezentarea în Marele Consiliu a fraţilor din diferite Oriente de pe întreg teritoriul României.

Poziţia corectă şi verticalitatea fraţilor reuniţi în Conventul Extraordinar de la Braşov, a dovedit că adevăratul spirit masonic, respectul pentru ideea de             - OM LIBER - şi tăria credinţei întru dreptatea Lucrării noastre au biruit, înlăturând întunericul instalat de atâta vreme, în locul LUMINII SACRE cu care a fost dăruit Orientul M.L.N.R. la instalarea din ianuarie 1994.

După cum se cunoaşte, Ordinul Masonic se bucură de o reală şi impresionantă tradiţie în România. În firul vremii, fraţii din cadrul Ordinului, au participat direct la toate evenimentele care au marcat constituirea statului naţional unitar român. Şi nu de puţine ori, Masonii Români şi-au dat tributul lor, sub forma supremei jertfe, în situaţii în care s-a decis soarta tării.

În perioada imediat următoare a fost trimisă o serie de scrisori fraţilor din străinătate, lui Giuliano di Bernardo, lui J. Ch. Foellner, lui C. Ray. Whitaker, Mare Maestru al Californiei, Marii Loji a Scoţiei, explicându-le situaţia actuală.

În acest sens, s-a decis înfiinţarea Tribunalului Masonic Anticorupţie care va avea ca obiect de activitate identificarea şi cercetarea membrilor Ordinului care au fost acuzaţi în viaţa profană de corupţie sau care au încercat să se folosească de calitatea lor de masoni, pentru a obţine avantaje personale de orice natură.

Pentru materializarea acţiunii de a transforma M.L.N.R. într-un spaţiu de cercetare a nevoilor societăţii româneşti şi de identificare a căilor şi mijloacelor necesare progresului şi modernizării, Conventul a decis înfiinţarea Lojii de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, în care lucrează de 10 ani    ill\Nicu Filip care îi va reuni, ca membrii sau vizitatori, pe fraţii care sunt preocupaţi de dezvoltarea gândirii masonice şi de problemele cu care se confruntă societatea contemporană, devenind astfel coloana de susţinere istorică, socială şi în cea mai mare parte metafizică a structurilor, ce am început a dezvolta împreună cu ilustrul frate Nicu Filip.

Loja de Cercetare constituie dovada maturităţii gândirii masonice prin adâncira izvoarelor şi convergenţa lor într-o entitate doctrinară constituţional filozofic masonică.

Masoneria constituită pe teritoriul României a găsit un fond fertil, arhaic, precreştin; de unde caracterul profund religios înclinaţia spre meditaţie şi tradiţionalism a poporului român.

Masoneria Română, s-a constituit în principatul Moldovei în Transilvania şi în Muntenia în primele decade ale secolului al 17-lea.

Fireşte există pete albe. Parte din documentele noastre găsindu-se împrăştiate în diferite Arhive Europene, de unde necesitatea a le depista şi cerceta aceste Arhive.

Loja de Cercetări propune punerea în discuţie şi demararea unei Enciclopedii Masonice Universale, de concepţie originală.

Lucrarea implică profesionalitate şi o continuă supraveghere de ansamblu, termene fixate de colectivul redacţional.

Ca punct de plecare va fi trimisă o adresă către toate Marile Loji de la care am primit recunoaştere, rugând fiecare Mare Lojă să binevoiască ca pe un număr de pagini să-şi constituie în limba Engleză, propria sa istorie de la origini până lîn zilele noastre.

S-a început lucrarea la Enciclopedie Masonică. O lucrare complexă la care au participat mulţi fraţi din Obedienţă.

Marea Lojă Naţională A României a convocat o conferinţa de presă pe care a organizat-o la 30 aprilie 2002, la Hotel Hilton. Scopul acestui eveniment a fost prezentarea deciziilor care au fost luate cu ocazia Conventului extraordinar al Marii Loji Naţionale A României.

Pe data de 18.05.6002 (a 13-a zi după Paşti) la Cimitirul Belu Catolic, parcela X2-J-4 Bucureşti, a avut loc ceremonia de comemorare a Atotputernicului Frate ALEXANDRU ILIE SEVER FRENŢIU, trecut la Orientul Etern la data de 13 noiembrie 1997.

Convinşi că dintotdeauna Masoneria şi-a împletit Lucrarea cu marile idealuri ale naţiunii, duminică 1 septembrie 2002 Marele Consiliu al Marii Loji Naţionale a României, a rememorat, printr-o suită de expuneri, atmosfera de înaltă emulaţie fraternă ce domina Masoneria Română a anului 1880.

Actiunile masonilor in slujba tarii constituie expresia unei activităţi ce a onorat în cel mai înalt grad rosturile către care era orientată Marea Lojă Naţională a României, desavarsita la 8 septembrie 1880 de ilustrul Mare Maestru Constantin M. Moroiu .

 Acordând întreaga recunoştinţă şi admiraţie fraţilor ce au condus destinele, am decretat, la cererea Marelui Consiliu, în ţinuta ceremonială din 1 septembrie 2002, ZIUA DE 8 SEPTEMBRIE, CA SUPREMĂ SĂRBĂTOARE pentru întreaga Obedienţă a Marii Loji Naţionale a României, continuatoare a idealurilor şi modelului Lucrării de aleasă ţinută începută la 8 septembrie 1880 şi menţinută neîntrerupt până astăzi.

Decretul este întărit prin document semnat de Primul Mare Maestru Ales al Masoneriei Române, în calitate de păstrător şi continuator al acestei tradiţii sacre, în virtutea puterilor ce i-au fost conferite în momentul în care a regularizat Masoneria Română de după 1989.

Totodată prin Decretul Marelui Maestru al Marii Loji Naţionale a României au fost conferite Brevetele pentru cea mai înalta distincţie: „Marea Cruce Masonică a României”, acordată Primului Mare Maestru Nicu Filip, precum şi Post-Mortem, Marilor Maeştrii Adrian Dohotaru şi Sever Frenţiu, încorporaţi în eternitate.

Acum, când Răul şi-a întins în mod alarmant aripile peste lume, când ignoranţa şi reaua voinţă lasă locul unor forme din ce în ce mai subtile, hotărârea de nezdruncinat a mea, dă glas chemării spre o nouă expresie a Lucrării noastre Masonice, cerându-vă să ocrotiţi şi să respectaţi Adevărul, să curmaţi avântul cu care securea corupţiei ciunteşte zeci de suflete, să vă uniţi prin tradiţionalul lanţ al fraternităţii, închipuind din trupurile şi minţile voastre acel zid unic pe care doar iubirea îl poate întări.

Pe data de 31 octombrie a fost trimisă o scrisoare tuturor Marilor Loji în care au fost menţionate următoarele: alături de toate naţiunile lumii suntem şi noi românii, martorii multiplelor evenimente care continuă să otrăvească pacea omenirii.

Convinşi că, dincolo de strădania personală de perfictibilitate, împlinirea noastră nu va fi întreagă, decât, armonizându-ne în grandioasa Lucrare a Masoneriei Universale, vă asigurăm, iubiţi şi respectaţi fraţi, de întreaga noastră disponibilitate, de alesul sentiment de iubire fraternă pe care-l nutrim faţă de voi şi toţi fraţii români.

Vrem să vă asigurăm că Marea Lojă Naţională a României continuă din dorinţa de Adevăr şi Dreptate, condamnarea oricăror acte de corupţie, extremism, sau terorism, acest flagel distrugător care loveşte omenirea şi viaţa alimentată de corupţie, – sângele care irigă şi constituie puterea actului terorist - care se cer anulate. Am fi onoraţi să înţelegeţi că noi continuăm Lucrarea începută în 1880, regularizată în 1993, Lucrare re-aşezată pe eternele principii ale masoneriei universale, focalizându-şi preţuirea pe neclintitele elemente de tradiţie masonică.

De aceea nădăjduind într-o bună şi fraternă înţelegere a intenţiilor noastre, vă asigurăm încă o dată de întreaga noastră preţuire şi deplina disponibilitate la conlucrare.

În data de 22 noiembrie, am convocat la Templul Memorial Istoric din Bucureşti, Str. Radu de la Afumaţi, fraţii din Obedienţă, omagiind în mod deosebit primirea României în Alianţa Nord-Atlantică.

Se impune, cu valoare axiomatică, stârpirea terorismului, oriunde ar putea scoate capul în lume. Pentru aceasta, cu toată demnitatea, Marea Lojă Naţională A României a deschis prin lucrarea sa lupta împotriva corupţiei, a deschis lupta împotriva banilor murdari care irigă terorismul.

