International‎ > ‎

FRATERNITATEA

postat 21 ian. 2012, 02:14 de Loja Athenaeum
Adrian Mac Liman
Mare Cancelar al Marii Loji Confederate a Spaniei

Deviza Francmasoneriei este : Libertate, Egalitate, Fraternitate. Nimeni nu a crezut ca aceasta deviza va inspira fauritorii Revolutiei franceze din 1789. Altii au gândit ca Francmasoneria moderna a hotarât sa adopte aceste idealuri, sprijinindu-se pe stravechea traditie liberala care s-a continuat de-a lungul dezvoltarii istorice a Ordinului.

În afara constructorilor catedralelor, masonii speculativi, - prieteni care devin frati, - formeaza un lant de unire, încercându-i trainicia înaintea încheierii tinutei. Lantul simbolizeaza forta fratiei unita prin misterele initierii.
Pentru a reusi, un lung drum a trebuit parcurs. De fapt, conceptul fraternitatii universale, aparat de masonerie, a fost criticat de multe ori de detractatii Ordinului, care vedeau în acest ideal un adevarat delict de neidentificare, o tentativa de negare a identitatii religioase, lingvistice, politice sau sociale a initiatilor. Ceea ce este evident usor, daca confundam înadins cuvintele : egalitate si fraternitate, ceea ce permite astfel de a se crea o imagine falsa despre fraternitatea initiatica.

Autorii masoni dau drept exemplu opera lui Joseph Uriot „Secretul Francmasonilor”, publicata în 1744, unde spune textual:” …atunci când suntem împreuna, devenim cu totii frati; restul universului ne este strain, printul si subiectul, nobilul si artizanul, bogatul si saracul se confunda, nimic nu-i distinge, nimic nu-i separa, virtutea îi face egali”.

În acest caz concret, egalitatea se limiteaza la universul Francmasonilor. Cu exceptia rarelor ocazii, când ramân în afara fraternitatii initiatice evreii, negrii si musulmanii. Mai mult: în cartea sa : „Dialog pentru franc-masoni”, Ephradm Lessing, avertizeaza în 1780, ca nu este de preferat de a accepta ca frati persoane pe care nu le consideram egale cu noi însine în afara templului. Nu ne ramâne decât sa ne întrebam ce urmeaza: aceste idei sunt compatibile cu o fraternitate electiva si selectiva cu proiectul Constitutiilor din 1723, unde este clar aratat ca masoneria trebuie sa permita tuturor fiintelor umane care au ramas îndepartate sa se cunoasca, sa se aprecieze si sa se descopere unii pe altii ca frati”.

Confuzia între „prietenie” si „fraternitate” s-a raspândit de-a lungul secolelor. La fel si ambiguitatea care consista în a limita fraternitatea initiatica la simple acte de binefacere. O binefacere fictiva sau reala pe care neinitiatii au tendinta de a o confunda cu un instrument de presiune sociala. Este adevarat ca prin actele filantropice sau mai degraba datorita lor, franc-masonii vechiului continent ajung pe scena politica. Este o noua viziune despre fraternitate care apare, autentica fraternitate universala, o fraternitate fara frontiere care include toti oamenii, fie ei initiati sau simpli profani dispusi sa caute lumina.

Acest ideal îi însoteste pe cei care sustin, din conditia lor de initiati, emanciparea popoarelor balcanice si africane, desteptarea constiintei nationale pe malul meridional al Mediteranei, în tari ca Turcia, Siria, Liban sau Palestina, santiere de viitori franc-masoni. Nume? Ne vom limita sa numim numai unul singur, liderul turc Mustapha Kémal. Într-adevar, ambitiosul proiect de a crea o Turcie moderna a fost proiectat în cadrul R.L. Macedonia Risorta de Salonique, una din cele doua loji italiene a acestui oras elenic care au gazduit, pe atunci, viitorii tineri turci.

Dar nu trebuie uitat nici partea obscura a fraternitatii. Vom mentiona un alt exemplu: al elvetianului Henri Dunant, fondatorul Crucii Rosii Internationale. Dunant a descoperit ororile razboiului, suferinta combatantilor, fiinte umane egale în fata mortii, în timpul bataliei de la Solférino. Acest antreprenor genovez, care se gasea în peninsula italiana în calatorie de afaceri, a decis sa dedice o mare parte din eforturi si avere pentru cauza umanitara. Asociatii sai, majoritatea comercianti si bancheri elvetieni, au fost primii membri ai Comitetului international al Crucii Rosii.

Munca dusa la bun sfârsit de institutia Genoveza a fost gratulata dupa ani buni cu premiul Nobel. Dar fondatorul ei nu a aparut în actele oficiale. Bolnav, sarac si considerat insolvabil de societatea puritana genoveza, Fratele Henri Dunant, Maestru Mason, a fost izolat într-un azil. Aici l-au vizitat reprezentantii Nobel-ului pentru a-i înmâna Premiul. Totusi, „Fratii” si asociatii sai genovezi au decis sa foloseasca fondurile lichide pentru a plati datoriile Crucii Rosii.

Nu mai sunt masoni care sa-si aminteasca în zilele noastre de acest trist episod. Din punctul meu de vedere cred ca este pacat. Nu este vorba de fapt de a pune în discutie conceptul fraternitatii masonice ci mai degraba de a atentiona asupra felului în care oamenii, profani sau initiati, reusesc sa denatureze idealurile, idealurile noastre comune, idealurile lor. Si ma întreb, ma întreb cu voce tare: si noi, cetateni si arhitecti ai secolului XXI, cu ce ne deosebim fata de fratii lui Henri Dunant?