Masoneria Danubiana

CULTURA MASONICA DANUBIANA

     Descoperieri permanente ale traditiilor, obiceiurilor, culturilor marilor civilizatii ale omenirii, din diferite regiuni ale globului pamantesc, cnfirma o prezenta accentuata, diversitate si simboluri de-a lungul, de o parte si de alta a marilor fluvii, de exemplu cultura, civilizatia egipteana care a expandat si stralucit de-a lungul Nilului, civilizatia indiana, cu adanci radacini pe Indus si pe Gange, cea Mesopotamica peTigru si Eufrat, iar in cea Europeana pe Dunare, careia i se mai spune si Istru, in stravechea vatra tracica a Carpatilor.    

Iata, dragii mei frati, invitatia mea de a naviga de acum inainte intr-un numar cat mai mare, intr-o calatorie superba, pentru a cerceta, studia si pune cap la cap rezultate cat mai variate, opinii ale celor mai buni cunoscatori ai adevarurilor, care sunt la tot pasul, de-o parte si de alta a Dunarii.

 Dragi frati, va rog sa aveti in vedere, permanent, ca traim intr-o lume a aparentelor, iar masoneria, tocmai acest lucru ne spune, ne invata: sa fim capabili sa indepartam voalul care acopera adevarurile pentru a putea ajunge laele.

In aceasta regiune a spatiului tracic, insemnatatea apelor in apropierea oamenilor intre ei, a permis construirea asezamitelor, a oferit surse de hrana, de transport, astfeo ca Dunarea a avut un rol germinator al culturilor si civilizatiior europene.

Tracii au ramas aici intotdeauna, fiind predecesori si contemporani ai marilor civilizatii ale antichitatii ca Asiro-caldeenii, egiptenii, gerecii, persii, romanii, cu toate ca au aparut lumini ale antichitatii; mari initiati care au transportat prin veacuri ideale vechilor scoli initiatice, ei au revarsat lumini si au contribuit la formarea culturii si civilizatiei europene.

 De curand, Societatea Internationala Reinvierea Daciei si prestigioasa Revista Dacia magazin, au lansat ideile si dovezile despre vechimea si prioritatea culturii geto-dacilor in ansamblul Concertului Modial cultural, competent si stiintific, tratate de Doctorul Napoleon Savescu. “Noi nu suntem urmasii Romei”, o confirmar inca o data in plus, prin expozitia deschisa la New York la Institutul pentru studiul lumii antice din cadrul Muzeului Universitatii din Manhattan (15 E84St).

 Aici, o lume intregaa, America toata vede admisa teza ca, fara niciun dubiu, cea mai veche cultura a lumii a fost in spatiul nostru de Origine. Si asa este, dragi frati, a existat un mare drum initiatic al Dunarii, unde arta Regala, maril simboluri, au stralucit printr-o multitudine de lumini.

 As indrazni sa va propun, totusi, sa pornim de la locul de unde izvoraste Dunarea, din muntii Padurea Neagra (Germania) sub forma a doua rauri numite Brigach si Breg ce izvorasc de sub varful Kandel (1241m), si se unesc in Donaueschingen (678m), in curtea castelului Furstenberg. Acolo apa cristalina, pura, catre varsare, apele pline de aluviuni pot fi murdare.

 Astfel cred ca a fel ca si scolile initiatice antice si masoneria cauta sa aduca omul in stadiul sau primordial de puritate spirituala, ceea ce misterele minore antice urmareau sa realizeze.

 Masoneria nu face decat sa il aduca pe om catre izvoarele sale, unde molul tuturor impuritatilor sale spirituale si materiale, nu mai exist. Omul traieste in conditii excelente azi, aproape perfecte si se poate comunica direct cu Creatorul ca si biblicul Adam, inainte de comunicarea pacatului primordial.

 Cred ca drumul initiatic danubian a stralucit printr-o lucrare masonica de traditie, constructiva sau operativa, adica la o masonerie ca instrument de modelre a omului prin eforturile pe care ei insasi trebuiau sa le depuna, utilizand simboluri luate din activitatea fizica a constructorilor care construiau asezaminte mult mai vechi decat chiar piramidele egiptene.

 Inaintea gloriei Greciei si Romei, inainte chiar de primele orase ale Mesopotamiei sau a Templelor de-a lungul Nilului, au trait in valea de jos a Dunarii si la poalele Balcanilor oameni care au fost primii in arta, tehnologie si comert la mare distanta.