Masonii din Marea Lojă Naţională A României, prin consecvenţă şi iubire de patrie, sunt bucuroşi că-şi pot aduce contribuţia lor alături de toate structurile Europene şi Americane.

Pe data de 12 decembrie, Marea Lojă Naţională a României a sărbătorit la sediul său din Bucureşti, str. Radu de la Afumaţi, nr. 12, Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În ziua de 24 Ianuarie 2003, la Casa Vernescu, Calea Victoriei 113, Bucureşti, la ora 1200, Marea Lojă Naţională a României a sărbătorit jubileul de 10 ani de activitate masonică depusă în cinstea Ordinului, spre binele Patriei în prezenţa fratelui Nicu Filip şi a delegaţilor fraţilor din teritoriu.

          Poporul român este profund tradiţional, astfel încât însăşi valorile Cristianice au fost influenţate de fondul precreştin, Haşdeu remarcând primul acest lucru. Zamolxis constituie pentru noi o prezenţă, Blaga aducându-l în viaţa noastră ca o realitate certă. Masoneria Română speculativă constituie prima Lojă la Iaşi. Se cunoaşte Marele Maestru şi Oficierii care au constituit Loja. Anton Maria del Chiaro, fostul secretar florentin al lui Constantin Brâncoveanu, consemnează la 1734 în drum spre Iaşi Loja din Galaţi. Marele Nicolae Iorga, în istoria literaturii române vechi, ne dă mai multe şi interesante informaţii precum şi cartea pe care a scris-o în răgazul său la Iaşi, “Viaggi in Valahia”.

          Studii mai recente aduc la lumină încercarea “EXAPORITULUI” de a introduce principii masonice în guvernarea Moldovei. Întâlneşte o puternică rezistenţă din partea boierilor mari stăpânitori de pământuri şi prin intervenţia acestora la Înalta Poartă, Domnitorul este mutat în Ţara Românească.

          De reţinut privilegiul pe care îl are Masoneria Română de a fi pornit Revoluţia, Marea Revoluţie din 1794. Horea, edificator de case şi biserici, a fost mason, astfel va fi primit într-o Lojă din Viena. Cei doi istorici de prestigiu Radu Comănescu şi Emilian Dobrescu ne-au redat rezumatul cuvântării pe care a ţinut-o într-o lojă vieneză, în care mai târziu va fi iniţiat Mozart, în Loja Binefacerea, la Orientul Viena.

          Ne oprim asupra constatării lui Alfred Enstein care va spune că pentru Mozart muzica şi religia constituie sfere concentrice, Masoneria prin valorile ei iniţiatice fiind mai vastă, mai cuprinzătoare. Pentru Mozart, deşi a fost catolic, masoneria a constituit faţă de religie o sferă mai cuprinzătoare, având aceleaşi cercuri concentrice, dragostea pentru om.

          Revenim asupra acelui 24 Ianuarie 2003 al cărui jubileu l-am sărbătorit la “Casa Vernescu” nu de mult, şi care marchează alegerea lui Alexandru Ioan Cuza de către fraţi, realizându-se astfel Unirea, Unirea mult visată a celor două Principate.

Marele Cuza nu şi-a dorit Domnia. A fost propus Vasile Alecsandri, care a renunţat şi apoi a fost propus Adunării Mihail Kogălniceanu,  care a renunţat, ca în cele din urmă să fie ales fostul pârcălab de Galaţi, devenind prin Reformele în Cheie Masonică marele Domnitor Alexandru Ioan. Din treaptă în treaptă în desfăşurarea timpului, masonii au fost prezenţi la toate evenimentele care au marcat Unirea şi mai târziu Marea Unire, când Transilvania – Ţara de Peste Pădure – constituind prin sanctuarele de la Sarmisegetuza însăşi inima României, se va alipi României. Vocile care au răsunat cu ani în urmă pe Câmpia Libertăţii în tumult la Alba Iulia vor consfinţi pe veci Marea Unire.

          Recunoaşterea de către marile puteri datorându-se în cele din urmă geniului lui Ion Brătianu, care prin intrarea în Ordin a delegaţiei române în frunte cu Alexandru Vaida Voievod îl vor convinge pe Clemenceau de legitimitatea acestei recunoaşteri. Acelaşi aport major însemnat îl va avea Regina Maria, descendentă a două case imperiale, care îl va convinge pe “Tigru”, până atunci neînduplecat, dar Regina Maria era fiica Marelui Maestru al Angliei şi într-un grad de foarte apropiată prietenie cu Regele Împărat al Angliei, George al V-lea , Fost Mare Mastru al Marei Loji a Angliei până la urcarea sa pe tron. Astfel, în culisele istoriei atât de întortocheate, masonii au fost întotdeauna prezenţi, aducându-şi aportul lor la consolidarea drepturilor legitime ale ţării, cu care au avut întotdeauna o identitate de destin.

          Evenimentele recente din Golf demonstrează până la evidenţă ce poate însemna forţele răului coalizate.

          Saddam Hussein este doar unul din factorii exponenţi, iar operaţia care se desfăşoară tinde în primul rând la eliberarea Irakului, la instituirea unui guvern provizoriu, care să garanteze deopotrivă viaţa şi libertatea tuturor cetăţenilor acestei ţări. Tinde la instituirea valorilor democratice, iar puţurile de petrol să revină în patrimoniul legitim al cetăţenilor Irakului.

          Masoneria Română, în speţă Marea Lojă Naţională A României, a avut demnitatea şi curajul să ia poziţie împotriva corupţiei practicată în Ordin, corupţia fiind elementul cheie care a făcut ca terorismul să aibă puterea pe care am văzut-o în lume.

          America este un Stat Masonic şi Masoneria adevărată nu poate să tolereze atentatul la libertate, la demnitatea umană şi înrobirea unei naţiuni. Operaţiunile din Golf tind să ducă la eradicarea terorismului, care loveşte deliberat în civilizaţia întregii lumi.

          Noi, Masonii, nu discutăm politică în Loji, dar când valorile supreme ale umanităţii sunt ameninţate şi lovite pieziş, jurământul nostru ne obligă de a cântări just şi a lua o poziţie în concordanţă absolută cu interesele superioare ale României.

          Marea Lojă Naţională a României a fost şi va rămâne aşa cum a jurat, credincioasă Masoneriei Americane. Fraţii din Obedienţă nu pot uita că numai ajutorul Marii Loji a Californiei şi a Supremului Consiliu Jurisdicţia Sud, Masoneria Română continuând eforturile înaintaşilor noştri de la Constantin Moroiu şi până la fraţii de sub obedienţa mea au legitimat Masoneria Română prin regularizare după cum am mai spus-o după mai bine de 125 de ani.

          La întâlnirea Marilor Maeştri din America de Nord de la Minneapolis, Minessota din 16-18 februarie 2003, situaţia actuală a Masoneriei Române a fost luată în discuţie şi consemnată în câteva rânduri, rezumativ.

          Masoneria Americană cuprinde principiile etern valabile, pe plan planetar. Asta justifică aceste câteva rânduri ce am crezut necesar să însoţească opoziţia lucrării “The History of Freemasonry”, capodopera clasică a lui Albert Mackey.

 

Lojiile de sub Obedienţa Marii Loji Naţionale A României duc în continuare lucrarea conform principiilor general universal acceptate, masonic, conform constituţiei care le guvernează, ca activitatea lor să fie coerentă, în acelaşi timp tradiţională, ancorată în problemele acute ale vieţii, zilelor în care trăim.

Unul din obiectivele capitale îl constituie apărarea Patriei.

Trăim o vreme tulbure, forţe politice, economice şi militare s-au restructurat, astfel că Europa a devenit o încrucişare de interese, unele mărturisite, cele mai multe nu. Când am zis apărarea Patriei, m-am gândit la atacurile care se dau, unele pe faţă, altele pieziş unităţii noastre naţionale.

Este un domeniu vast care a început cu Martiriul lui Horea  şi a culminat cu Marea Unire din 1918.

Reamintim că Nicola Urs – HOREA – a fost mason, astfel a putut pătrunde până la împărat.

Într-o lojă Vieneză, prin care a trecut în baza dreptului de vizită, găsim în Planşa ţinutei rezumatul cuvintelor pe care le-a rostit.

Istoria contemporană ne arată că Francmasoneria de pe teritoriul Franţei a avut un rol determinant în Revoluţia lui Horea.

