Editoriale‎ > ‎

Liberatate, Egalitate, Fraternitate-Adevărata istorie a devizei masonice

postat 27 oct. 2014, 15:30 de Loja Athenaeum   [ actualizat la 27 oct. 2014, 15:32 ]

  
       

Acum câteva zile, navigând pe internet, am găsit în portalul uneia dintre marile şi prestigioasele obedienţe latino-americane, o pagină intitulată „Cine suntem, de unde venim şi încotro mergem?”. Nimic foarte original, a priori, pentru că tripla întrebare nu le este străină iniţiaţilor. Nimic foarte original în afara contextului permanentei introspecţii pe care şi-o autoimpun Maeştrii masoni. Dar, încercând să răspund pentru a mia oară acestor întrebări, mi-am amintit de tripla deviză care deschide şi închide lucrările într-o Lojă: „Libertate, Egalitate, Fraternitate”.

Pentru mulţi iniţiaţi această deviză face parte din cultura masonică primitivă, deoarece aceste aspiraţii ghidează conduita morală (etica) a fiecărui mason. Totuşi, trebuie amintit că vechimea sa în sânul Ordinului nu este aşa de mare cum ne-am putea imagina iar introducerea sa nu a fost făcută fără a produce anumite complicaţii.

Istoricul Roger Dachez, preşedintele Institutului Masonic al Franţei, semnala în una din lucrările sale, că, pentru a stabili începutul (geneza) treimii trebuie să ne întoarcem în secolul XVIII, înainte de izbucnirea Revoluţiei Franceze. „Ideile noi” erau primite pe atunci cu un interes inegalabil de către ample segmente ale societăţii franceze, în special cluburile, cenaclurile literare şi Lojile masonice. Dorinţa aristocraţiei liberale şi a burgheziei de a se implica în incipienta şi încă restrânsa viaţă socială se reflectă în expresii precum „dulcea egalitate”şi „eterna fraternitate”, care apar în majoritatea discursurilor pronunţate în Loji. Şi aşa (totuşi), formula „Libertate, Egalitate, Fraternitate” nu apare în limbajul masonic propriu zis până după ce această formulă a fost consacrată Republicii (Franceze), şi niciodată înainte, cum pretinde legenda.

Dachez aminteşte că „dacă din 1789, Marchizul de Girardin proclama ca bază a Constituţiei „Egalitatea, Dreptatea şi Universala Fraternitate”, propunerea făcută atunci de Clubul Cordelierilor (călugări franciscani), de a adopta tripla deviză ca şi lozincă (cuvânt de ordine) nu va fi luată în seamă; va trebui să aşteptăm până în 1793 pentru ca documentele oficiale ale tinerei Republici să fie împodobite, în antet, cu formula „Unitate, Indivizibilitate Republicii – Libertate, Egalitate, Fraternitate sau Moarte”. Dar Masoneria va adopta formula mult mai târziu. De altfel, treimea apare pentru prima dată în patenta unei Loji care, în iunie 1793, adoptă ca titlu distinctiv numele de „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Totuşi, deviza este utilizată relativ puţin în cercurile masonice. Poate fi amintită o menţiune din Cartea de Arhitectură a Foarte Respectabilei Mari Loji a Franţei care, după ce a refuzat, în 1773, fuziunea cu Marele Orient al Franţei, va dispărea în 1799.

Până în 1848 deviza nu mai apare în nici un document masonic. În 24 februarie 1848, Guvernul provizoriu stabileşte „Libertate, Egalitate,Fraternitate ca principii iar Poporul ca deviză şi moto (lozincă)” Legea din 8 septembrie 1848 va oficializa în sfârşit deviza ca fiind proprie Republicii Franceze.

Masoneria, şi înainte de toate, lojile pariziene, care participaseră în mod activ la Revoluţie, trimit în 6 martie 1848 o delegaţie la Primăria capitalei. Fratele Bertrand declara cu acea ocazie: „Masonii au purtat dintotdeauna în standardele lor cuvintele Libertate, Egalitate, Fraternitate. Văzându-le acum pe steagul Franţei, salută triumful principiilor lor şi se felicită pentru că pot spune că Patria a primit consacrarea Masonică”. Un mod unic de a scrie, sau mai bine zis de a rescrie istoria, constată Roger Dachez.

Oricum, a trebuit aşteptat Conventul de la 1849 pentru ca Marele Orient al Franţei să modifice primul articol al Regulamentului său, adăugând această ultimă menţiune: „Deviza Masoneriei a fost dintotdeauna: Libertate, Egalitate, Fraternitate”. În acelaşi text , Marele Orient proclama pentru prima dată în istoria sa că Masoneria avea de asemenea „ca bază existenţa lui Dumnezeu şi nemurirea sufletului”…

Este necesar să adaug că în 1869, Marea Lojă Centrală, fondată în 1822 de către Supremul Consiliu al Franţei de Rit Scoţian Antic şi Acceptat, pentru a administra lojile albastre, solicită introducerea devizei în rit şi de asemenea… suprimarea referirii la Marele Arhitect al Universului. În 1873, Supremul Consiliu acceptă prima dintre aceste cereri. Aceiaşi tendinţă şi aceiaşi deviză va fi preluată şi de Marea Lojă a Franţei. Constituită în forma sa actuală în anul 1894. Tripla deviză va rămâne universal stabilită în şi pentru Masoneria franceză.

În zilele noastre, mitul originii pur masonice a triadei „Libertate, Egalitate, Fraternitate” subzistă. În acest context trebuie puse iarăşi întrebările: Cine suntem? De unde venim?  Încotro mergem? Şi să ne amintim, de ce nu, de invitaţia formulată în mod repetat în ritualuri „Cunoaşte-te pe tine însuţi”.

Viorel Danacu 33 ,

MARE MAESTRU ,

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice