Hobiţa, 50 de ani de la moartea lui Constantin Brîncuşi

Căpetenia satului, Venerabilul Lolescu, işi începe cuvântul zicând “sărbătorirea a 50 de ani de la moartea lui C. Brîncuşi” unii îl corectează, se corectează şi el stereotipic, pentru ca in sufletul său, vorbind în faţa a sute de oameni, din cimitirul satului din Hobiţa era o mare sărbătoare.

Această mare taină a morţii lui Brîncuşi şi a mesajului transmis înainte si după, către sacru şi universalitate ne aşează în faţa unei mari sărbători a naşterii, vieţii, morţii şi învierii lui precum ţi a tuturor marilor binefăcători ai omenirii, Isus, Hiram, Osiris, Prometeu, Socrate, Pitagora şi mulţi alţii.

În preajma Sfintelor Sărbători ale Paştelui, noi toţi, am mers la Hobiţa, unde cu mic şi mare, am pus o floare, am aprins o lumânare, după tradiţia creştină. Au venit membrii ai autorităţilor locale si judeţene Gorjene, ai fundaţiei ŤFamilia Brîncuşiť care au adus, in dar, simbolurile, două cărti deschise din marmură albă, una aşezată pe mormântul mamei şi una a tatălui lui Brîncuşi.

Acolo în cimitirul satului, noi masonii, am construit cu ajutorul unui sculptor hobiţean şi ai fraţilor lui din loja Hobiţa, o troiţă din lemn şi am sfinţit-o în cimitirul satului, aşezând-o în faţa bisericuţei de lemn din cimitir şi construită de bunicii lui             Brîncuşi ca semn creştin, al prezenţei lui Brîncuşi în satul natal.

Aici s-a ţinut şi anul acesta slujba de către preoţii satelor şi veşnica pomenire si stropii de vin, puşi la rădăcina troiţei sfinte.

Aici a înviat Brîncuşi, a prins rădăcină şi viaţă pentru noi toţi credincioşii.

Aici, arată lumii întregi că a fost primul respiro, aici îi cânta ca şi astăzi păsărelele zăvoiului de lângă cimitir, în care el cioplea şi şlefuia primele nuiele de arin şi pietre din albia râului Bistriţa.

Naşterea, viaţa, moartea şi învierea lui, sacre, aici la izvor, ca să nu zicem în izvorul nesecat al lui Brîncuşi, ne oferă mesaje profund sacre care permit înălţarea spre alte trepte ale universalităţii.

Noi, vedem, auzim multe şi pe cele de rând şi pe cele din Marele nostru Templu, în care initierea permite toleranţă, acceptarea şi ajutorarea mulţimii profane care se chinuie.

Şi aici am văzut şi am auzit multe care mă dor, unele sunt împotriva tradiţiilor româneşti, dar cum masoneria şi religia trebuie să-şi dea mâna într-o credinţă universală, nu uit, dar vreau să uit răutăţile să le spun elegant, ………. nu mai pot gândi ………….. şi scrie …………… .

Împortant este că Brîncuşi a înviat în satul lui Hobiţa , a reînviat în inimile şi sufletele hobiţenilor, a masonilor hobiţeni şi a noastră celor care îl slăvim.

Le mulţumesc, fraţilor din respectabila loja Hobiţa, pentru încrederea lor unii în alţii, a lor în noi şi în masonerie, întru Gloria Marelui Arhitect al Universului, a Creatorului, întregului univers.

Vouă, fraţii mei, binefăcătorilor de pace, vă cer să faceţi lumină în casele românilor, cerându-le să fie uniti întru Gloria muncii lor.