 Timp de 1.500 de ani, incepand mai devreme de anul 5.000 i.Chr., ei au lucart pamantul si a construit orase, unele cu 2.000 de locuinte. Ei au fost mesteri priceputi in arta bronzului, noua tehnologie a acelui timp. In mormintele lor s-a gasit o varietate impresionanta de ornamente de cap si bijuterii pentru gat si, intr-un cimitir, au fost descoperite, ca ansamblu de aur, cele mai vechi artefacte din lume

Uluitoarele desene ale vaselor vorbesc de rafinamentul limbajului vizual al culturii lor...

 Doctorul David W. Anthony, profesor de antropologie la colegiul Hartwick din Oneonta, NY, curatorul expozitiei: “Vechea Europa a fost printre cele mai sofisticate si tehnologic avansate locuri din lume” si a dezvoltat “multe dintre semnele politice, tehnologice si ideologice ale civilizatiei”...

 La recenzia facuta expozitiei, Roger S. Bangall, director al institutului, a marturisit ca pana acm “foarte multi arheologi nu auzisera de aceste vechi culturi europene”. Admirand ceramicile colorate, Dr. Bangall, un specialist in arheologia egipteana, a remarcat ca, in acel timp, “egipteii cu siguranta nu faceau fase ca acestea”.

 Un catalog al expozitiei, publicat la Princeton University Press, este primul compendiu de cercetare in engleza despre descoperirile Vechii Europe. Cartea include eseuri ale expertilor din Marea Britanie, Franta, Germania, Statele Unite si din tarile in care a existat acea cultura.

 Pe un vast teritoriu care acum apartine Bulgariei si Romaniei, oamenii s-au stabilit in saate cu una sau mai multe case adunate inauntrul gardurilor Casele, unele cu dua etaje, era incadrate in lemn, cu pereti in tencuiala de argila si podea din pamant intarit...

 Cateva orase ale oamenilor din Cucuteni, o cultura robusta din nordul vechii Europe, au crescut la mai mult de 800 de acrii, ceea ce arheologii considera un spatiu mia mare decat orice alta asezare umana cunoscuta in acel timp, Excavatii viitoare au rolul de a descoperi dovezi definitive ale palatelor, templelor sau ale cladirilor civice mari...

M.N.I.R. nr 1166, î 18 cm

 Una dintre cele mai cunoscute (figurine) este figura in argila arsa a nui om car sade, cu umerii aplecati si mainile in fata, ca intr-o contemplare. Numit "Ganditorul”, aceasta piesa si o figurina feminina au fost gasite intr-un cimitir al culturii Hamangia, in Romania, pe care noi le-am prezentat tuturor Marilor Maestrii prezenti la Seara Culturala Europeana, cand am inaugurat Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris-Bucuresti.

 Un set de 21 figurine feminine mici, asezate in cerc, a fost gasit intr-un sit apartinand perioadei pre-Cucuteni din nord-estul Romaniei.

 Arheologii si istoricii confruntati cu aparitia acestor artefacte sunt perplecsi in fata unei noi culturi “pierdute” din sud-estul Europei, cultura care a avut o viata adevarata inainte ca un singur cuvant sa fi fost scris si o singura roata miscata...

 Expozitia a fost deschisa publicului larg pana in 25 aprilie 2010.

 Pe internet se pot vedea exponatele la site-ul:  http://www.nytimes.com/2009/12/01/science/01arch.html



Dr. Viorel DANACU 33°

Mare Maestru ad Vitam



VALEA REGILOR TRACI SI COMORILE LOR

 De la Giurgiu la Russe e o aruncatura de bat. Un pod ce separa doua tari, peste o Dunare-granita care in trecut lega, si nu despartea, ca acum, malurile. Si care era o adevarata coloana vertebrala a Europei. 

Sunt pentru prima oara in Bulgaria. Pentru mine e o tara straina, cu o limba straina. Si totusi, acum doua mii de ani, de o parte si de alta a apei, traia acelasi neam si se vorbea aceeasi limba. Asa cum de o parte si de alta a Muresului sau pe un mal si altul al Oltului traieste acelasi popor. Oamenii se strigau de pe un mal pe celalalt al Dunarii in acelasi grai. Flacaii mergeau la petit cu barcile, iar pescarii de pe ambele tarmuri se intalneau in mijlocul apei la povesti despre stime si balauri cu sapte capete. Dar ce s-a intamplat? Unde a disparut bucata aceasta de istorie comuna?