Istoricii mai vechi s-au ferit să dea dramei coloratura masonică, unii fiind foşti legionari, alţii comunişti, extremişti, adversari dintotdeauna ai Ordinului. 

Horea a coborât în cuvânt, din cuvânt în legendă, constituind şi astăzi o prezenţă în Ţara Moţilor – Tirolul României – numită cândva de fr :. marele poet Octavian Goga.

Centrul de cercetări şi studii masonice întreprinde în arhivele masonice ale Europei cercetări în acest sens.

Românii sunt un popor credincios,“Grădina Maicii Domnului” a numit inspirat Papa Ioan Paul al II lea teritoriul României.

Fraţii din Obedienţă au construit din temeli trei biserici, două ortodoxe şi una greco-catolică, aceasta din urmă ridicată din lemn.

Lemnarii au coborât în Codru şi Margine, lucrând nu pe bani sau alte foloase materiale. Mâncarea, în bună parte au venit cu ea în desagi, încălecaţi pe caii lor iuţi, pietroşi, de munte.

Pentru dormit au ridicat o magazie, alături o lojă „o Loggia” unde erau planurile şi unde seara după lucru discutau, drept aşternut având saricile lor miţoase pe care ei şi străbunii lor au dormit de mii de ani.

Un frate, Venerabilul Lojii Steaua Edinburgului de la Or :. Bacău a luat o iniţiativă unică în ţara noastră până acum.

La Piatra-Neamţ există o sinagogă veche, de mai bine de 600 de ani. E clădită din lemn, o specie de pin din străvechii codri ai Bucovinei. Lemn cu răşina roşiatică care alungă putrezirea. Este vorba de un stradivarius sacru care se cere revigorat. Am luat iniţiativa şi demersul meu a fost luat în considerare de Primul Ministru al ţării, care a ordonat deschiderea creditului, programând lucrarea în anul 2004.

Gândul acestui frate venerabil, un gând masonic, a dorit să demonstreze că majoritatea zdrobitoare a acestei ţări îi preţuieşte pe evrei, îi respectă aşa cum se cade între cetăţenii unei ţări civilizate când valorile democratice s-au instalat.

Vorbind despre evrei fr :. spune: “Ei nu sunt o minoritate, ei sunt o constituantă a naţiunii române”.

Cu acest prilej, referindu-se la faptele pe care vi le prezint, la trenul morţii, la Pogromul de la Iaşi, generaţia lui, un bărbat tânăr şi a unor fraţi, iluştrii fraţi onorabili îşi cer iertare pentru toate aceste orori de care nu am ştiut nimic şi de care am luat cunoştinţă mai întâi printr-un articol semnat de regretatul Z. Ornea a cărui probitate istorică este intrată în patrimoniul de aur al moralei româneşti.

Ideile de Libertate, Egalitate şi Fraternitate au mustit încet, ele nu vesteau altceva decât distrugerea temeliilor lumii feudale devenită anacronică şi într-un fel contra firii şi demnităţii umane.

Încă de la începutul domniei lui Ludovic al XVII lea, în cadrul Masoneriei de pe teritoriul Franţei, alături de nobilimea ce se bucura din plin de vechile privilegii, au pătruns fraţi, mulţi fraţi care au împins lucrarea pentru ca noile idealuri să dea lumii un impact.

Astfel Alecu Ruso va spune „că ţara a trăit mai multe evenimente decât cinci veacuri anterioare” (Al. Ruso, Opere Complete, 1942, pag. 107) şi întradevăr nimic n-a zguduit mai mult viaţa popoarelor decât Revoluţia Franceză, iar pe noi ecoul profund pe care l-a avut în toate cele trei Principateromâneşti: Muntenia, Moldova şi Transilvania.

În cadrul Centrului de Studii şi Cercetări Masonice ne-am propus să traducem în limba română volumul „La Rėvolution Française et les Roumains, impact, images, interprėtations” – Iaşi, Universitatea „A. I. Cuza”, 1989 – preţios froligiu de studii publicat cu ocazia aniversării bicentenarului Revoluţiei Franceze, sub conducerea marelui istoric Al. Zub. Astfel marele istoric va spune despre Franţa că: „A lansat cea mai teribilă provocare lumii” care este Revoluţia Franceză.

Europa nu constituie ca Statele Unite ale Americii o naţiune, Europa este o constelaţie de culturi, de tradiţii, de orgolii, pe care masoneria Continentului caută să le dea un numitor comun.

În acest sens Marea Lojă Naţională A României încorporează lucrării, găsirea modalităţii corecte ca cele cinci principii fundamentale:

-         Credinţa în existenţa Marelui Arhitect al Universului, ţinutele rituale ţinându-se în numele său;

-         Prezenţa celor Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei: Biblia, Echerul şi Compasul;

-         Interzicerea dicuţiilor cu subiect politic sau religios în cadrul ţinutelor rituale;

-         Neadmiterea femeilor în cadrul ţinutelor rituale;

-         Respectarea Landmarkurilor;

să fie puse în acord cu noile realităţi politice, sociale, cu noile alianţe, într-un cuvânt cu miezul problmelor noi de existenţă ce s-au conturat.

S-a văzut cât de greu, cu câte flexiuni Constituţia Europeană nu şi-a putut căpăta acordul ţărilor componente.

Se încearcă aceasta prin masoneria continentului?

Se pare că da; până în prezent nouă Mari Loji din ţari europene şi-au dat acordul.

Viitorul ne va aduce răspunsul, se pare că pentru prima dată în istorie, masoneria nu este gândită prin dogmatica ei, ci prin modul vertiginos cum se desfăşoară evenimentele într-o lume atât de contradictorie, de agitată, în care pupila timpului deschisă, “văzând” clar, e imediat reacoperită de ceţuri.

Nimic nun e împiedică să sperăm într-un accord complet, între a fi obedienţi Masoneriei Americane, să putem adduce un plus de Orizont, un plus de înţelegere, de UNITATE, în noua reaşezare a lumii.

De altfel istoria tinde să păstreze încă în tăcere idea de Confederaţie Europeană, o spun izvoarele fără posibilitate de tăgadă.

Noua şcoală istorică care şi-aduce contribuţia pe teritoriul României ne spune cum magnaţii unguri, care au înfiinţat frăţii la Buda, Pesta, Cosice sub conducerea Contelui Palffi, au înfiinţat o Confederaţie “extrem de periculoasă” atât pentru speramţele de libertate ale românilor cât şi pentru germani - Dogaru Mircea în “Necunoscuţii Horea, Cloşca şi Crişan”, Editura Clycon & Fortuna, Bucureşti 2003, colecţia „Amintiri”.

Acest fapt explică încă odată setae de putere a Casei de Habsburg şi încercarea masoneriei vieneze de a se apropia de apariţia lui Horea, a lui Cloşca şi Crişan, dând fapt nemulţumirilor şi crimelor comise de o nobilime minoritară împotriva unor oameni care cereau decât dreptul la viaţă, la libertate, căci faptele mă fac a crede că încă nu puteau să vizeze la “Egalitate şi Frăţietate”.

Să nu se uite că soţul Mariei Tereza, mare duce de Lorena, a fost mason iniţiat la Haga de o serie de fraţi avându-l în frunte pe Desogulier.

 

Viorel Danacu 33 ,

MARE MAESTRU ,

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

 

BUCURESTI 07.03.2012

DINASTIA POIENARU

postat 16 mar. 2012, 06:05 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 16 mar. 2012, 06:05 ]

          Coborand din muntii Sebesului , prin Poarta Raiului spre satul Capalna , unde Blaga isi scria , acum citeva decenii romanul  Luntrea lui Caron , ajungem in satul Laz – cel mai productiv centru de pictura pe sticla din aceasta zona a tarii .

           Dinastia Poienarilor – vestiti iconari ai  Transilvaniei – a devenit azi loc de pelerinaj pentru iubitorii de frumos .

           La poarta cu nr.72 locuieste Maria Poienaru- ultima flacara a talentului celor cinci generatii de iconari .

           Patrundem cu emotie in casa , ca intr-o pestera plina de comori .De la primul pas intri intr-o lume de dincolo , de alt taram.Tot ce vezi aici este o oaza  de pace si liniste sufleteasca .

