International‎ > ‎

Interviu imaginar cu Mihail Sadoveanu despre purificarea morala a francmasoneriei

postat 21 ian. 2012, 04:18 de Loja Athenaeum
Reporter: Intrarea intr-o loja francmasonica se face prin "initiere"; de altfel, aceasta o deosebeste fundamental de orice alta organizatie, asociatie etc. Este initierea un act aparte ?
Mihail Sadoveanu: Initierea propriu-zisa ramâne, precum se stie, o lucrare strict individuala, valorificata de anumite conditii si daruri.

R.: Puteti explica in ce constau aceste "conditii si daruri"? 
M. S.: Ceremonia care se savâseste cu acest prilej are un rol simbolic. Ceremonia in sine nu poate da initiati, decât daca profanii, carora li se ofera lumina, au posibilitatea s-o primeasca…

R.: Vreti sa spuneti ca nu oricine poate fi initiat ?
M. S.: Inca de la inceputul carieriei mele masonice am avut intuitia acestui simplu adevar si, sub inrâurirea lui, Am incercat sa-mi dau seama de problemele cu caracter practice pe care institutia poate sa-si
le propuna, in fiecare colt de umanitate.

R.: Masonul nu este si el o reflectare a societatii din care vine sa ia Lumina. Deci, el nu este reflectarea acelei societati ? Nu vine el in loja cu "bunele" si "relele" mediului social, politic, economic ?
M. S.: E firesc, ca toate cele omenesti sunt relative. Initierea, adica purificarea personala, alcatuieste partea ideala a acestei vechi discipline. Omul insa, are raporturi cu semenii sai, cu timpul si imprejurarile, si i se comanda sa nu ramâna un singuratec. "Talantul" ce i s-a incredintat cata sa-l valorifice. Lucrarea sa are un caracter exterior, are putere in masura valorii personale. 

R.: Numai….
M. S.: Nu numai. Pe lânga asta, lucrarea sa are putere intru cât se savâseste valabil, in raport cu societatea si cu timpul.

R.: Dar masoneria este universala ?
M. S.: E usor de inteles ca alte probleme isi propune un mason englez si altele unul român. Societatea engleza este ajunsa la capatul unei evolutii. Chestiunile de onoare, de demnitate cetateneasca, de respect al legilor nu mai pot forma o preocupare pentru categoriile de oameni care se numesc "gentlemans".

R.: Adica este de la sine inteleasa ?
M. S.: Continui. La noi categoria aceasta de oameni e inca in formare. 

R.: Si atunci ? Trebuie sa inteleg ca noi masonii români intr-acolo trebuie sa ne indreptam ?
M. S.: Intr-adevar. Preocuparea prima a masoneriei române este sa formeze barbati cu constiinta si caracter primele elemente ale unei adevarate opinii publice. |n tara noastra lumea nu este in deficit de inteligenta. Patura chemata sa conduca destinele Patriei, insa, trebuie sa adauge acestei inteligente valoarea morala, inalta constiinta a jertfei, a datoriei pentru colectivitate. Cei mai multi dintre contemporanii nostri care iau parte la treburile publice sunt dispusi sa faca tranzactii cu propia lor constiinta. Masoneria ar avea, prin urmare, in primul plan rolul de disciplinare si de infrânare a individului, de inobilare, de sfiintire a inteligentelor. Mi se pare ca tocmai aici trebuie cautata cheia crizei noastre sociale. Poporul nostru, in blânda lui intelepciune a pus, ca-n vechile zile, pamântului nostru caracterizarea ce i se cuvine:
- Buna tara, rea tocmeala !