 Din vremurile indepartate ale neoliticului, Dunarea a fost o singura casa pentru cei de pe ambele sale maluri: aceeasi cultura, aceleasi manifestari artistice, aceleasi traditii si stil de viata. Au intrat apoi in istorie daco-getii, numiti asa la nordul Danubiului si numiti "moesi" la sud. In campia sudica marelui fluviu, pe fasia ce se intinde de la tarmul Dunarii, pana la sirul de munti Stara Planina, numiti odinioara Haemus (Balcani), ce strabat Bulgaria de la vest la est, locuiau acesti moesi sau mysi, de la numele carora teritoriul acesta se va numi Moesia. Aceasta este tara dacilor de la sud de Dunare, o tara orientata spre fluviu si continent, spre spatii inchise, pamanturi roditoare si clima temperata. In sud, dincolo de muntii Balcani, se aflau insa tracii, inruditi cu dacii, dar puternic influentati de lumea grecilor: o lume orientata catre mare, catre spatii deschise si clima calda, mediteraneana. Bulgarii vorbesc doar despre acei traci. Pe ei ii considera stramosii lor si se mandresc cu mostenirea lor tracica. Cel mai numeros neam dupa inzi, cum spune Herodot despre traci, au lasat in urma lor constructii si tezaure fabuloase, pe care bulgarii au stiut sa le scoata la lumina, sa le conserve si sa le arate intregii lumi. Ceea ce noi, romanii, nu am stiut sa facem cu dacii nostri.

 

Neam razboinic si mandru, tracii au avut perioade de mare glorie. Homer insusi ii aminteste ca fiind aliati ai troienilor, in razboiul impotriva grecilor. De fapt, insisi troienii se pare ca erau de neam tracic. Negurile istoriei sunt cu atat mai dense, cu cat ne indepartam mai mult in timp, iar peisajul de azi al campiilor bulgare nu mai evoca cu nimic vremurile de altadata. Tracii, care traiau divizati in multe triburi, au reusit in secolul al VI-lea inaintea erei noastre sa se adune sub coroana regelui Teres, formand un mare regat, cel al odrisilor. Apogeul acestuia a fost atins in timpul dinastiei Cotizonilor si a regelui Sitalces, in secolul al IV-lea inaintea erei noastre. Dar romanii si-au intins stapanirea si peste Tracia, transformand-o in provincie, in secolul I i.e.n. Cercetatorii considera ca la venirea slavilor, care s-a petrecut in secolul al VI-lea dupa era noastra, tracii isi pierdusera deja identitatea si fusesera romanizati sau grecizati. Asa incat slavii s-ar fi asezat probabil pe un substrat romanic.

 Totusi, ceva nu e clar in aceasta poveste: exista asemanari mari de structura intre bulgara si romana, care nu au nimic a face cu latina si, ca urmare, sunt socotite de unii lingvisti "coincidente". Mai mult, trebuie facuta o distinctie intre daco-moesiana vorbita intre Dunare si Balcani si traca vorbita dincolo de Balcani. Cat despre romanizarea moeso-dacilor sau a tracilor, in absenta probelor e greu de sustinut acest proces. E usor de spus: tracii au fost romanizati, dar apoi au venit slavii care i-au asimilat si nu au mai ramas urme ale romanizarii. Dar nu e argumentabil stiintific. In schimb, nu s-au sters cu totul urmele substratului dacic al limbii bulgare. Iar bulgarii nu se straduiesc sa studieze acest aspect.

FRESCE DIN MORMINTUL TRAC DE LA KAZANLIK-BULGARIA

Valea Regilor Traci

Am pornit in cautarea dacilor si a tracilor de la sud de Dunare, intr-o zi de vara, strabatand Bulgaria de la Russe spre inima tarii, prin paduri nesfarsite si sate marunte ce par pustii. Russe, Byala, Gorna, Veliko Tarnovo, Dryanovo, Gabrovo, pasul Shipka, Kazanlak - acesta e traseul care duce de la Dunare in renumita Vale a Regilor Traci. Un traseu initiatic, ce urca brusc dupa Gabrovo, din campie in inima muntelui, unde temperatura scade instantaneu cu 20 de grade, ceturile sunt atat de dense, incat nu se mai vede nici marcajul pe sosea, iar serpentinele ametitoare sunt strajuite de paduri neguroase. Un drum prin pacla, frig si intuneric, bajbaind la limita, care dupa o ora de infern coboara triumfator in lumina, in valea vestitilor trandafiri de Damasc si a mormintelor regale, pictate cu cai si printese. Ca si acum, in antichitate, acesti munti trebuie sa fi fost o pavaza teribila in fata dusmanilor, o granita de piatra. Nu e o intamplare ca regii traci si-au construit mormintele, dar si capitala, la poalele acestor munti. Iar faptul ca s-au asezat la sud arata ca dominatia lor se intindea spre Grecia, in vreme ce la nord de Balcani e posibil ca neamul daco-moesilor sa-si fi creat o lume oarecum diferita, mai putin influentata de civilizatia grecilor si mai aproape de cea a Carpatilor.