            Maria Poienaru a lustruit pe fondul traditional bleu-gri al icoanelor ei , arboreal genealogic al familiei .Radacina lui creste cu Savu Poienaru , nascut in 1770 venit din Poiana Sibiului , de unde   i se trage si porecla devenita mai apoi patronimicul familiei .Umbre si priviri , aripi si vise , ruga si cruce , Cina cea de Taina si Maica Domnului , ape si flori , cer si pamint iau forma unui pom de sub a carui coroana dai mina cu pictorii de acum doua secole .Cea mai veche icoana din Ardeal , semnata in 1791 de Savu Poienaru este o reprezentare pe lemn de mici dimensiuni , o Sfinta Magdalena stand in picioare linga un preot in odajdii.Prima icoana pe sticla o semneaza in anul 1800.Pictura il infatiseaza pe Sf.Nicolae .Modelele si desenele transmise din tata in fiu capata noi simboluri in pictura Poienarilor.         

            Descoperind comoara pleci de aici cu sentimentul ca , credinta in Dumnezeu trebuie sa dainuiasca vesnic la acest popor – o adevarata oglinda , care reflecta intreaga matrice stilistica – lumea spirituala a poporului roman , intocmai ca niste doine sau colinde pictate .

           La data de 24 martie 2005 – cand Maria implineste 82 ani este singura , fara speranta ca va preda stafeta darului mostenit unui descendent din neamul ei .Maria Poienaru este o artista de exceptie care de-a lungul vietii a adus o insemnata contributie la creearea si promovarea in tara si in lume a artei romanesti .

            Privindu-i icoanele , spunea dl.Nicu Filip – stalpul Marii Loje Nationale a Romaniei – cu ocazia vizitei Domniei Sale  din 19 iunie 2004 la Laz , “cerul cu albastrul lui , Maica Domnului cu lacrima in ochi , surisul ingerilor , toate stau rinduite dupa sublimele legi ale simetriei , dincolo de indiferenta sticlei pe care s-au pictat .Pictorita , un adevarat geniu , a legat in armonii ce tin de vesnicie , gandurile ei , modul cum bunicii si strabunicii s-au apropiat prin arta de Dumnezeu .Adevaratele capodopere ale genului au trecut de sub fruntea conceptiei in concret prin mainile daruite ale femeii in fata careia ne inchinam cu totii .Materia a trecut prin haos in armonie investindu-se cu viata .O arta –mare arta ce vine dintr-un trecut indepartat , dorinta de frumos a unui popor ce a ridicat mainile de pe cormana , si le-a trecut pe sabie si din nou pe plug , de milenii , care se pot numara pe degetele a doua maini .Se remarca ingemanarea culorilor , rafinament si un stil propriu acestei genealogii de artisti al carui ultim herald este d-na Maria Poienaru , careia aducandu-i omagiul o facem in numele intregii noastre Confrerii .Si noi avem o tinta : setea de absolut , implinirea de sine pe care marea artista din fata noastra le-a implinit intr-un  singular si intr-un fel dramatic destin .”

             Acum , la 82 ani , prinzand soarele pe fruntea ei seamana saminta de gand si iubire in spatele sticlei , care apoi se rasfringe catre oameni .Cumintenia Mariei are siguranta pietrei slefuite si demnitatea brazilor .

             Gandul Mariei coboara in talentul ei , in mainile ei de aur , care apoi canta la o imensa orga o doina , un colind al dorului de dor al acestui neam .

             Dumnezeu s-o ocroteasca si s-o apere .

             La multi ani d-na Maria ! Am zis .

 

Viorel Danacu 33 ,

MARE MAESTRU ,

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

Liberatate, Egalitate, Fraternitate-Adevărata istorie a devizei masonice

postat 16 mar. 2012, 05:56 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 16 mar. 2012, 05:57 ]

            Acum câteva zile, navigând pe internet, am găsit în portalul uneia dintre marile şi prestigioasele obedienţe latino-americane, o pagină intitulată „Cine suntem, de unde venim şi încotro mergem?”. Nimic foarte original, a priori, pentru că tripla întrebare nu le este străină iniţiaţilor. Nimic foarte original în afara contextului permanentei introspecţii pe care şi-o autoimpun Maeştrii masoni. Dar, încercând să răspund pentru a mia oară acestor întrebări, mi-am amintit de tripla deviză care deschide şi închide lucrările într-o Lojă: „Libertate, Egalitate, Fraternitate”.

Pentru mulţi iniţiaţi această deviză face parte din cultura masonică primitivă, deoarece aceste aspiraţii ghidează conduita morală (etica) a fiecărui mason. Totuşi, trebuie amintit că vechimea sa în sânul Ordinului nu este aşa de mare cum ne-am putea imagina iar introducerea sa nu a fost făcută fără a produce anumite complicaţii.

Istoricul Roger Dachez, preşedintele Institutului Masonic al Franţei, semnala în una din lucrările sale, că, pentru a stabili începutul (geneza) treimii trebuie să ne întoarcem în secolul XVIII, înainte de izbucnirea Revoluţiei Franceze. „Ideile noi” erau primite pe atunci cu un interes inegalabil de către ample segmente ale societăţii franceze, în special cluburile, cenaclurile literare şi Lojile masonice. Dorinţa aristocraţiei liberale şi a burgheziei de a se implica în incipienta şi încă restrânsa viaţă socială se reflectă în expresii precum „dulcea egalitate”şi „eterna fraternitate”, care apar în majoritatea discursurilor pronunţate în Loji. Şi aşa (totuşi), formula „Libertate, Egalitate, Fraternitate” nu apare în limbajul masonic propriu zis până după ce această formulă a fost consacrată Republicii (Franceze), şi niciodată înainte, cum pretinde legenda.

Dachez aminteşte că „dacă din 1789, Marchizul de Girardin proclama ca bază a Constituţiei „Egalitatea, Dreptatea şi Universala Fraternitate”, propunerea făcută atunci de Clubul Cordelierilor (călugări franciscani), de a adopta tripla deviză ca şi lozincă (cuvânt de ordine) nu va fi luată în seamă; va trebui să aşteptăm până în 1793 pentru ca documentele oficiale ale tinerei Republici să fie împodobite, în antet, cu formula „Unitate, Indivizibilitate Republicii – Libertate, Egalitate, Fraternitate sau Moarte”. Dar Masoneria va adopta formula mult mai târziu. De altfel, treimea apare pentru prima dată în patenta unei Loji care, în iunie 1793, adoptă ca titlu distinctiv numele de „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Totuşi, deviza este utilizată relativ puţin în cercurile masonice. Poate fi amintită o menţiune din Cartea de Arhitectură a Foarte Respectabilei Mari Loji a Franţei care, după ce a refuzat, în 1773, fuziunea cu Marele Orient al Franţei, va dispărea în 1799.

Până în 1848 deviza nu mai apare în nici un document masonic. În 24 februarie 1848, Guvernul provizoriu stabileşte „Libertate, Egalitate,Fraternitate ca principii iar Poporul ca deviză şi moto (lozincă)” Legea din 8 septembrie 1848 va oficializa în sfârşit deviza ca fiind proprie Republicii Franceze.

Masoneria, şi înainte de toate, lojile pariziene, care participaseră în mod activ la Revoluţie, trimit în 6 martie 1848 o delegaţie la Primăria capitalei. Fratele Bertrand declara cu acea ocazie: „Masonii au purtat dintotdeauna în standardele lor cuvintele Libertate, Egalitate, Fraternitate. Văzându-le acum pe steagul Franţei, salută triumful principiilor lor şi se felicită pentru că pot spune că Patria a primit consacrarea Masonică”. Un mod unic de a scrie, sau mai bine zis de a rescrie istoria, constată Roger Dachez.

Oricum, a trebuit aşteptat Conventul de la 1849 pentru ca Marele Orient al Franţei să modifice primul articol al Regulamentului său, adăugând această ultimă menţiune: „Deviza Masoneriei a fost dintotdeauna: Libertate, Egalitate, Fraternitate”. În acelaşi text , Marele Orient proclama pentru prima dată în istoria sa că Masoneria avea de asemenea „ca bază existenţa lui Dumnezeu şi nemurirea sufletului”…

Este necesar să adaug că în 1869, Marea Lojă Centrală, fondată în 1822 de către Supremul Consiliu al Franţei de Rit Scoţian Antic şi Acceptat, pentru a administra lojile albastre, solicită introducerea devizei în rit şi de asemenea… suprimarea referirii la Marele Arhitect al Universului. În 1873, Supremul Consiliu acceptă prima dintre aceste cereri. Aceiaşi tendinţă şi aceiaşi deviză va fi preluată şi de Marea Lojă a Franţei. Constituită în forma sa actuală în anul 1894. Tripla deviză va rămâne universal stabilită în şi pentru Masoneria franceză.