R.: Sa revenim la masonerie.
M. S.: Revenim si acolo. Dar mai am un cuvânt de spus. De o suta de ani de când am intrat in viata moderna a Europei, de când s-au pus la contributie bunavointi, jertfe, entuziasmuri, am ramas ca alcatuire de stat, sub ascutisul zicalei: nu ne lipsesc Legile, nu ne lipsesc bogatiile, nu ne lipsesc competentele; ne lipseste acea educatie cetateneasca absolut necesara pentru a valorifica ce avem. Legile se calca, bunul plac, hatârul si interesul personal sunt motorul secret al vietii de toate zilele. Ne trebuiesc oameni! Acesta e elementul cel mai pretios in viata unei natiuni. Nu bani, nu legi, ci oameni in adevaratul inteles al cuvântului.

R.: Deci…
M. S.: Pornind de aici, lucrarea exterioara a Masoneriei dobândeste pentru tara noastra un caracter particular. Datoria Maistrilor constienti este sa redice institutia catra nobletea ei fireasca, nu s-o adapteze la practicile locale si s-o ofileasca, facând din ea o parodie. Profanii care intra in Templu trebuie sa fie cu grija alesi. Atelierul care se alcatueste trebuie sa tinda a armoniza persoanele, punând alaturi pe cât posibil, similitudini de educatie, instructie si rang. Hotarârea de a servi Patria cu demnitate trebuie sa stapâneasca necontenit atmosfera acestei mici colectivitati. O justa cumpana ne indeamna sa pastram cu tarie patrimonial sacru al umanitatii si al experientelor multiseculare: familia si Patria, si sa acceptam ca definitive libertatile publice si toleranta in materie politica si religioasa. Respingând violenta sub orice forma. invatamintele Institutiei ne poruncesc sa combatem anarhia si sa facem tot ce trebuie pentru a ingadui umanitatii sa treaca intr-o era de pace. Liber cu adevarat e numai acel Maistru care izbuteste a-si domina pasisunile si a se elibera de prejudecati. Cel ce pastreaza in el ura de rasa, obscurantismul violentelor, suficientele dogmatice, e un sclav, ca si cel care nu-si poate domina pasiunile degradante.

R.: Istoria Francmasoneriei este plina de momente dificile, de lupte fraticide, cum vedeti viitorul confreriei noastre? 
M. S.: Vreau sa se inteleaga definitiv ceea ce socot eu ca e alt plan, alta viata masonica decât aceea de care ne-am desfacut. A fost un vis destul de dezagreabil si, in acelasi timp, o cruda experienta. Ni se oferea ceva relativ, o masonerie supusa practicelor locale si mediului, cu tendinta de a aservi oamenii unor superiori necunoscuti, alcatuiti in sacre imperii. |n asemenea alcatuiri se practicau secrete naive ori interesate care pot conveni oamenilor simpli ori mafiilor in nici un caz unei institutii cu caracter esoteric. 

R.: Domnule Sadoveanu pornind de la afirmatiile de mai sus riscati, in finalul acestui interviu, o definire a rolului Francmasoneriei in acest moment ?
M. S.: Noi suntem o societate inclusa, cu o doctrina care ar fi de dorit sa fie a intregii umanitati. Lurarea capitala a atelierelor noastre ramânând, din punct de vedere practice, tendinta de a alcatui nobletea acestei tari pe baza morala si intelectuala, vom cauta sa nu lipseasca tinutelor noastre acel caracter agreabil si de distinctie pe care trebuie sa-l aiba reuniunile unor prieteni si intelectuali. Cei putini de astazi ne oferim jertfa dezinteresata unui inalt ideal. Taina aceasta intr-adevar este mare, cum spun cartile sfinte, dar e o cu totul alta taina. 

Acest interviu a fost realizat pe un text al Marelui Maestru Mihail Sadoveanu din anul 1933. Sa fim drepti, sa fim cinstiti cu noi insine pâna la capat: câte din cuvintele lui Sadoveanu nu s-ar potrivi de minune spuse sau scrise astazi de oricare dintre acei ce cred cu adevarat ca Masoneria de astazi nu mai este ce-a fost. Dar ea poate fi ce-a fost daca vrea sa se purifice cu adevarat. {i oamenii n-au lipsit niciodata evenimentelor.

I. Honest