 

Ca si la noi, nici in Bulgaria nu au existat, dupa 1990, prea multi bani pentru sapaturi arheologice. Fusesera descoperite vestigii tracice imediat dupa al doilea razboi mondial, existau sute de tumuli funerari despre care se banuia ca adaposteau morminte si tainuiau comori, dar nu se facusera investigatii sistematice la scara mai larga. In 1992, arheologul bulgar Georgi Kitov a planuit o campanie de sapaturi cu vise mari, dar a obtinut bani putini, doar pentru o saptamana de lucru. Si a avut de ales: sa sape la intamplare, intr-unul din tumuli, sperand ca ceea ce gaseste acolo sa convinga autoritatile sa-i dea mai multi bani, sau sa renunte pe moment, incercand sa obtina fonduri mai mari in viitor. A ales prima varianta. A sapat in tumulul Malkata, unde primele trei zile au fost dezamagitoare. Apoi a inceput sa apara aurul: mormantul fusese dezvelit. Dar si pacea celui adormit fusese tulburata. Ploi teribile si vanturi puternice s-au starnit dintr-o data, spulberand tabara arheologilor. Kitov a mers inainte. A obtinut fonduri si a condus expeditia timp de sapte ani. In acei ani a descoperit comori fabuloase, constructii funerare incredibile, picturi murale impresionante, simboluri si taine de nedescifrat. Intr-un cuvant, o lume intreaga ce parea sa fi fost pierduta pentru totdeauna. Asa a iesit la lumina Valea Regilor Traci.

 Cele mai multe dintre mormintele regale ale tracilor se afla la mica departare de Kazanlak. Tumuli exista in Bulgaria cca 1500. Cercetati sunt cateva zeci. Astazi, mormintele sunt incluse in patrimoniul mondial UNESCO si sunt extrem de bine conservate. Mormantul de la Kazanlak are chiar o replica la scara, pe care o pot vizita turistii, pentru ca originalul sa fie cat mai putin expus. Exista drumuri de acces in stare perfecta pana la aceste morminte, iluminare, ventilare, conditii de conservare, exista indicatoare si ghizi. Autocarele cu turisti se revarsa ritmic, iar blitzurile aparatelor de fotografiat clipesc in mainile japonezilor veniti de peste mari si tari sa viziteze lumea tracilor. (Dar nu si pe cea a dacilor!) Bulgarii au dezvoltat un infloritor turism cultural, bazat pe mostenirea tracica. Vorbesc mereu de traci, se mandresc cu ei, motivul tracic a devenit un fel de amprenta a civilizatiei de azi a bulgarilor.

 Mormantul regelui Seuthes

Muzeul din Kazanlak adaposteste multe dintre minunatiile descoperite in Valea Regilor, chiar daca unele sunt replici, caci originalele se afla la Sofia. Dar e minunat sa poti vedea laolalta, chiar la fata locului, obiectele care alcatuiau lumea tracilor. Cel mai incredibil obiect din muzeu il constituie, cu siguranta, coroana regelui Seuthes al III-lea, descoperita in mormantul acestuia din movila Golyama Kosmatka: o cununa din ramuri, frunze de stejar si ghinde din aur, delicata si impunatoare in acelasi timp, o opera de arta fara egal. Alaturi se afla bustul de bronz al regelui Seuthes. Cu parul suvite, barba bogata, nasul puternic, coroiat, si privirea usor incruntata, dar patrunzatoare, regele Seuthes pare sa scruteze viitorul cumva asemenea dacilor de pe arcul lui Constantin. Alaturi, splendide vase de aur si argint, amfore, arme, si toate cele trebuitoare sa-l insoteasca pe cel plecat.