În zilele noastre, mitul originii pur masonice a triadei „Libertate, Egalitate, Fraternitate” subzistă. În acest context trebuie puse iarăşi întrebările: Cine suntem? De unde venim?  Încotro mergem? Şi să ne amintim, de ce nu, de invitaţia formulată în mod repetat în ritualuri „Cunoaşte-te pe tine însuţi”.

Viorel Danacu 33 ,

MARE MAESTRU ,

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

SATUL HOBIŢA OBÂRŞIA TITANULUI SCULPTURII UNIVERSALE

postat 8 mar. 2012, 01:08 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 8 mar. 2012, 01:08 ]

Hobiţa – luminiş în păduri dese, sat de moşneni, răzeşi şi clăcaşi (pe moşiile Tismanei), cu podgorii şi livezi, cu păşuni stăpânite-n devălmăşie, sat de păstori şi ciobani cu minte ageră şi-nţepată, de secole-nfrăţiţi cu cerul, munţii, apele, pământul şi drumurile, cu primejdiile, cu frumuseţea. Sat de meşteşugari şi cioplitori în lemn, care şi-au durat din „lemn de pe loc” gospodăriile, răzleţite pe coama dealurilor, de-a lungul firelor de apă ce se strecoară din stâncă, de-a lungul drumurilor pietruite...”

 SCURT ISTORIC

 

Geografic Hobiţa Peştişanilor din Gorj se bucură toponimic de două zone transcarpatice: Hobiţa de pe Valea lui Bărbat şi alta în jurul Sarmizegetuzei aşezată lângă un zăvoi cu anini, lângă apa Bistriţei pe o întinsă câmpie roditoare, cu temelii din piatră de râu, cu oameni harnici şi isteţi.

 

Cel mai vechi document care atestă satul este din anul 1751 când el este vândut Mânăstirii Tismana de un boier din familia Buzeşti .

 

Hobiţa este un diminutiv al Ohabeiadică moşie ereditară inalienabilă, scutită de impozite şi de prestaţii –, sat atestat într-un document de la 1451 care îl localizează „de sub munte

 

Hobiţenii se trag din neam de moşneni format din Brâncuşi, Blendoi, Brânzani, Bejuiconi şi o parte de călugărari tismăneni. Aceştia din urmă purtau sâmbetele moşnenilor hobiţeni şi pretindeau că moşia Tismanei  se întinde atât cât şi până unde bate zvonul clopotelor Mânăstirii, până în malul Bistricioaiei, unde ar fi vrut să pună şi piatra de hotar. Dar moşnenii mai dârji şi mai isteţi s-au strămutat cu rosturi şi cu târle cu tot spre Seuca, înfiptă în coasta muntelui, dând cu tifla călugărarilor. Această atitudine ia oprit pe călugărari de la orice acţiune în forţă, aceştia nemaiputându-le călca teritoriul. Piatra de hotar se află pe locul unde astăzi se află localul de şcoală al satului.

 

În 1815, clăcaşii din Hobiţa au dat foc pădurii Mânăstirii Tismana, pe moşia căreia munceau, ca să planteze vie. Dealul se numeşte şi astăzi „Arsuri”. Călugării mânăstirii i-au caterisit, refuzându-le orice slujbă.

 

Astăzi satul Hobiţa aparţine Comunei Peştişani şi a intrat în conştiinţa lumii întregi ca satul unde s-a născut Constantin Brâncuşi – Părintele Sculpturii Moderne.

 

Tatăl lui Constantin Brâncuşi, Nicolae Radu, se trăgea dintr-o ramură a Brâncuşilor zisă a lui Bejuică – a Bejuiconilor (de poreclă). Bejuică însemna cheotoare de ilic, de suman ori de cojoc dar şi unealtă pescăreacă potrivită cu îndemânarea lui Brâncuşi de prindere a păstrăvilor.

 

Nicolae Radu a fost căsătorit de două ori şi a avut 7 copii, 3 din prima căsătorie şi 4 din cea de a doua căsătorie, Costache (Constantin Brâncuşi) a fost al cincilea fecior. Mama sa, Maria, era din neam de diacon – Maria Diaconescu – de aici dorinţa ei de a-l face pe Costache diacon.

 

Nicolae Radu era fiul lui Constantin Dinu,  ctitor şi ostenitorul durării Bisericii de Lemn din Hobiţa. Când Costache s-a născut Hobiţa se găsea încă în epoca lemnului, cuiul de fier nu exista şi nici geamul de sticlă, iar prima băşică unsă a folosit-o pentru fereastră Nicolae Radu – o hârtie tare, unsă, ca o ţiplă. Partea de dârzenie din firea lui Nicolae Radu a fost moştenită de Costache, devenind şi el aspru şi cu sete de muncă fantastică. Astfel, de la 5 ani îi plăcea să pască meii înţârcaţi şi gâştele cu bobocii  pe apa Bistricioaiei, învăţând şi cunoscând toate pericolele bălţii. La 7 ani a  trecut la tânăra ciobănie de stână, de la munte, care cerea agerime şi îndemânare, el reproşând multora, luând în derâdere şi în dispreţ pe alţi ciobani înfipţi în opinci, pe bâtă, cucăind sau dormind cu ochii deschişi, părând pierduţi în zările apelor, treji doar la răgetul măgarilor sau la căscatul dulăilor care se gudur străinilor salutându-i din coadă.

 

Şcoala primară a început-o la Peştişani – primii doi ani, iar următorii doi ani i-a continuat la Şcoala din Brădiceni unde învăţător i-a fost un unchi de-al lui, Petre, mai îngăduitor şi mai răbdător decăt profesorii de la Peştişani.

 

Cei 4 ani ai ciobăniei lui Costache nu-i va uita căci de la Paşti la Sfânt Dumitru pe la şcoală nu mai da. Amintirea cea de preţ rămânându-i timpul petrecut la stâna din munte. Deci Costache s-a desciobănit înainte de a ajunge să ciobănească, putem spune.

 

Locul lui de retragere şi meditaţie a fost Mânăstirea Tismana, dar a păstrat o permanentă legătură cu satul, unde asculta multe de la bătrânii sfătoşi şi unde admira multe lucruri de artă ţărănească. S-a apucat de cioplit şi chiar a intrat într-un grup de „lemnari” participând la construirea de case „cu stâlpi împodobiţi şi cerdace sculptate”. Avea o mare forţă în mâini, fapt pentru care i se spunea „sfarmă-piatră” sau „îndoaie-lemne”. Era înzestrat şi cu o voce gravă şi melodioasă, pe care mama sa căuta să i-o cultive modelând-o şi imprimându-i specificul locului. O preocupare majoră a copilului Costache o forma pregătirea colindelor, inspirate de bogatele tradiţii locale. În Irozi avea rolul cel mai greu. Tot el era organizatorul Căluşarilor, cu ocazia Rusaliilor sculptând personal „stâlpul sau bradul şefului” şi toiegele coechiperilor; la Sânziene pregătea florile pentru „coroana norocoasă” şi nu lipsea din taraful lăutarilor, încât prezenţa sa în sat, la munte şi la bâlci, la sărbători şi la diferite evenimente devenise necesară.

 

În ceea ce priveşte impulsiunile lui de ducă, de evadare, acestea i-au fost transmise lui Brâncuşi de fratele lui vitreg şi mentor, Ion Brâncuşi poreclit Chijnea. Acesta era un visător negustoraş al economiei organizate pe principiul comerţului tranzacţional al lui: „îmi dai, îţi dau” din care întotdeauna rămâne o rămăşită de câştig uşor pentru una din părţi pe care o râvnesc amândouă părţile. Chijnea comerciantul a stat la rădăcinile acestor impulsiuni spre procopseală şi el le-a transmis fratelui său mai mic, Costache.

 

Elanul acesta lăuntric l-a expulzat din mediul depresiunii carpatice, de sub Retezat, care era prea strânsă şi îngustă pentru a cuprinde destinul său menit să umple întreaga lume cu imensa sa viziune care s-a închegat mai târziu, a unei noi realităţi, concepţie care coincide cu noile cuceriri ale ştiinţei.

 

Poveştile pedante ale lui Chijnea şi orizonturile pe care acestea i le deschideau prin mirajul procopselii îl aţâţau tot atât ca insistenţele bunei sale mame în privinţa învăţării, aceasta tinzând la a-l visa preot. Dintr-o gâlceavă căreia mama sa şi Chijnea îi puneau vârf pe pretextul şcolarităţii, Costache îşi ia lumea în cap şi pleacă la Tg.Jiu unde este găsit şi adus acasă.

 

În 1887 Costache pleacă pentru a doua oară, ocazie cu care se angajează ca ucenic la o boiangerie, de unde este readus acasă cu degetele pline de vopsele şi arse de vitriol.

 

În 1888 pleacă la Slatina unde se angajează argat iar peste un alt an se află la Craiova un se angajează la un birt.

 

La Hobiţa îl aducea tot fratele Chijnea care îl ocrotea, ferindu-l de bătaia lui Grigore, uşor de mânie, gata dar cu mână grea. Chijnea era chiar de pe atunci de prestigiu printre Blendoii şi Brânzanii care constituiau mai toată populaţia împreună cu Brâncuşii a Hobiţei.

 

După ce împlinise 18 ani şi muncise vreo 7 ani în slujbe umile căutându-şi un drum în viaţă, neorientat la vremea potrivită de părinţi, Brâncuşi a găsit prilejul să-şi afirme talentul abia când şi-a dat singur seama de chemarea lui, în mediul social al Craiovei unde şi-a depistat talentul având posibilitatea să-l afirme.


Începând din septembrie 1894 Brâncuşi frecventează cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova, clasa de sculptură. Începând din anul al treilea Brâncuşi a fost unul dintre cei 10 bursieri şi internaţi ai Şcolii de Arte şi Meserii, unul dintre susţinătorii săi fiind Epitropia Madona Dudu.

 

La 30 septembrie 1898 Brâncuşi se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. În anii petrecuţi la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti i-a avut ca îndrumători pe următorii profesori : Dr.Dimitrie Gerota – anatomie, Tzigara-Samurcaş – istoria artei şi estetică, Georgescu şi Hegel – sculptură, Carol Stock – desen ş.a..

 

Pentru a se întreţine Brâncuşi şi-a vândut partea din averea dobândită în urma decesului tatălui şi a fost nevoit să se angajeze cântăreţ la biserici. Între timp, acesta a realizat mai multe sculpturi, de mici dimensiuni, pentru a le vinde.

 

Constantin Brâncuşi a absolvit Şcoala de Arte Frumoase de la Bucureşti în anul 1901 obţinând mereu calificative maxime. Apoi îşi îndeplineşte stagiul militar şi cere epitropilor Bisericii Madona Dudu o bursă pentru perfecţionarea şi specializarea în Italia.

 

În 1904, fără alte mijloace decât cunoştinţele însuşite, porneşte nu către Italia, ci „într-acolo unde porneau toţi străduitorii culturii româneşti – către Paris”. Va porni pe jos prin Austro-Ungaria, pe la Budapesta, Zurich, Basel şi, pe parcurs, va munci foarte mult pentru a-şi putea continua drumul. Ajuns la Paris a fost întâmpinat mai mult de sărăcie – „La Paris am dus-o greu la început. Uneori mă ţineam de ziduri ca să nu cad. De foame. De boală.” Aşa îşi aminteşte Brâncuşi acele zile.

 

În 1905 Ministerul Culturii şi Instrucţiunii Publice îi acordă o bursă pentru continuarea studiilor şi ministrul plenipotenţial al României la Paris – Gheorghe Ghica – îi cere directorului Şcolii Naţionale de Belle Arte din Paris să-l primească la examenul de admitere în clasa de sculptură. Reuşeşte la concurs şi devine elevul lui Antoine Mercie.

 

În 1906, deşi directorul şcolii confirmă că „arată fericite dispoziţii”, făcând progrese constante şi primeşte subvenţii şi burse, Brâncuşi nu era mulţumit. Împlinise 30 de ani şi, cu toate calificativele frumoase pe care le obţinuse trebuia să părăsească Şcoala de Belle Arte, căci era în limita vârstei de admitere. Oricum însă, aceasta nu mai avea ce să-l înveţe.

 

În 1928 toate eforturile şi zbaterile lui Brâncuşi au fost răsplătite de o recunoaştere neaşteptată, acesta primind pentru prima oară o recunoaştere oficială, publică a artei sale, trăgând linia într-un tumult în care totul părea o zbatere continuă pe fondul unei neînţelegeri totale a caracterului operei sale.

 

CONSTANTIN BRÂNCUŞI a creat 720 de opere.


Dezvelirea ansamblului monumental închinat eroilor hobiţeni echivalează cu umplerea unui gol lăsat de o dorinţă  nestrămutată a lui Brâncuşi de a realiza în satul natal o lucrare monumentală în cinstea eroilor locului căzuţi în lupta pentru apărarea pământului românesc. Brâncuşi gândea să realizeze un ansamblul monumental întruchipând o fântână din piatră, simbol tradiţional, obicei al locului, aşa cum pentru fiul lui George Coşbuc, decedat într-un accident, se realizează o astfel de fântână, fântână cunoscută sub denumirea de „Fântâna lui Coşbuc”. Dorinţa lui Brâncuşi de realizare a monumentului este susţinută şi de textul unei scrisori transmisă de la Paris în 27.10.1922 fratelui său Dumitru unde specifica „pentru monument voi trimite în curând toate desluşirile”, Brâncuşi manifestându-şi permanent punctul de vedere asupra reprezentării monumentalistice şi cerând oficialităţilor materialele necesare, fără a solicita sau urmări vreun folos financiar. Discuţiile generate de reprezentativitatea monumentului ca şi lipsa de reacţie a oficialităţilor faţă de cerinţele formulate de Brâncuşi au dus la amânarea realizării proiectului. În 1930 artistul îşi amintea: „încă de acum opt ani era vorba să lucrez un monument al eroilor în satul meu natal din Gorj. Există două comitele care nici până acum n-au căzut de acord.”

 

Ulterior, proiectul pe care Brâncuşi îl gândise, a început să capete alte dimensiuni, astfel dovedindu-se necesară obţinerea unui spaţiu peisagistic deschis, de mari dimensiuni, având interesul şi sprijinul Legii Naţionale a Femeilor Gorjene ce s-au implicat nu numai în obţinerea şi plata materialelor necesare realizării ansamblului monumental cât şi pentru obţinerea terenului destinat acestuia; acesta a fost realizat la Tg.Jiu. Ridicarea la Tg.Jiu a marelui ansamblu sculptural de către Brancusi a însemnat, după cum aprecia un cunoscut al artistului, „înfăptuirea unei vechi dorinţe, aceea de a lăsa pe pământul românesc concretizarea în bronz şi piatră a tot ce a gândit mai profund şi mai adânc”.

N-a arhitecturizat volume în spaţiu ci a sculptat idei; n-a sculptat un cocoş ci cântarea lui, a treia, ce alungă duhurile nopţii vestind răsăritul.

 

Pasiunea pentru lemn e moştenire gorjeană ca şi stâlpii funerari pe care geniul lui îi va transforma  în coloana nesfârşită, stâlp pe care cerul îşi sprijină tâmpla.

 

16 martie 1957 înseamnă trecerea într-o altă dimensiune a spiritului absolut brâncuşian, spirit zbuciumat, plecat dintre străini cu durerea şi dorul de satul natal, durere pe care nimeni în afara acelora care au simţit comuniunea cu natura locurilor nu o poate simţi şi înţelege. Testamentul moral lăsat ca ultimă voinţă, neîndeplinit până astăzi, a fost de a se împlini prin comuniunea supremă a ultimelor sale rămăşiţe materiale cu spiritul bântuit de dor, fără linişte până la realizarea acesteia.

 

 

Gorjul este o ţară aparte, un tărâm străvechi cu rezonanţe adânci, profund ancorat în negura timpurilor venind dintr-o preistorie fundamentată cultural, tradiţional şi istoric cu mult înainte de „trecerea” Romei.

 

Viorel Danacu 33 ,

MARE MAESTRU ,

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

 

Cateva cuvinte...94 de ani de la Marea Unire

postat 22 ian. 2012, 02:51 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 22 ian. 2012, 04:16 ]

     Francmasoneria romana, iesita la lumina dupa cei 45 de ani, absenta unei lucrari masonice propriu zise, din 1989 cand totalitarismul a fost indepartat din tara noastra.

    Trebuie stiut ca in aceasta prioada, cand a fost in adormire, interzisa, o mare parte a arhivelor masonice a fost arsa, dar au mai scapat foarte multe documente ce au fost pastrate, conservate extraordinar de bine, in depozitele Arhivelor Nationale ale Romaniei, in toate filialele judetelor, precum si in toate bibliotecile si muzeele din Bucuresti si din tara.

    rebuie stiut ca fratii masoni romani, au fost, multi dintre ei arestati, familiile distruse, arhivele confiscate, altii au plecat pste hitare, dintre care unii la Paris, altii in Israel, unde exista o loja care de 52 de ani oficiaza in limba romana, si foarte putini dispersati in alte tari.