 Mormantul regelui, aflat la 15 minute distanta de Kazanlak, se afla in plin camp. Strajuita de ciresi incarcati de rod si de pajisti cu flori multicolore, movila rasare domol din campie, ca un animal garbov. Asfaltul negru duce pana la intrarea in "grobnita", cum le spun bulgarii acestor morminte. La intrare vorbesc cu ghidul, care imi spune cate in luna si in stele despre traci si Seuthes, dar nu a auzit nici de daci, nici de Decebal. Intru in pantecele cocoasei de pamant, unde ma asteapta lumea celor plecati dincolo. Dupa un coridor de piatra lung de 13 metri, si doua incaperi boltite, urmeaza o a treia, sapata toata intr-un singur bloc de piatra, ce a fost transformata in incapere-sarcofag. Aici a fost inmormantat marele rege Seuthes al III-lea, a carui capitala, Seuthopolis, se afla astazi sub apele lacului de acumulare Koprinka. Totusi, mormantul acesta nu mi se pare cu mult mai impresionant decat cel din movila Documaci, de langa Mangalia. Cele doua se aseamana foarte mult ca arhitectura si chiar si nuantele de vopsea conservate pe pereti par a fi identice. Dupa mormantul lui Seuthes, mai vizitez movilele Helvetsia si Ostrushka. Acum incep sa inteleg rostul acestor morminte-temple.

La Helvetsia, mormantul reprezenta matricea, uterul, iar cel decedat se intorcea inapoi de unde venise, prin tainele si riturile care se practicau asupra lui. Acest mormant chiar are forma si neregularitatile unui uter si multe alte indicii trimit spre aceasta interpretare. La Ostrushka, s-au conservat cateva picturi splendide, intre care chipul indurerat al unei nobile, probabil sotia decedatului, o femeie frumoasa, distinsa, cu parul roscat. Dar cele mai uluitoare picturi murale se gasesc in mormantul de la Kazanlak. Aici arta tracilor este prezenta in plin apogeul sau, prefigurand arta Europei de mult mai tarziu. Cupola ametitoare e acoperita de cercuri concentrice, cu scene diverse, asemenea unui templu pagan. Culorile si formele pastrate aievea evoca o lume serena, cu cai frumosi, femei gratioase si mese imbelsugate, un fel de paradis in ocru si albastru, ce converge spre personajul regal ce-si tine soata de mana cu tandrete.

 Mormintele tracilor nu par simple morminte. Sunt constructii impresionante, cu coridoare si incaperi boltite, cu usi de marmura strajuite de capete de zei si cu sisteme de inchidere a usilor care si astazi functioneaza. Sunt lumi in sine la scara mai mica, in care se petrec lucruri tainice, la hotarul dintre viata si moarte, lucruri care pentru universul profan in care traim nu mai au nici inteles, nici importanta. Epoca pe care o acopera este cea a secolelor VI-II inainte de Hristos. Spre deosebire de traci, dacii aveau o alta viziune asupra lumii de dincolo. Exceptand influentele tracice din Dobrogea, lumea dacilor nu cunoaste astfel de "pregatiri" pentru lumea de dincolo, ci trupurile celor decedati erau incinerate. Cenusa era depusa intr-o urna, iar in epoca de varf a regalitatii (sec. II i.Hr. - I d.Hr.), nici urnele nu mai sunt de gasit. Probabil cenusa era imprastiata in patru vanturi sau pe ape, iar spiritul era eliberat de povara trupului. Cat de mult din lumea aceasta a tracilor ne apartine? Nu stim prea bine.

Imi vin in minte unele similitudini, fara sa le pot lega intr-un fir prea solid, din lipsa de alte informatii: o coroana asemanatoare cu cea a lui Seuthes, dar mai putin elaborata, s-a gasit in mormantul cu papirus de la Mangalia, un inel de aur cu broasca testoasa, asemanator cu cel descoperit de bulgari in movila Sineva, s-a descoperit in movila de la Documaci, iar aceasta din urma este extrem de asemanatoare cu mormintele tracice pe care le-am vizitat. Insa la noi nu se accepta ca cele doua morminte - de la Callatis si de la Documaci - sunt tracice. "Nu se stie", mi s-a spus: pot fi grecesti, scitice, tracice mai putin. Sa vina bulgarii sa ne lamureasca. Drumul prin Valea Regilor este un drum luminos, chiar daca trece printre morminte. Un drum curat, ce respecta trecutul. Si nu pot sa nu ma gandesc la dacii nostri, la drumurile, muzeele, indicatoarele noastre. La gunoaiele din cetatile dacice, la dezinteresul oficialitatilor, la furturile din situri, la infinitele gropi facute de cautatori, la nepasarea ucigatoare a celor ce ar fi in drept sa faca ceva. Ceva, orice, cat de putin, pentru noi, romanii.

 

autor Aurora Petan