    Fratii masoni romani in exil la Paris, au fost primiti in Lojile "La Chaine d'Union" si "La Roumanie unie", din cadrul Grand Lodge de France, asa cum rezulta din documentele masonice primite din ahiva de la Paris, iata in cele ce urmeaza traducerea in limba romana a doua documente doveditoare:


                VINTILA PETALA
        ANCIENT MINISTRE DE ROUMANIE
        Adresse provisoire
        por la corrspondence :
        C/O Supreme conseil de FRANCE
                        &, Rue Puteaux, 8
                           PARIS ( 17 e )
                                U.:.T.:.O.:.S.:.A.:.G.:.A.:.L.:
                                _________
                                        ORDO     AB     CHAO
                                                                    _____
    
            " SUPREME CONSEIL DU 33-eme ET DERNIER
                  DEGRE DU RITE ECOSSAIS ANCIENT ET
                         ACCEPTE POU   LA   ROUMANIE

                                                                    Vall .:

    Paris, Ianuarie, 1952

        Ca urmare a prezentaii pe care noi am facut-o mambrilor Coniliului Ordinului, ne permitem sa va adresam aceasta scrisoare, care este un rezumat al Francmoneriei romanesti in exil.
        Asa cum stiti, Francmasoneria Romana a fost reconstituita in cadrul Masoneriei scotiene, internationale, prin Constituirea Supremului Consiliu si al Marii Loji a Romaniei, in 1923. Aceste toate date, lojile romanesti, care in ultimii 75 de ani s-au grupat in Obediente scotiene sau simbolice, se reunesc pentru a crea impreuna Marea Loja Nationala a Romaniei. Aceste autoritati masonice nationale au fost recunoscute pe plan international, de ce mai mare parte, prin puterile masonice scotiene regulare.
        Ordinul Masonic roman, are un avant meritoriu, mare, si o activitate intensa, reintegrand cele mai bune valori intelectuale si spirituale ale tarii.
        Dupa instalarea regimului bolsevic asupra Romaniei, care a instalat un regim comunist, a insemnat exodul, in aceste conditii extreme, dificile, pe care voi le cunoasteti, asupra francmasoneriei romanesti. Acei dintre fratii nostrii de toate gradele care au putut sa regrupeze libertatea departe de cortina de fier, sunt veniti in Occident, si in special in Franta, unde se reunesc sub autoritatea Marelui Comandor PANGAL, si ai altor membrii ai Consiliulu Suprem, care s-au intors in Romania sau care au fugit din tara dupa razboi.
        Dintr-o intaplare extrem de favorabila, ei au gasit primirea (imbratisarea) fratilor (fraterna) si amicala din partea Supremului Consiliu si al Marii Loji a Frantei, si ei au putut sa reconstituie Surem Consiliu al lor, a Romaniei, creind si doua Loji romanesti, "La Chaine d'Union" si "La Roumanie unie" (Lanutl Unirii si Romania Unita), continuand astfel traditia nationala conform cu Constitutia Masonica a Ordinului Roman.
        Actualmente noi ne gasim in situatia de a da o forma regulara (uniforma, ordonata), pentru protectia si refugiul (azilul) pe care Marea Loja a Frantei, ne-o da noua, cerand de altfel membrilor Consiliului Federal din Marea Loja a Frantei.
        Noi suntem din plin constienti de dificultatile si de sarcina noastra de a face educatie, intr-o generatie in care i care este pastrata flacara eternelor principii masonice: Libertate, Egalitate, Fraternitate, pe taram romanesc, si care treuie sa contribuie, intr-o zi, la integrarea unei Europe pacificata si unita.
        Departe de tragedia prezentului, noi ne fortam sa indeplinim sarcina viitorului, sa aducem o contributie vioaie si activa a idealuriloe umane tacute si fraterne, ale Masoneriei Universale, sub semnul caruia trebuie sa se realizeze cooperarea si munca tuturor oamenilor cu buneintentii (moravuri). Prin acest fel reprezentarea unei traditii ii de un secol, care a facut din Franta locul unde sunt organizate primele loji, care au jucat un rol decisiv dupa 1846, in lupta pentru libertate si unificare a natiunii romane, noi va rugam sa ne acordati pe plan Masonic, acelasi tratament pe care lumea occidentala, si mai ales Franta, acorda refugiatilor politici ai altor aparatori ai idealurilor de libertate umana.
        Tot ceea ce am zis, noi va cerem sa ne acordati ospitalitatea Lojilor Romanesti, in recunoasterea personalitatii lor si autonomiei lor, la fel cum lumea Occidentala a facut-o pentru Masoneria Spaniola. S-a convenit dupa cazul lojilor, ca si Marea Loja Nationala a Romaniei, sa urmeze munca masonica, dupa directia spirituala a Marii Loji a Frantei.
        In acest fel, pentru a nu aparea contraziceri teritoriale de niciun fel, noi propunem:
        1. Ca toti cei nou veniti din Romania, si toti candidatii pentru initiere, trebuie afisati si comunicati Marelui Secretariat al Marii Loji a Frantei.
        2. Toate listele cu membrii existenti treuie counicate fara intarziere Marii Loji a frantei.
        3. Lojie Romanesti sa isi suporte obligatiile financiare ca si lojile apartinatoare Marii Loji a Frantei.
        4. Daca marea Loja indicata noua, dupa informatiile membrilor, este indezirabila, vom urmari indicatiile autoritatilor competente din Marea Loja a Frantei.
       In aceste conditii, in aceasta ambianta propice si favorabila a Marii Loji a Frantei, noi suntem iguri ca munca noastra va fi utila si ca noi vom fi in masura sa aducem o contributie, modesta astazi, dar  care va fi foarte importanta maine, la reconstructia unei lumi libere, inspirata prin principiile eterne ale Masoneriei Universale.
        Moi speram, ca ospitalitatea pe care Marea Loja a Frantei ne-a acordat-o, va fi un gaj, de mai multa prietenie traditionala, care reuneste cele doua tari ale noastre, la fel ca si cele doua Obedinte ale noastre.
        Primiti cu gratie tripla Arcolada Fraterna a Marelui Maestru, cu profunda noastra expreseie de gratitudine, dandu-va siguranta sentimentelor noastre fraterne."


        "Marele Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei, in exisl, il roaga pe Marele Suveran al Marii Loji a Frantei, cu bune intentii, si sentimente fraterne, sa examineze prezenta.
        Asa cum voi aveti cunoastere de rugamintile noastre T.: Il.: si T.: P.: Mare Suveran Mare Comandor Jean PANGAL, in recunoasterea Supremului Conisiliu al Romaniei in exil, si si in favoarea cererii fratilor, autorizatia ca cele doua ateliere Simbolice, reconstituite la Paris sub patenta Supremului Conisliu Roman,sa continue activitatea lor in Tepmlele Marii Loji a Frantei.
        Cele doua ateliere au muncit la fel si dupa ce T.: Il.: si T.: P.: Gr.: Souv.: au trcut la Or.: Et.:
         Intr-un spirit de mare bunavointa si prietenie, ce intotdeauna a legat cele doua masonerii, cea Franceza si cea Romana, aceste munci au continuat pana astazi, si Masoneria Romana in exil care a venit exprimand prin vocea Marelui Maestru, sentimente de recunostinta.
        Pentru regularizarea continuitatii existentei Masoneriei Romanesti, noi, avem rugamintea sa va propunem ceea ce urmeaza:
               - va rugam ca Marea Loja a Frantei, sa preia tutela celor doua ateliere Romanesti, si noi anexam doua liste continand numele tuturor membrilor prezenti la Paris (slista nr I) , si cei care apartin masoneriei romanesti, in exis, care nu se afla la Paris (lista nr. 2)
            - Marea Loja a Frantei rcunoaste existenta celor doua ateliere, Romania Unita si Lantul de Unire, si ele vor putea fi inscrise in registrul matricol general, caci datorita si catusi de putina vedere administrativa si disciplinara, cele doua ateliere sa isi poata continua actvitatea lor prin Marea Loja a rantei.
            - din punct de vedere disciplinar , sedintele sa fie controlate de membrii disciplinei masonice si profesori, ei fiind tratati exact asa ca si fratii francezi. In acest concer, noii membrii care nu pot fi recrtutati ca apartinand coloanei romane din exil, se vor supune tuturor incercarilor si formalitatilor prevazute de francmasoneria franceza, care tot timpul poate sa se opuna intrarii lor in masonerie, in cazul in care Marea Loja a Frantei nu recruteaza membrii din colonia romana din exil.
        Marele Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei, in exil, se vede obligat sa explice fratilor de ce el a proous aceasta metoda, tinand cont ca aceste doua ateliere, pot sa isi desfasoare lucrarile lor ca si ateliere romanesti.
        Noi avem datoria sa tinem drapelul Masoneriei Romane, interzis in tara noastra raga, si dau socooteala la intoarcerea noastra in Romania, ca Masoneira Romana nu a incetat sa existe, caci sacrificiile fratilor disparuti, exista inca in alte mari tari. Cei mai multi dintre frati sunt disparuti, alii se ascund de furia politiei, care ii cauta.
        Avem datoria de a mentine, printre fratii romani, ideea de Masonerie Romaneasca, care va disparea daca aceasta forma nu va fi acceptata de voi."

        Sege Mardane 33.:                                    V. Petala ~ 33.:
        D. Dragomirescu 33.:                                A. Melinte 33.:
        I. Soneriu 33.:                                              A. Metta 33.:


    La solicitarile fratilor romani, aflati in exil la Paris, adresate Marii Loji a Frantei, pentru a primi sprijin deplin, onsiliul Federal al Marelui Maestru acorda celor doua atelire integrarea, si elibereaza Patentele de functionare a lojilor "La Chaine d'Union" si "La Roumanie unie".

    Dr. Viorel Danacu,
    Marele Maestru al 
    MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice


    
        

10 ani de masonerie ai MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice

postat 22 ian. 2012, 00:02 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 24 sept. 2012, 02:50 ]

Masoneria incepe in fiecare zi, cu fiecare rasarit de soare si aduna in Templele ei pe cei mai buni fii ai omului, omul fiind isusi creatie a Marelui Arhitect al Universului.

 Aici, in Templu, la lumina stralucitoare a razelor de soare, toti cei cu sufletul curat, morali, cu constiinta, primesc caldura launtrica sufleteasca, prin harul divin ce se revarsa continuu asupra nostra.

 Noi, nu trebuie, decat, sa lasam sa cada pe alaturi, sa se risipeasca, ci sa culegem mereu in iteriorul nostru spiritual, sufletul, caci suntem suflu al Marelui Arhitect al Universului, care cuprinde tot si toate, si care este cuprins in tot si toate.

 Noi, generatiile de astazi, calite in foc si sub vant, vedem cum s-au produs mutatii extraordinare in afect, in relatia om-sacru, mutatii in genomul uman, stiind ca din pantecele mamei de 45 de ani, omul poate suferi o maladie foarte grava s.a.m.d., in concluzie, nu mai putem privi cu aceiasi acceptie problematica masoneriei de azi cu cea a masoneriei de acum cateva sute de ani.

 Insa, tot noi, generatiile de astazi, am fost tinute in intuneric timp de 45 de ani de noapte rosie, de comunism, in care omul era decalificat, era scos in afara fiintei sale, busericile destramate, religia interzisa in scoli s.a.m.d.

 Francmasonii au fost inchisi, torturati, multi au murit prin puscarii, averile confiscate, familiile distruse, copii orfani ramasi pe strazi.

 Iata ca azi, dupa 21 de ani de libertate, de democratie, de intelegere a fenomenului Masonic in general si a invataturilor si cunoasterii simbolurilor in special, avem indrazneala sa mentionam cateva idei ce s-au cristalizat. In ceea ce ma priveste, in toti anii mei, de la initiere incoace, dar in mod special de acum 10 ani, de cand am fost ales Mare Maestru al MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, - aveam 33 de ani, la Brasov, in 13 - 14 aprilie 6002, intr-un Convent Extraordinar, regular, unde au participat un numar de 11 loji din tara, si scrisori trimise de la inca 37 de Venerabili de loji, care nu au participat din cauza amenintarilor primite, si multi altii motivand la telefon ca nu pot venii din varii motive, dar ca ne sustin, isi dau acordul pe deplin la ceea ce, Nicu Filip, primul Mare Maestru ales dupa 1989, a initiat.

 10 ani de masonerie, este un timp care s-a scurs, sau sunt evenimente care s-au derulat in acelasi timp, pentru ca parca ieri au fost primele clipe cand au inceput toate.

 Din greseli, din nestiinta, uneori, chiar din neintelegere am lucrat, poate u tocmai cum trebuia, ci sub elanul tineretii, cu credinta ca si noi sputem face ceva bun, astfel ca voi incerca in cele ce urmeaza, sa nu prezint o trecere in revista a tuturor evenimentelor, intr-o ordine cronologica, pentru ca ar trebui un spatiu foarte mare. La inceput am sa caut sa prezint unele gamduri, care s-au concretizat in acesti 10 ani de viata masonica, in manifestari ale unui initiat, care s-a angajat pe drumul initiatic, ceea ce reprezinta calea spre virtuti, calea spre mantuire.

 10 ani de lucrare masonica regulara, treditionala si spirituala au permis fiecaruia dintre noi sa ne cunoastem, sa ne imprietenim si sa capatam incredere din ce in ce mai mare unii in altii. Am participat la nenumarate activitati in loja, in Marele Consiliu, in actiuni publice, toate fiind experiente unice, unde rolul mental al cuvantului a reusit sa transforme materia.

 Permanent am invatat unii de la altii, am organizat intruniri masonice, aproame in toate regiunile tarii, in Orientele cu traditie, cultura, si fiecare frate a cunoscut la fata locului templul, membrii lojei, preocuparile lor si felul cum se dezvolta in Orientele lor masoneria.

 Tot ce s-a construit in acesti 10 ani nu s-a putut face decat fiind strans uniti si cand am fost huluti si cand nu, avand dorinta unanima de creatie, de idei, proiecte care au hranit trupul, in perfectionarea noastra catre actuala structura si parteneriatele noastre cu Marile Loji din plan international.

 In baza acestor punti de legatura facute cu fratii din strainatate, si de inceput cu fratii de la Grand Lodge de France, am invatat ca ritualurile sunt fundamentale, coloana de sustinere a intregii opere de perfectionare, cunoscand artele, simturile, notiunile intdisciplinare, ezoterice, am capatat si mai multa incredere vazand ca u mai suntem singuri si chiar am fost selectionati, recomandati si chiar admisi in Confederatia Marilor Loji Unite ale Europei.

 Aici, am intrat in contact cu fratii din marea familie Masonica Universala si permanent am primit lumina, pana la ultimul discipol, am inteles ce trebuie sa facica discipol, apou ca si companion, si in cele din urma ca maestru.

 10 ani de masonerie printr-o prezenta in atelier, la toate reuniunile interne si internationale,a unui numar cat mai mare de frati din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, inseamna pregatirea unui maestru adevarat, sau pentru altii 10 ani de ucenic, fiecare pe masura ce a inaintat spre gradele de perfectie 4*-33*, iti dai seama cu atat mai mult ca esti la inceput, unde permanent te slefuiesti, te cioplesti, te erodezi, mergand din ce in ce mai greu spre luminita de la capatul tunelului. Aceasta lumina pe care o primim continuu, face ca noi sa vedem in fiecare clipa si sa distingem adevarul de minciuna, raul de bine s.a.m.d.

 10 ani de masonerie, pasnica, toleranta intr-o armonie specifica fratiei, impanata de unele momente ale epurarii naturale, ne-au maturizat si mai mult, intelegand ucenicia fratilor care au accesat pe drumul initiatic, cu adevarat o scoala initiatica, unde au cunoscut, perceput mesajele fratilor de mii de ani inmanunchiate in simboluri, Landmarkuri si invataturi masonice.

 Msoneria inseamna calea spre virtuti, este o uniune a oameni,or liberi si de bune moravuri care practica Ritul Acotian Antic si Acceptat, in toata puritatea si regularitatea lui.

 Fratii din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice comtinua traditi masonica, pe care o avem cu Grand Lodge de France, care in cei 45 de ani de comunism a gazduit francmasonii romani in atelierele sale ajutandu-i foarte mult.


Dr, Viorel Danacu 33∘
Marele Maestru al
MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI - Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice


Copyright © 2002 - 2012 MLNaR | MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice.
All rights reserved.
Distribuirea şi, sau reproducerea totală sau parţială a informaţiilor şi materialelor este strict interzisă fără aprobarea scrisă a conducerii  MLNaR-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice si se pedepseste conform legii.

Protected by Copyscape Web Plagiarism Tool


1-10 of 22